"Vedeți și voi ce văd și eu?" aud vocea derutată a lui Ethan ce are pe față una dintre cele mai confuze, dar totuși amuzante expresii pe care le-am văzut vreodată și își freacă fruntea cu dosul palmei sale.
"Uh-huh" spunem eu și Ivy în același timp, neluându-ne încă privirea de la ceea ce se întâmplă în fața noastră.
Suntem la cafeneaua unde obișnuim să venim ori de câte ori avem puțin timp liber, abia am intrat pe ușă și nici nu ne-am mișcat de lângă ea măcar doi metri, lucru ce îi face pe restul clienților să ne atragă atenția de fiecare dată când trec pe lângă noi.
Pot să jur că am auzit pe cineva mormăind un "scara proștilor" atunci când ne-a ocolit și nu pot decât să îi dau dreptate în momentul de față. Ivy în dreapta cu sprâncenele arcuite, eu în stânga cu o mână în aer căutând mânerul ușii și evident negăsidu-l, iar Ethan între noi două și cu maxilarul său oriunde, dar nu la locul lui obișnuit.
Trei dobitoci.
Dar avem o scuză destul de bună, căci tocmai l-am văzut pe Blake stând la masă cu Kayden și prietenii lui, iar în plus, cu Lilith în poala sa și cu brațele ei in jurul gâtului său.
"M-aș fi așteptat mai degrabă să te văd pe tine împreună cu Elliot, decât pe Lilith cu Evans" îmi șoptește Ethan încă șocat, iar eu și Ivy facem rapid un schimb de priviri atunci când îmi dau seama că băiatul încă nu știe nimic despre ceea ce se întâmplă între mine și prietenul său.
Okay, teoretic nici eu nu știu, dar lăsăm discuția asta pentru altă dată.
"Elliot și Everlee? Crezi că ar putea fi ceva între ei?" își întreabă prietena mea iubitul, total neștiutoare, în timp ce ne îndreptăm în sfârșit spre o masă, iar eu îi fac semne amenințătoare pe la spatele crețului.
"Ce? Ah, nu normal. Nu am spus eu nimic despre asta" răspunde repede ca și cum ar ascunde ceva, iar eu îmi îngustez privirea și mă uit spre el. "Adică nu asta voiam să spun, nu e ca și cum nu ești bună pentru Elliot. Poate ești puțin cam prea bună, adică prea... știi tu" gesticulează el în timp ce spune douăzeci și trei de lucruri deodată, iar eu îmi masez tâmplele în încercarea de a procesa tot ce aud.
"Mhm, deci Everlee e bună. De mine nu îți mai place, Reed?" se bosumflează Ivy, iar eu mă uit confuză la ei și mă așez comod pe unul dintre scaune.
"Ah, nu, nu e bună" încearcă el să se scoată, iar pe mine mai că nu mă pufnește râsul. "Adică ba da, ești bună. Dar nu pentru mine vreau să zic" adaugă repezit încercând să mă împace și îmi aruncă o privire inocentă care mă face să chicotesc.
"Dacă te-ar auzi Elliot sigur ar-" începe Ivy să spună amuzată, iar eu îi fac panicată semn să se oprească din vorbit înainte de a fi prea târziu.
"Kane ar ce?" se încruntă Ethan și ne aruncă câte o privire pe rând, iar eu înghit în sec. "Doar nu sunteți împreună sau ceva, nu?" îmi zice râzând scurt, fiind acompaniat pe urmă de mine și Ivy cu niște râsete cam forțate ce-i drept.
"Cee, nu, doamne. Eu și Elliot?" râd din nou și îmi împreunez palmele, în timp ce prietena mea își șterge niște lacrimi imaginare.
"Îți poți imagina așa ceva?" adaugă ea făcându-mi jocul, iar eu dau din cap amuzată.
Dacă nu ne acoperim noi una pe alta când suntem idioate, atunci cine?
"Ethan, tu ești? Ce faci aici?" aud o voce din spatele meu și aproape că sar de pe scaun fiindcă am fost luată prin surprindere.
Mă întorc insesizabil și o văd pe Wren ridicându-se de la masa la care stătea împreună cu toți ceilalți, apropiindu-se mai apoi de a noastră. Arunc o privire scurtă și involuntară celor de la masă, dându-mi ochii peste cap în momentul în care fac contact vizual pentru câteva secunde cu Blake și inevitabl, cu Lilith, ce stătea încă în brațele lui.
Dezgustător.
"Mă bucur să te văd aici Ivy" spune Wren ca și cum nu ar fi fost firesc faptul că prietena mea se află la aceeași masă cu iubitul ei. "Și..?" adaugă și se uită la mine, iar eu îmi arcuiesc un colț al gurii într-un zâmbet mai mult sau mai puțin ironic.
