Ryan
Știam un lucru.Eu si Clarissa Ruenys nu eram până la urmă chiar atât de diferiți.Era puternică,curajoasă,dar și al naibii de impulsivă,exact ca mine.
Dacă nu mergem cu ea,s-ar fi dus oricum.Și parcă nu era suficient că i-o prezentasem pe Cassandra,fosta mea logodnica,viitoarei mele soții,a mai ajuns și împușcată.
Am văzut cum se uita la mine și la ea,și îmi era clar că probabil își pusese o mie de întrebări despre mine și ea.Era și normal.Cine mai este atât de tâmpit încat să rămână prieten cu fosta iubită?
Dar sincer vorbind,eu și Cassandra nu eram tocmai prieteni.Poate doar cunoștințe vechi,căci eu unul nu o mai suportam nici măcar o secundă prin preajma mea sau a ei.
Cassandra știa cum să se facă plăcută,iar dacă aș lăsa-o o zi întreagă cu ea,ticăloasa ar găsi cumva o cale să o întoarcă împotriva mea.
De fapt,ar găsi o cale să o convingă să mă părăsească chiar a doua zi.Mă îndrăgostisem de ea din multe motive,dar inteligența și ambiția ei mă cucerise de-a dreptul.
Și asta era și problema se pare.Ambiția ei a trecut ca o tornadă chiar și peste așa zisa noastră "mare iubire".Pe dracu mare iubire!
Mi-am scos gândul asta din cap și am dus ceașca cu cafea la gură.Așteptasem toată dimineața măcar un telefon de la ea,dar nici vorbă de așa ceva.Și de ce mi-ar spune tocmai mie cum se simte? Doar nu-s eu cea mai importantă persoană din viața ei,nu?
Mama a trecut pe lângă mine și și-a turnat un pahar cu apă,cu mâinile pline de pământ de flori.Mama iubea florile,iar grădina ei era dovada perfectă.
Muncea la ea de fiecare dată când avea timp.Tata ia propus de multe ori să îi cumpere o seră,ca să nu mai muncească atât ea,dar la refuzat,pentru că asta era maică-mea.Îi plăcea să facă unele lucruri cu propria ei mână.
A pus paharul gol înapoi în vitrină,apoi sa întors spre mine,holbându-se la mine și la telefonul pe care îl verificam la fiecare 5 secunde.
-Nu te-a sunat încă,nu-i așa?
-E atât de evident?
-Puțin,îmi zâmbește ea.
Mama avea o sclipire unică în ochii.Iubeam sclipirea aia,dar acea sclipire era cam băgăcioasă și mă facea să mă simt cam incomod.
-Voiam să știu dacă este bine.Nu mă pot duce singur la altarul ăla,nu-i așa? încercasem să fac o glumă proastă,dar după modul în care mama sa uitat la mine,aș zice că nu prea mi-a ieșit.
-Începi să semeni prea mult cu taică-tu,șuieră ea.Și el încerca să facă pe durul în fața mea atunci când ne întâlneam.
Înțelegeam la ce se referea,dar nu era cazul.Clary și cu mine abea dacă ne comportam ca niște prieteni,darăminte ca ceva mai mult.
-Mamă,nu îți face iluzii,eu și dragostea am terminat-o de mult.
-Și totuși,îmi face semn cu capul spre telefon,încă aștepți apelul ăla.Poate ar trebui să o invităm pe la noi.
-Mamă,știu că vrei să mă ajuți,dar te rog,nu,te implor,nu o face.Ea e deja îndrăgostită de altcineva,o mint eu,și sper că în felul ăsta o va lăsa baltă.
-O,dragule,îmi pare rău,i se înmoaie privirea.Nu știam că deja iubește pe cineva.
Nici ea nu știa.
-E în regulă.Oricum,eu și fiica lui Felix ne înțelegem mai bine ca prieteni.
Sau ca aproape prieteni? Habar n-am ce eram.Poate că nici nu îmi pasă atât de mult,dar nevoie de a știi cum se simte era mai mare decât creierul care îmi spunea că nu era treaba mea.
Că nu ar trebui să îmi pese atât de mult,căci nici măcar un lucru nesemnificativ nu știam despre ea.Dar am văzut cum ma privit atunci când i-am spus despre ghinionul meu în dragoste.
Poată ca Cassandra a fost cea care ne-a purtat ghinion în seara acea.Sau sunt doar ofticat că nu a dat niciun semn încă.
Sentimentele îmi era amestecate.Se simțeam ciudat.După mult.Și trecuse destul.Am decis că dragostea poate să mai aștepte pentru o vreme.Sau pentru totdeauna.Sau până când mama se va sătura să mă vadă mai tot timpul singur și îmi va găsi ea pe cineva în locul meu.
-Nu e doar asta,îmi zice ea,așezându-se pe scaunul de lângă mine,gata să asculte ce aveam de zis.Ce se întâmplă,amore? Ce te deranjează cu adevărat?
