Mai trece o lună, doua, trei, deja mi-am pierdut speranța că se va trezi vreodată și că mă va strânge încă o dată în brate, și când știu că acum ceva timp nu îmi mai pasă de el 😖😖
Este luni ora 11:30 azi nu voi putea merge la Sebi fintca am fost ieri deci stau pe canapea cu ambar și Eliza că de obicei și ambar mă întreabă
Ambar:Sebi când va veni?
Eliza:da, mie dor de el!
Eu:va veni!
Eliza:dar mereu spui asta și tot nu mai vine!🥺🥺
Eu:uite îți promit că va veni!
Vorbesc cu fetele până mă sună Andreea
*Convorbire telefonică*
Andreea:ce faci😃
Eu:de ce ești așa fericită 🙁
Andreea:SEBI SA TREZIT🤯🥳🥳🥳
Eu:CE, GLUMESTI CU MINE??!
Andreea:nu, vino la spital suntem toți aici!
Eu îi închid telefonul fara să ma mai gândesc mă duc repede și mă îmbrac
asa
Eu:ambar ai grija de Eliza!
Eliza:dar unde pleci?
Eu:sa trezit tati!
Eliza:pe bune, yeeey🥳🥳 spune ea și sare in sus de bucurie
Eu ies de pe ușa în cea mai mare viteza și încep să fug pe scări și pe drum în drumul meu spre spital, in 15 minute de alergat ca o nebuna am ajuns la poarta spitalului, și de aici merg normal sa nu intru în salon gâfâind, mă duc la recepționeră și
Eu:la Sebastian ......va rog!
Recepția:mai sunt niste persoane la el, dumneavoastră ce sunteți pentru el?
Eu:credeți că mai am chef de vorba, sunt mama copilului lui avem doua fete împreună nu contează că una este adoptată, deci ori mă lăsați să intru ori intru eu cu forța!
Recepția: intrați!
Merg spre salon și mă opresc dintr-o dată când realizez că sunt la ușa salonului,intru, și când deschid ușa îi văd pe toți acolo mă uit in stânga și îl văd cum se uita la mine zâmbind inocent, eu nu spun nimic și mă duc să îl iau în brațe
Eu:miai lipsit extrem de mult credeam că nu osa te mai strâng în brațe!
Sebi:și mie mi-ai lipsit, îmi pare rău, dar te iubesc, și am ajuzit ce i-ai spus lui Eliza!
Eu:știu, Sebi....cred că e prea târziu dar vreau că Eliza să aibă un tata!
Sebi:și eu vreau să aibă un tata și tu un iubit! Mă sărută și după se uita fix in ochi mei
Eu&Sebi:ne împăcăm!