Taehyung sorbea din sucul proaspăt ascultand cuvintele entuziasmate din partea prietenilor săi. Când au intrat in casa, el și Jungkook, abia reușise sa se descalte înainte sa fie bombardat de ei și dus in bucătărie. Se speriase cei drept dar acum era prea jenat sa povestească despre cele făcute azi. Prea mult se băgau in viața lui încât abia dacă putea sa respire, mai ales ca nici nu avea șansa măcar sa răspundă.
"Hai Tae spune-mi, spune-mi, ce ați făcut, unde ați fost, hai Tae povestește-mi, sunt atât de entuziasmat, parca eu am fost la intalni..."
"Nu a fost o întâlnire" îl întrerupse brusc Taehyung simntind cum obrajii incepeau sa devină într-un roz pal.
"Spune asta obrajilor tai roșii" zumzăie Jimin cu un micuț rânjet pe buze privind cum prietenul sau mai avea puțin și dispărea de pe scaun atât de mic se făcuse.
"Serios, ne-am plimbat doar atât" ii răspunde cu jumate de voce simntind cum stomacul începea sa îl încurce din cauza fluturașilor ce își făceau de cap.
"Și pe unde va-ti plimbat?" întreaba punându-și palmele pe obraji rezeamndu-si bărbia de dosul palmelor privindul atent.
Taehyung oftase încet sorbind încă o data din sucul sau. Nu prea putea sa le povestească, in primul rând era ceva personal, nu ca au făcut ei ceva intim, in al doilea rând prietenii săi trebuie sa învețe ca nu e nevoie sa se bage tot timpul. Intalege ca erau curioși dar măcar sa se abțină.
"Jimin te rog, am ieșit ne-am plimbat și atât" rosti blondul cu un micuț oftat.
Chiar și acum își aducea aminte sentimentul de teama ca Jungkook sa ii facă ceva. Nu intalgea ce gandea atunci. Atât de mult încercase sa se apropie de el, era grijuliu, afectuos, blând iar el la confundat cu un potențial criminal ce vroia sa îl omoare. Atât de jenant.
Jimin lovise cu buricele degetelor tăblia mesei privindul atent pe prietenul sau ce avea ochii in alta parte. Dar cine era el sa se bage, se bucura ca insfarsit a putu ieși și cu alt cineva decât cu ei, dar tot vroia sa afle.
"Ok, nu te mai întrebam dar fii sigur ca nu ma dau bătut pana nu știu tot" îl amenința cu degetul întreptat spre el ridicându-se in picioare. "Mie foame" ciripi scărpinându-și scurt burtica un mic cascat aparandui pe buze.
Taehyung putea acum sa răsufle ușurat ca nu îl mai bombarda cu întrebări. A luat o gura de aer punand paharul cu suc pe masa, oftand după aceea. Era deaba 12 după masa iar Jin trebuia sa plece la munca azi deschizând mai târziu cafeneaua. Yoongi și Jimin trebuiau sa plece și ei. Iar el se pare ca va pleca acasa.
Casa băieților era frumoasa, un palat, mult prea mult. Dar nu vroia sa ramana singur aici, abia ii cunoaște și se simntea nelalocul sau. Poate a avut câteva ieșiri cu Jeongguk dar tot nu se simntea bine sa stea in casa lui.
Privea cum prietenii sai au apărut îmbrăcați cu hainele de ieri gata sa plece.
"Ei bine Tae noi plecam tu ce o sa faci?" întreaba Jimin admirandu-și ultima data chipul înainte sa își mute ochii spre blond.
"Voi pleca acasa" răspunde ridicându-se in picioare și spălând rapid cana.
"De ce nu rămâi aici?" întreaba din nou fiind acum cu toată atenția pe blond ce își șterse picurile de apa într-un prosop.
"De ce as sta , nu e casa mea, și nu stau singur aici" vorbi punand prosopul cu grija la loc dându-și câteva fire din ochi la o parte.
Jimin la privit câteva secunde lasand după un oftat pe buze. Și-a sters usor buza de jos începând sa facă pași pana la masa pentru a își lua telefonul.
"Bine atunci noi plecam, o sa venim mai târziu pe la tine" spune dându-i rapid o îmbrățișare, urmat de Jin și Yoongi.
Acum Taehyung ramase singur in bucătăria mare inspirând și expirând de câteva ori aerul curat. A zis prea repede, nici măcar nu stie unde se afla ori dacă circula măcar un taxi in zona asta. Și dacă se va aventura pentru a găsi măcar ceva, se va pierde. Conacul era prea mare. Nu mai zic de gradina uriașă.
Oftase încet pasind pana la ieșirea din bucătărie, ajugand in sufragerie și unde putea sa iasa afara. Se ruga măcar noroc sa găsească un transport pentru a îl duce acasa. Atinse clanța, apăsând usor jos pana se auzise clickul, deschizând usa și oprindu-se in loc.
Și-a plimbat ochii peste persoana ce ramase cu mâna in aer sprâncenele apropiindu-se in semn ca era confuz de apariția sa brusca la usa. Nu-l condamna, probabil și el avea sa aibă aceasta reacție dacă cineva ii smulgea la propriu clanța din mâna.
