"Haide, Everlee, calmează-te te rog, nu e chiar atât de rău" aud vocea rugătoare a lui Blake de sub plapumă.
"Taci, Blake sau te plesnesc de nu te vezi."
"Cred că sunt plesnit destul, știi-"
"Ce mama naibii a fost în capul tău? Ai 5 ani? Te duci la grădiniță să te joci cu tractorașele și după te bați cu copiii pe ele?"
"În primul rând nu era vorba de tractorașe, era vorba de tine" își dă el ochii peste cap. "Și în al doilea rând normal că trebuia să te apăr."
"Să mă aperi, nu să te bați."
"Pai dacă a început să vorbească ca prostu' in târg ce voiai să fac, trebuia să i-o dau în freză" zise el în apărarea lui.
Blake și Kayden s-au luat la pumni prin spatele cantinei, acum câteva zile, iar eu nu am aflat despre lucrul acesta decât azi dimineață când am venit să îl vad. A refuzat total să iasă din cameră în ultimele zile sau să vină la cursuri sub pretextul că nu se simte bine și nici nu mi-a dat voie să mă apropii de căminul băieților. Evident că nu l-am ascultat și am venit într-un final să il văd, iar el a fost mai mult decât extrem de surprins să mă vadă la ușa sa. Iar eu și mai mult decât extrem de surprinsă să îl vad cu buza spartă și cu mâna rănită.
De acum jumătate de oră îi țin predică despre cum nu trebuia să se bată, mai ales cu Kayden, și încerc să îl conving să mă lase să am grijă de rănile lui. Când vine vorba să aibă singur grijă de el, are două mâini stângi.
"Și de la ce mai exact a pornit bătaia voastră?" îl întreb eu masându-mi tâmplele stresată.
"Pai eram la locul de fumat, fiindcă evident fumez, și am dat de boul ala. Eu îmi vedeam pur și simplu de treabă pana când l-am văzut că vine spre mine și a început să mă întrebe unde mi-e gagica, adică tu, și că de când nu ți-am mai tras-o că ești cam arțăgoasă și chestii de genul ăsta.
După care m-am enervat și mi-a alunecat pumnul în gura lui, n-a fost mare chestie." adaugă zâmbind inocent, iar mie îmi vine să mă arunc pe geam.
"Oare de ce cred toți că suntem împreună?" îl întreb și îmi sprijin exasperată capul de perete.
"Poate pentru că ne pupăm și ne îmbrățișăm mereu, oriunde am fi" dă el din umeri.
"Și o facem doar ca prieteni." spun și accentuez acel doar.
"Sunt invidioși pe iubirea noastră" spune el dramatic, iar eu îi arunc o pernă în față.
"Să știi că tot sunt supărată pe tine. Orice ar zice idiotul de West chiar nu contează pentru mine."
"Oh, haide, știi cât de mult țin la tine, era evident ca n-o să stau și doar o să ascult cum te denigrează cretinul ăla."
"Dacă îl vad azi cumva să îmi aduci aminte să îi dau un șut în gură" spun nervoasă, căutând niște dischete pe care le aveam în geantă.
"Nu cred că vrei să te pui cu marele Kayden West, Everlee."
"Nu. El s-a pus cu cine nu trebuie din prima. Nu sunt o fraieră și nici nu îmi este frică de el." mai spun și pun puțină apă oxigenată pe dischetă, tapotându-i cu grijă colțul gurii.
Îi termin de dezinfectat rănile și îi pun un leucoplast pe mâna dreaptă, cu care i-a dat un pumn în gură cuiva.
Din una în alta, mă pufnește râsul când realizez că de fapt stă cuminte pe pat, abia trezit din somn și mă lasă să am grijă de el. Mă simt ca o mamă ce are grijă de copilul ei idiot in momentul ăsta.
"De ce râzi Everlee, nu mai ești supărată?" întreabă el ușor precaut cu o privire inocentă, că mai aveam puțin și mă topeam de dragul lui.
"Ba da, dar trebuie să îmi dai o îmbrățisare ca să îmi treacă. De fapt mai multe." Spun bosumflată și îmi încrucișez mâinile la piept, uitându-mă spre geam.
"Dacă ăsta e modul în care îți trece supărarea, atunci poate o să te supăr mai des doar ca să te fac sa îți treacă." zice el zâmbind și mă trage într-o îmbrățisare atât de caldă, încât cred că aș putea trăi pentru tot restul vieții mele în îmbrățișarea aceea.
...
"Xander, te rog să fii cu ochii pe Blake când mai ia contact cu Kayden. Chiar nu vreau să încep să îmi fac și mai multe griji pentru el, sau să îl culeg de prin spitale eventual." îi spun rugătoare blondului ce tocmai a venit în curtea facultății și s-a așezat lângă mine, sprijinindu-se de un perete.