"Everlee" oftez plictisită și îmi trec o mână prin păr, iar ea chicotește inofensiv.
Idioata, de parcă nici nu știa cum mă cheamă.
Nu am fost niciodată apropiată de Wren sau ceva de genul acesta, deși ne mai intersectam uneori la repetiții sau pur și simplu aveam prieteni comuni, gen Lilith.
Aveam.
"Oh, da, Everlee. Fata din cauza căreia Lilith și Elliot s-au certat, ai devenit o figură peste noapte" vociferează ea cu scopul de a mă înțepa câtuși de puțin, iar eu îmi arcuiesc o sprânceană la cele auzite.
"Corecție. Fata din cauza căreia Kane nu a mai vrut-o pe Lilith, fiindcă a găsit tot ce e mai bun și frumos în ea" îmi ia Ethan apărarea, iar un zâmbet mic îmi apare pe buze și este imediat îndreptat spre crețul din fața mea, gest ce îl determină să îmi facă cu ochiul.
"Nu știam că voi sunteți atât de apropiați. Iar că tu ești atât de fericit fără prietenii tăi" îi spune ea deranjată într-un fel, iar Ivy se încruntă vizibil când o aude.
"Nu ai idee cât de bine se simte să ai o iubită ca Ivy și o prietenă ca Everlee, Wren. Sunt fericit și crede-mă că nu m-aș mai întoarce la ceea ce eram înainte" o asigură el zâmbitor ca întotdeauna, iar prietena mea îl privește în acel mod în care îl privește de obicei.
Cu extrem, extrem de multă iubire, cu inimi în ochi efectiv, ca și cum ar fi singurul băiat, singurul om de pe pământ. Dragostea i-a schimbat enorm pe amândoi și îndrăznesc să spun că numai în bine. Nu mi-am mai văzut prietena fericită așa niciodată; cât despre Ethan, nu mi-aș fi imaginat că ar putea ține atât de mult la persoanele din jurul lui.
"Mă duc să îmi comand ceva dulce, simt cum îmi scade glicemia. Vreți ceva?" întreb în timp ce mă ridic de pe scaun în încercarea de a detensiona atmosfera și după ce bag la cap repede ceea ce voiau cei doi, o ocolesc pe Wren și fac pași mici spre tejghea.
Nu pare a fi nimeni aici, deci decid să mai aștept puțin căci suntem cu toții oameni și îmi plimb privirea asupra fursecurilor expuse ce arată absolut delicios și deja îmi încântă privirea.
"Se simte bine să fii în centrul atenției, hm?" aud vocea celui fără de care nu mi-aș fi putut imagina viața înainte și simt un nod formându-se în stomacul meu.
"Ce vrei să spui cu asta?" întreb încet și nu îl privesc, deși s-a apropiat considerabil de locul în care stau.
"Totul se învârte în jurul tău mai nou, Everlee" pufnește ironic și deși nu mă uit la el, știu că se joacă cu ceasul de pe încheietura sa dreaptă.
"Nu înțeleg care e problema ta, Blake" spun și decid să îmi ridic privirea spre el, lucru pe care îl regret teribil secunde mai târziu atunci când facem contact vizual.
Familiaritatea din ochii săi mă lovește din plin și simt cum dorul și regretul mă cuprind profund.
"Tu ești cea mai mare problemă. Mereu ai fost tu. M-ai făcut să îmi pierd efectiv mințile și să nu mai pot dormi nopțile, mi-ai dat speranțe false ca acum să fiu tot eu cel care are de suferit cel mai mult dintre noi doi. Iar tu, Everlee, ești bine mersi, îți petreci tot timpul cu prietenii tăi pe care îi iubești de nu mai poți și cu idiotul ăla care profită de tine cum poate mai bine și cu fiecare ocazie pe care o are" îmi zice aspru, iar eu simt lacrimi în colțurile ochilor și mă uit în altă parte, rupând contactul vizual.
Blake pe care îl vad acum în fața ochilor îmi este străin, deși poate destinul a decis că lucrurile trebuie să se întâmple în modul acesta pentru a-mi deschide ochii câtuși de puțin. Poate nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat de fapt, poate am văzut doar acea latură a lui ce mă voia atât de mult încât îmi permitea orice și ar fi făcut orice ca să își atingă scopul. Chiar dacă asta ar fi însemnat să mintă, să se prefacă sau să se sacrifice în așa fel încât să poată obține ce vrea.
Dar cum toate lucrurile frumoase își au sfârșitul la un moment dat, așa l-am avut și noi pe al nostru.
Imprevizibil, inevitabil și chiar imatur.