Asta era o întrebare bună,dar la care nu aveam un răspuns încă.Creierul îmi spunea una,iar inima alta.Iar inima mea se mai înșelase o dată.Credeam că îi ajunsese în câte multe bucăți a fost ruptă ultima dată și cât timp ia trebuit ca să se vindece.
Și nu a fost ușor să trec peste ea.Voiam să cred că o alungasem din viața mea,că nu mai aveam cum să mai intre înapoi,dar uite că m-am înșelat.Ne-a ajutat,era acolo,iar asta nu îmi plăcea absolut deloc.
O simțeam în ceafa mea,mereu.Nu aveam cum să se revanșeze față de mine dândumi o mâna de ajutor.E puțin cam tarziu săi pese.Nu poate schimba trecutul,iar eu nu voiam nicicum să-l dezgrop.
Chiar dacă nu mai durea.
-Încep să cred că mă voi scufunda din nou.Și de data asta,dacă chiar se va întâmpla,nu știu dacă aș mai avea puterea necesara ca să mă mai ridic din nou la loc.
-Inima îți spune mereu adevărul,Ryan.Creierul îți spune ce ar fi corect să faci,dar privirea și inima noastră ne trădează de fiecare dată.Știu că a durut,dar dacă începem să regretăm că ne-am îndrăgostit,nu rămânem decât cu suferința și durerea lăsată în urma ei.
-Prefer să stau departe de ea,mamă.Am plâns și ma durut cât pentru o viață.
-De unde știi că de data asta nu va fi la fel? Prieteniile se pot transforma mereu în ceva mai mult.Nu ți-am spus asta,dar eu și tatăl tău am fost mai întâi prieteni și abea apoi ne-am îndrăgostit unul de celălalt.Ne-am cunoscut când aveam vreo 16 ani,la un eveniment de caritate.Un singur dans a fost de ajuns ca să descoperim că,de fapt,aveam mai multe în comun decât credeam.
Ai mei mi-au spus cum s-au cunoscut,dar nu mi-au spus niciodată că au fost mai întâi prieteni și apoi iubiți.Scenariul asta mi se părea al naibii de cunoscut,iar protagoniști erau chiar Raven și Clary.
Iar eu nu puteam să concurez cu asta.Se știau de o viață,pe mine mă știa doar de o lună.Și abea dacă ne-am adresat mai mult de două vorbe.Eram poli opuși.Nu avem mai nimic în comun.
Poate doar dorința ca totul să se termine cu bine și apoi să ne vedem amândoi de viață.
-Nu mai sper de mult timp la steaua mea norocoasă.Ea nu a trecut niciodată pe lângă mine.Și-a văzut de drum și doar sa uitat pentru o clipă în jos,ca să admire cât de mult aveam nevoie de un pic de noroc,dar pe care nu aveam să-l primesc niciodată.
-Ești un copil bun,Ryan,chiar dacă te-ai născut în lumea greșită.Iubește,amore,și fă-o cu tot sufletul și cu toată inima.
-Îmi pare rau că ți-a frânt și ție inima.Știu cât de mult însemna ea pentru tine.
Am urât-o pe Cassandra,dar doar pentru că nu doar mie îmi frânsese inima atunci când ne-am despărțit,ci și mamei.Cea care a considerat-o mereu ca parte din familie.
Dar tata știa de la început că nu avea să țină.Îl știa prea bine pe tatăl ei,marele avocat,dar știa,cumva,că nu o să se termine bine,așa că nu sa obosit niciodată să încerce să o cunoască.
Cassandra se ferea mereu de privirea tatei,îi era teamă de el,nu trebuia să mi-o spună,privirea ei spunea deja multe.
-Tu ai însemnat mai mult.Știu fiecare lacrimă care ți-a curs pe obraz și fiecare noapte în care nu ai reușit să adormi din cauza ei.Dar acum face parte din trecutul tău,Ryan.Nu îți mai este băgată în inimă,dar asta nu înseamnă că nu mai poți avea încă un loc pentru cineva nou.
I-am zâmbit scurt,mulțumindu-i cumva pentru sfaturi,iar ea mi-a sărutat creștetul,apoi sa dus în treaba ei.Acum,inima mea putea să bată liniștită în piept.
Mă bucuram că tata nu era acasă ca să audă conversația asta.O ura mai mult decât mine pe blondă.Încă îmi era întipărită în minte noaptea în care a apărut la ușa mea,sperând să mai putem avea încă o șansă,iar atunci când a plecat cu un mare refuz,tata ma luat de după umeri și tot ce mia spus a fost: "Poți găsi pe cineva mai bun decât ea,dar nu la fel ca ea".
Iar Cassandra și Clary erau cerul și pământul.Una speram să rămână în trecut,iar cu cealaltă speram să am un viitor.