"Pentru mine când o să îți fac griji în felul ăsta, Everlee?" mă întreabă Xander bosumflat, uitându-se numai el știind unde.
"Vorbeam serios, blondule" îi răspund și îi dau o palmă peste umăr, făcându-l să se încrunte și să mă ia în brațe de la spate, strângând-mă prea tare.
"Îmi iei tot aerul Xander, dă-mi drumul"
"Nu, până nu îți faci griji și pentru mine" spune el ca un copil mic și își sprijină bărbia de creștetul capului meu.
Înseamnă că doar eu mă simțeam ca o șuncă presată atunci.
"Bine, gata" spun exasperată. "Te rog să ai grijă de tine și să nu te bați cu nimeni, suflețel. Nu suport să te vad rănit" îi spun dulce, mai mult ironică, iar el rânjea satisfăcut, slăbind strânsoarea.
"Așa mai merge. Promit să am grijă, doar de dragul tău." mai spune și îmi dă un sărut pe creștet, înainte să se îndepărteze.
"Voi doi sunteți ciudați rău" spune Ivy care stă lângă Blake, ce probabil nu a auzit nimic pentru că avea căștile în urechi.
"Geloasă, Moore?" ridică Xander dintr-o sprânceană.
"Doamne ferește să stau așa de aproape de tine de bună voie, Hart" contraatacă ea.
Dar nu mai bag în seamă nimic altceva când îl vad pe Kayden, împreună cu Ethan și Elliot, în acel loc mai retras în care stau ei de obicei. Mă ridic hotărâtă de pe jos și îmi scutur praful inexistent de pe haine, atrăgându-i atenția lui Blake ce se ridică și el instant venind lângă mine.
"Everlee, unde te duci, ai înnebunit? Doar nu vrei să faci vreo scenă aici."
"Ți-am zis că o să îi dau un șut în gură dacă îl vad."
"Everlee, nu e momentul. Hai să o lăsăm așa." spune el și mă prinde de mână, dar eu nu fac altceva decât să îmi duc la capăt planul, trăgând-l și pe el după mine.
Ajungem lângă ei și aproape că mă pufnește râsul când îi văd fața lui Kayden, mult mai rănită decât a lui Blake, semn că șatenul ce mă ține de mână i-a dat-o bine. În momentul ăsta chiar sunt mândră de el, ăsta e Blake al meu.
"Dar cine e aici dacă nu chiar fraierul. Ah, și iubițica lui arțăgoasă ne onorează cu prezența de data asta. Chiar vă așteptam, dragilor" spune el batjocoritor.
"La ce răni ai pe față, eu nu aș mai vorbi în locul tău, West. Cu siguranță nu Blake e fraierul de data asta" îi spun degajată.
"Dacă ai venit aici să mă pui să îmi cer scuze pentru ce am zis, atunci poți să pleci la fel de repede cum ai venit." zice el și își aprinde o țigară.
Îmi dau ochii peste cap, iar privirea îmi fuge spre Elliot care îl privește încruntat pe prietenul meu, dar și mâinile noastre împreunate.
"Nu am venit să îți cerșesc scuze și nici nu am nevoie de ele. Am venit să îți spun doar că ești idiot crezând că mi-ar fi frică de tine sau că dau doi bani pe vorbele tale stupide spuse la adresa mea." Și să îți dau un șut în gură, completez eu în gând.
Se ridică în picioare și se apropie de mine amenințător, până ajung să mă lipesc cu spatele de un copac, dar nu m-am lăsat intimidată nicio clipă. I-am făcut semn mai devreme lui Blake că sunt ok și că poate să se întoarcă la prietenii noștri, până ce eu terminam de rezolvat toată treaba asta cu Kayden. Inițial a refuzat, dar după l-am asigurat că voi fi bine și s-a retras, deși încă sceptic. Dacă ar vedea situația în care mă aflu acum cred că i-ar aluneca din nou pumnul în gura lui West.
"Ce vrei de fapt, Maxwell, hm? Vrei să mă ocup de tine? Să petrecem o noapte doar noi doi..." spune și îmi trasează linii cu degetul arătător de-a lungul brațului. "Vrei să te ajut să scapi de toate figurile astea pe care le ai pe tine? Îmi ceri cumva să te f-" dar nu mai are timp să spună ceva, pentru că palma mea face contact zgomotos cu obrazul lui, întorcându-i capul în partea cealaltă.
Se întoarce nervos și mă smuncește mai aproape de el, fețele noastre fiind doar la câțiva centimetri distanță.
"Începi să prinzi tupeu și nu îmi place. Deja devii o curcă proastă și-" dar nu mai continuă ce avea de zis, fiindcă îi mai lipesc o palmă.