"Nu, Blake, ar trebui să începi să îți asumi partea ta de vină. Nu poți să vii aici pur și simplu și să îmi spui că tu ești cel care suferă dintre noi doi. Nu ai idee cât am plâns și cât m-am consumat, habar nu ai cât mi-am dorit să te am înapoi și să fim la fel ca înainte. Dragoste cu sila nu se poate, Blake și știi asta atât de bine. Te comporți imatur și mă blamezi pentru simplu fapt că nu îți împărtășesc sentimentele în modul în care ți-ai dori tu să o fac. Nu vreau să renunț la tine, dar văzând felul în care te-ai schimbat și modul cum îmi vorbești, încep să cred că e timpul să trec peste și să te las în urmă, oricât de greu mi-ar fi și oricât de tare mi s-ar rupe inima în bucăți" spun cu greu și îmi sprijin mâinile de tejgheaua din fața mea, închizând ochii pentru câteva momente înainte de a-mi întoarce înapoi privirea spre șaten.
Nimic nu se simte mai bine decât să mărturisești tot ceea ce ai pe suflet și să scapi de acea greutate a regretelor și a cuvintelor nespuse ce te apasă îngrozitor.
"La fel de sensibilă ca întotdeauna" spune zâmbind ironic în colțul gurii, iar una dintre gropițele sale îmi atrage atenția și mă face să înghit în sec.
Nu aș fi crezut că ceva ce am iubit atât de mult cândva m-ar putea face să mă simt atât de pierdută și atât de tristă.
"Dacă mai eram cel de acum câteva săptămâni poate că mă impresiona tot teatrul ăsta, Everlee" mă ia el la mișto, iar eu pufnesc.
"Nu te mai recunosc, Evans. Și lucrul acesta mă îngrijorează teribil" spun sec și îmi iau comanda, fiind pregătită să plătesc. "Oh, distracție plăcută cu noii tăi prieteni și draga de Lilith. Să îi transmiți salutările mele și faptul că îi promit pe degețel că nu o să i te fur și pe tine. Mă mulțumesc cu Elliot" adaug cu o urmă de ironie în glas și zâmbesc fals înainte să mă rotesc pe călcâie.
Las un oftat să îmi scape printre buzele lipite într-o linie dreaptă și mă îndrept apatică spre prietenii mei ce abia așteaptă să ajung cu dulciurile la masă pentru a le putea devora împreună.
Deși toată bună dispoziția mea s-a dus deja pe apa sâmbetei, împreună cu pofta de dulce.
...
Liniște.
.
.
.
Sau poate nu.
Ecranul telefonului se aprinde brusc lângă capul meu și îl iau în mână oftând, iar primul lucru pe care îl fac este să verific ceasul. Două și un sfert dimineața, insomnii, sete, indispoziție și un mesaj.
Un mesaj ce face ca toate celelalte stări să se evapore.
"Dormi?"
"Nu"
"Mă dau cu sania"
"Maxwell"
"Kane"
"Prințesa are toane?"
"Mă pot ocupa chiar eu de toanele ei
în felul meu și sunt sigur că o să îi placă"
"Prințesa se vede nevoită să refuze oferta"
"Păcat"
"Chiar mi-ar fi plăcut să îi arăt niște moduri
mai productive de a-și folosi gurița aia"
Înghit în sec atunci când citesc ultimul mesaj și pot să jur că rânjește ca ultimul idiot în momentul de față.
"Kane, să te duci naibii"
"Cred că am mai avut discuția asta de câteva ori"
"Nu plec nicăieri fără tine"
"Sau chiar dacă te încăpățânezi și mă trimiți naibii, trec prin toate focurile iadului și tot mă întorc la tine"
"Vorbe mari, Kane"
"Doar așteaptă până o să îți și demonstrez"
"Deci te duci naibii până la urmă?"
"Everlee"
"Elliot"
"De ce nu dormi?"
"De ce mi-ai dat mesaj?"
"Nu se răspunde la o întrebare
cu o întrebare, iubire"
"Iar începem"
"Nu am terminat vreodată"
"Tu de ce nu dormi?"
"Mi-e dor de tine"
Aproape icnesc surprinsă de lejeritatea cu care spune lucrurile și deși știu prea bine cu cine am de-a face, încep să cred că va continua să mă surprindă de fiecare dată când va avea ocazia.
"De unde știu că nu mă minți?"
"Nu cred că aș fi în fața geamului tău la ora asta altfel, Everlee"
Mă încrunt la vederea mesajului său și îl citesc atent de vreo cinci ori neînțelegând la ce se referă. Înainte de a fi capabilă de a procesa mai bine informația, mă ridic brusc în picioare și mă îndrept spre geam. Fruntea mea aproape face contact cu sticla acestuia și ochii îmi părăsesc orbitele atunci când chiar îl văd pe Elliot stând pe scările de la intrarea in clădire și fumând o țigară.