Mi-am târât picioarele până la canapeaua din sufragerie și am aruncat telefonul pe măsuța din fața mea.Nu mai așteptam apelul ei,doar îmi făcea iluzii și nu aveam de gând să mă "înbăt" cu așa ceva.Până la urmă,eu și ea eram doi străini.
Era clar că niciunul dintre noi nu avea chef să îi povestească celuilalt despre viața lui.Abea dacă suporta să mă vadă zilele trecute,iar acum am pretenția să mă anunțe dacă este bine sau nu,de parcă chiar aș fi cineva important pentru ea.
Dacă ar fi existat altă cale,aș fi oprit chiar eu nunta.Ultimul lucru pe care mi-l doream era să fiu în biserică,îmbrăcat la costum,iar mireasa să fi fugit cu altul,lăsându-mă ca ultimul fraier în fața altarului.
Nu la asta visam atunci când eram copil.Nu așa trebuia să decurgă ziua în care aveam de gând să spun "da".Dar îl voi spune fără să simt nimic.Făra să-mi pese vreun pic,fără să vreau măcar.
O făceam pentru familie,amândoi o făceam.Mi-am lăsat capul pe spate,vrând să mi-o scot odată din gânduri.
Voiam să mă relaxez,dar soneria de la ușă și-a făcut marea intrare în cel mai nepotrivit moment.Nu m-am mai obosit să ocolesc canapeaua,ci am sărit direct peste ea,îndreptându-mă spre ușă.
Dacă cea care avea chef din nou de discuții era Cassandra,aveam de gând să îi închid ușa direct în nas,fără să-mi pese cât de nepoliticos și de nemernic eram.Ea deja mă vedea într-un anumit fel.Mi-o și spusese.De ce îi mai păsa încă,asta nu știam și nici nu îmi doream să știu vreodată răspunsul.
Am deschis ușa,și în clipa asta,nu știam dacă să îi mulțumesc cerului pentru favorul ăsta sau să vreau să îmi dau una și să îmi pun un lacăt cât mine de mare la gură.
-Hei,putem vorbi?
-Sigur,intră.
Mă dau la o parte ca să intre,apoi închid ușa în urma ei și mă așez în celălalt colț al canapelei.
-Cum îți mai este umărul? o întreb,pentru că altceva oricum nu reușeam să scot pe gură.
-Mai doare puțin,nu pot să mint,și poate că nu ar fi fost atât de rau să stau,totuși, deoparte.Doar că nu puteam,știi? gesticulează ea.Îmi doream să fiu acolo,să mă răzbun.
-Și am făcut-o.
-Uite,știu că poate nu e treaba mea,dar care-i toată treaba dintre tine și Cassandra?
Am strâns din ploape,cred că nu mă trezisem bine cu adevărat și acum mă aflam într-un coșmar.
-Ția spus ceva?
-Nu a fost nevoie,am văzut cum te privirea în mașină.Și îngrijorarea din vocea ta,îți făceai griji pentru ea.
-Îmi făcea girjii pentru noi toți.
-Haide,ca de la străin la străin,era destul de clar pentru toată lumea că o iubești.
O iubisem,poate prea mult,dar acum nu reușea decât să îmi provoace o repulsie cât mine de mare.
-Nu iubesc pe nimeni,nu știu ce ți se pare ție că ai văzut,dar între mine și ea nu este nimic.
Nu mai este de ceva vreme.Și nici nu va mai fi.
-Ryan,doar spune-mi,nu sunt oarbă sau geloasă,între noi nu este nimic,așa că îmi poți spune.
-Nu vorbesc despre asta cu tine,Clary.E un capitol închis din viața,încuiat bine,iar cheia am aruncat-o cu ceva timp în urmă.Dacă vrei toate detaliile,sunt singur că Cassandra va fi mai mult decât fericita să ți le spună.
-Te-ai despărțit de ea din cauza căsătoriei noastră,nu-i așa?
Și Clary avea un defect,nu știa când să o lase baltă.
-Clary,pentru ultima dată,nu vorbesc despre asta cu tine.Mersi pentru vizita surpriză,dar nu sunt în mod pentru conversația asta.Nici azi,nici mâine,niciodată.
Nu era vina ei și poate că știa și ea asta,dar nu puteam să mai port încă o conversație despre ea.Eram sătul,cu nervii la pământ,nedormit și dornic ca toată lumea să mă lase în pace pentru o perioadă.
-Ok,spune în timp ce se ridică.Voiam doar să știi că sunt aici.Și că nu voi pretinde că înțeleg ce se întâmplă între voi doi,dar înțeleg sentimentul.Mai bine decât crezi.
Mi-a aruncat un zâmbet mic și a ieșit pe ușă,lăsându-mă cu alte o sută de gânduri ce îmi invada fiecare colțișor al minți.Dimineața nu începuse tocmai perfect,dar acum devenise al dracului de groaznică.