"Nu înțeleg care e problema ta și de ce ești atât de nesimțit, West. Nu mă cunoști deloc, așa că taci naibii și stai dracului cât mai departe de mine. Nu vreau să am treabă nici cu tine, nici cu prietenii tăi idioți." scuip cuvintele deranjată, iar el ridică mâna la mine nervos, eu fiind mai mult decât șocată în acel moment de gestul lui.
"Kayden, calmează-te naibii, ce vrei să faci?" sare Elliot ca ars de pe bancă și ajunge în doi pași lângă noi.
"Nu te băga, Kane. Cineva trebuie să o facă să tacă."
"Exact. Nu te băga, Elliot. Lasă-l să îmi arate cât de bărbat este pentru că ridică mâna la o femeie." îi spun malițios și nu întrerup contactul vizual absolut deloc.
"Kayden, las-o, gata. E fată, ce naibii." zise Elliot deja exasperat, asigurându-se că nu ne vede nimeni.
Țigara din mâna lui Kayden începea să se termine, provocându-mi o arsură serioasă pe încheietură, lucru ce mă face să mă strâmb considerabil. Mă smuncesc din strânsoarea lui și surprinzător îmi dă drumul, privindu-mă cu dispreț o ultimă dată și plecând de lângă mine.
Mă uit scârbită la mâna mea și pot observa foarte bine cicatricea încă dureroasa lăsată de țigară și urmele adânci ale degetelor lui pe pielea mea. Elliot vine lângă mine și mă trage de mână după el, iar eu nu mai văd pe nimeni în curte, semn că toți au intrat la cursuri.
"Ce tot faci, Kane, dă-mi drumul. Am curs."
"Doar vino cu mine" zice calm și continuă să meargă.
"Dacă ai impresia că vin cu tine de bună voie oriunde vrei, înseamnă că ești prost" îi spun acidă, iar vorbele mele îl fac să scrâșnească din dinți.
Continuă să mă tragă după el până ajungem în cabinetul asistentei, unde evident, nu era nicio asistentă. După ce stăm în tăcere câteva minute, Elliot se duce si cotrobăie prin sertare după ceva și îl văd că vine spre mine cu o cremă și niște bandaje. Ok, la asta nu m-aș fi așteptat.
"Dă-te cu crema asta și după acoperă rana aia." zice el încercând să pară nepăsător.
Dacă era atât de nepăsător nu se mai obosea să mă aducă aici, spun eu în sinea mea. Mă mai uit preț de câteva secunde la el, uimită sincer, iar apoi mă dau cu acea cremă, mușcându-mi buzele când încep să simt durere, gest ce nu trece neobservat de el. Se apropie de mine calm și ia bandajul ce se află pe canapea, înfășurându-mi cu grijă încheietura de câteva ori. Buricele degetelor lui trec ușor peste acel material, asigurându-se că totul e în ordine.
Cred că mă arde mai tare atingerea lui decât m-a ars acea țigară, îmi spun și îmi dau o palmă mintal când realizez ce gândesc.
"Mm, mulțumesc, Elliot. Și scuze pentru ce am zis mai devreme, eram nervoasă, știi." îi spun cu un glas mic în timp ce mă uit în jos la șireturile adidașilor mei, încercând să evit contactul vizual.
L-am mai făcut și prost pe lângă.
Idioată, Everlee, idioată.
Se lasă pe vine și își sprijină palmele de genunchii mei, iar cu un deget îmi ridică bărbia pentru a se putea uita în ochii mei. Era pentru prima dată când l-am privit cum trebuie de când l-am cunoscut și era atât de frumos. Cred că începea să mă doară sufletul. Sau ăsta era stomacul meu.
"E în regulă. Doar încearcă să stai departe de Kayden, nu ai vrea să se repete ce s-a întâmplat azi" îmi spune serios, iar eu știu că are dreptate, așa ca îl aprob tăcută.
Se apropie mai mult de mine încât uit să respir, îmi dă câteva șuvițe de păr după ureche și continuă să mă privească în tăcere, până când intră peste noi în cel mai nepotrivit moment chiar asistenta. Oare unde erai mai devreme, incompetento, gândesc eu nervoasă.
"Oh, îmi pare rău, deranjez?" spune ea curioasă, iar eu neg simplu cu o mișcare a capului.
Elliot îmi mai aruncă o singură privire asigurându-se că sunt bine, după care se ridică și pleacă, închizând ușa în urma lui.
Oare ce avea să se întâmple dacă nu venea asistenta chiar în acel moment? Poate-
De fapt, nu, nu am de gând să mă mai gândesc la asta. Ba chiar ar fi cazul să plec de aici și să îmi caut prietenii, care sunt mai mult decât îngrijorați cu siguranță, îmi spun și oftez profund.