Inima îmi bate cu putere în piept și fără să mă gândesc de două ori îmi iau pe mine o bluză și părăsesc camera în liniște, luând-o la fugă pe scări și rugându-mă în gând să nu îmi rup gâtul. Aerul rece de afară mă face să mă înfior și îmi încrucișez brațele la piept în încercarea de a mă încălzi în timp ce mă îndrept cu pași mici spre locul în care stă el.
"Everlee, ce mama naibii cauți afară?" întreabă ușor aspru, dar cu expresie îngrijorată pe chip atunci când se întoarce spre mine.
"Um, am venit să te văd?" răspund nesigură și îmi arcuiesc o sprânceană, neînțelegând ce se întâmplă.
"Nu am spus că sunt aici ca să vii tu jos. Credeam că ai adormit deja" îmi zice și se ridică de pe treapta pe care stătea, lucru ce mă face să realizez cât de înalt este de fapt.
Nu am considerat diferența noastră de înălțime foarte importantă până acum, dar sunt unele momente ca acesta când îmi aduc aminte și mă înfior pentru simplu fapt că mi se pare extrem de atrăgător.
"Am vrut să vin și gata, nu cred că am nevoie de un motiv să vreau să te văd, Kane" mărturisesc și îmi dau ochii peste cap, iar el rânjește.
"E cumva un mod indirect de a-mi spune că îmi accepți oferta de mai devreme?" întreabă jucăuș și își trece o mână prin păr, iar stomacul mi se face ghem.
"C-ce? Nu, nici gând" mă fâsticesc sub privirea sa arzătoare și mă uit în altă parte evitând contactul vizual.
E probabil mai mult decât evident că mi-aș dori să știu ce gânduri și dorințe ascunse are, dar cu siguranță nu voi recunoaște asta cu voce tare.
Sau cel puțin nu cred că i-o voi recunoaște lui direct vreodată.
Brunetul se apropie de mine și își poziționează ambele mâini pe talia mea, trăgându-mă încet până ajung lipită de el . Îmi mușc interiorul obrazului și îmi ridic privirea spre chipul său, iar ceea ce văd mă face să suspin înfundat.
E atât de frumos încât nici nu am destule cuvinte să explic. E atât de frumos încât simt cum ard cu totul, simt că aș putea să mă pierd în brațele sale și în profunzimea ochilor săi. Iar faptul că are un suflet la fel de frumos îmi face inima să bată nebunește.
"Vreau să îmi întipăresc privirea ta în minte, Everlee. Vreau să îmi pot aduce aminte mereu de modul în care te potrivești perfect în brațele mele și de felul în care buzele tale se simt peste ale mele. Vreau să îți ating mereu pielea fină și să îți simt mirosul parfumului. Vreau să îmi ruinezi viața așa cum vrei, vreau să îmi rupi inima în bucăți ca după aceea să fii tot tu cea care o lipește la loc. Vreau să mă molipsești cu liniștea ta și să mă faci dependent de tot ceea ce însemni. Am întâlnit atât de mulți oameni, dar tu ești singura care a reușit să aibă efectul ăsta asupra mea. Ești singura pe care o vreau în preajma mea în fiecare minut și doar tu reușești să îmi oferi cele mai neprețuite lucruri. Începând cu ochii tăi frumoși și terminând cu sufletul tău blând" îmi spune șoptit în timp ce mă privește atent și îmi mângâie încet talia, iar eu simt cum un zâmbet sincer și timid îmi înflorește pe buze printre câteva lacrimi de emoție ce îmi încețoșează privirea.
Este pentru prima dată când îl văd pe Elliot atât de deschis în legătură cu sentimentele și gândurile sale, lucru ce îmi face inima să tresară fericită.
Chicotesc încet atunci când îl simt cum îmi șterge cu degetul său mare acele lacrimi ce până la urmă au decis să iasă la iveală și îi privesc chipul, dorindu-mi să îl pot vedea în fiecare secundă a vieții mele. Mă ridic pe vârfuri și îi mângâi obrazul cu dosul palmei, iar mai apoi îmi lipesc buzele de gâtul său, depunând un mic sărut pe acea porțiune de piele.
Îi inspir adânc parfumul ce miroase înnebunitor de plăcut și închid ochii pentru câteva momente, încercând să mă bucur cât pot de mult de prezența lui și de căldura îmbrățișării sale. Decid să mă pierd ușor, ușor în propriile sentimente și în toate aceste senzații pe care doar brunetul din fața mea mă poate face să le simt.
***
Bună ziua cu capitolul 27 :)
Mulțumesc pentru că citiți♡