A trecut o luna decând Sebi e in coma tot timpul asta am mers la spital și mă uitam la el vrând să fiu eu acolo în locul lui, azi voi merge pentru prima dată la spital cu Eliza care tot mă întreabă unde e tatăl ei,deci sunt la ușa salonului așteptând să ne de-a voie sa intrăm, după 30 min de așteptat ne-a dat voie sa intrăm în salon, am luat-o pe Eliza în brațe și am mers langa patul lui, eram tot acolo unde eram aproape în fiecare zi așteptand vreo veste dar nimic, dintr-o dată Eliza mă întreabă
Eliza:ce face tati, dece nu vorbește?
Eu nu știam ce să-i spun deci i-am spus
Eu:tati doarme,dar când se va trezi va sta numai cu tine!
Eliza:și când se va trezi?
Eu: când va veni timpul!
Eliza:dar eu vreau acum...cred că nu ne mai iubește!
Eu:eiii mă iubește și pe mine și pe tine, nu mai spune așa ceva, tati te iubește mult de tot, dar nu poate vorbi chiar acum!
Eliza:mami....dar tati de ce plânge?
Mă introc cu fața la Sebi și văd cum o lacrima ise scurge pe obraj, o șterg și mă uit la el
Eu:plânge pentru că te-a auzit și că te iubește extrem de mult, și pe mine și pe tine, și că va veni înapoi, am încredere în el!
Eliza:și eu îl iubek,și știu că va veni!
Ieșim din salon mergem spre casa debea mă aptin sa nu plâng dar știu că nu osa o fac,nu voi plânge în fața ei, este doar un copil nu trebuie să sufere pentru asta
Hey sper că va plăcut asta este cadoul meu de primăvară , mă reapuc de postat, yeeey🤪😂 sper că va plăcut bye