"Scuze, nu stiam ca este cineva după usa" rosti facand un pas in spate pentru a lăsa persoana sa intre, ceea ce era ridicol, fiindcă casa era a lui.
"Pleci undeva?" întreaba Namjoon lăsându-și jeaca pe cuier și încălțămintea pe dulăpior. "Unde sunt ceilalți?" continua fixandu-și acum ochii pe blond.
"Prietenii mei au plecat, iar eu ma duc acasa, de Hoseok si Jeongguk nu știu au ieșit fără sa zică ceva" spune balasandu-se de pe un picior pe altul. "Aici circula taxi?" schimba tema privindul pe bărbatul ce acum se apropiase de bucătărie Taehyung mergând după el.
Namjoon luase un pahar din dulap, pasind pana la frigider si luand o sticla cu suc, turnandu-si in pahar si după rezemandu-se de masa. A luat o inghititura privindul acum pe blond.
"Nu prea circula transport pe aici, suntem in afara orașului" explica mai sorbind din suc.
Taehyung își mușcase buza de jos începând sa se gândească la ce sa facă acum. Nu putea sa îl roage pe Namjoon, iar sa meargă de nebun pana in oraș nu era o idee buna.
Argintiul își scoase telefonul din buzunar butonand câteva secunde după auzindu-se un sunet semn ca primise un mesaj. La citit fugitiv trimițând înapoi un mesaj după ascunzându-l in buzunarul pantalonului negru si strâmt luand si paharul de pe masa pentru a bea.
"Dacă vrei poți sa îl aștepți pe Jeongguk, e in drum spre casa"
Taehyung își mușcase buza de jos de ideea ca Namjoon vorbise la telefon cu Jeongguk și ii zise ca el vrea sa plece acasa. Era dragut ca Jeongguk vroia sa îl ducă însă nu își dorea sa îl deranjeze. Ia făcut pe plac de atâtea ori încât sa se simntea deja datorat, chiar și dacă nu era nevoie.
"Nu e nevoie, voi găsi cu ce sa ma duc, multumesc" zâmbi fortat salutându-l printr-o plecăciune și incepu sa se îndrepte spre ieșire fluturandu-și scurt mâna spre argintiu.
A deschis a doua oare usa dar iar se opri. Parul brunet fluturandu-se din cauza vântului, ochii de un căprui întunecat ce strălucea in lumina soarelui. Care ar fi fost șansele ca fix acum Jungkook sa apară.
"Hey ce faci?" întreaba brunetul politicos.
Taehyung schițase un zâmbet dându-se din nou in spate pentru a îl lăsa sa treacă.
"Vroiam sa plec acasa, multumesc ca ne-ați invitat ieri aici, a fost interesant" rosti cu un micuț zâmbet.
Jungkook zâmbi și el dându-se intr-o parte arătându-i semn spre usa.
"Te duc eu hai"
Taehyung dădu din cap negativ privindul in ochi.
"Nu e nevoie, ma descurc și sigur, deja ați făcut mult pentru noi" incerca sa refuze însă era imposibil după felul cum brunetul îl privea.
Ochii săi căprui parca ii strapungea corpul. Simntea cum o caldura încinsă ii mocnea interiorul pieptului când ii simntea privirea.
"Haide, nu ai ce sa găsești aici ca sa te duci acasa" vorbi puțin mai dur, dar nu pentru a îl speria.
Taehyung își lăsase chipul in pământ, ca o supunere fiindcă da vocea puțin mai îngroșată la speriat, dar nici sa se contrazică cu brunetul nu își dorea. A făcut pași micuți pana la usa, ieșind și îndreptându-se spre mașina parcata, așteptând ca și Jungkook sa vina.
Când usa mașinii sau deschis, blondul intrase punându-și cureaua de siguranța și privind pe geam in timp ce Jungkook intrase și el facand contact cu cheia mașina, un mic zgomot ca un mârâit auzindu-se in interior.
Acum urma un drum lung, cu liniste și incomoditate. Aflându-se lângă brunet, in mica mașina ce părea ca se apropie așa încât sa se prelingă și mai aproape de el. Taehyung avea încă dubii legat de ce se întâmpla intre ei doi. Da, au avut mici ieșiri, și da se simntea rusinat de modul cum ii vorbea ori cum ii zâmbea. Chiar și dacă au apărut mici sentimente legat de Jungkook, tot vroia sa vadă dacă și el avea sentimente.
Încă era naiv, încă nu observa ca deja Jungkook îl dorea. Iar Jeongguk, un simplu bărbat intragostit nu știa dacă se mai putea abține, timpul trecea prea repede.
In timp ce conducea, arunca din când in când priviri spre băiatul dragut din dreapta sa. Parul blond ii cădea cu nerușinare peste ochișori, buzele usor țuguiate și pufoase, picioarele lungi și frumoase ce acum erau lipite de pieptul sau, chipul bronzant și perfect. Era ca o tortura, aflându-se doar ei doi in mașina dar fără sa poată măcar sa îl atingă.
Un sentiment de dorința ii acapara stomacul. Cum am și spus era doar un bărbat ce nu a avut demult o partida sexuală, iar corpul blondului striga "atingere".
Cât va trebuie sa îndure?