Ziua de sâmbătă începe într-o notă relaxată, cu mine și Ivy stând în camera lui Blake, mâncând, râzând și povestind. Din când în când scumpul de Evans ne demonstrează cât de talentat este, prin fredonarea melodiilor noastre preferate la chitară, făcând atmosfera și mai minunată decât era deja.
"Auzi Ivy, tu nu ai teme de făcut azi?" întreabă băiatul.
"Ba cam am, dar problema este că nu am chef de ele" îi răspunde ea plictisită.
"Cineva începe să se transforme din omidă în fluture. Adu-mi niște șervețele, Everlee, cred că o să plâng de emoție" adaugă el ușor răutăcios, prefăcându-se că mai are puțin și îi dau lacrimile.
"Dai apă la șoareci, Evans?" fac eu mișto de el.
"Nu, nu îți dau apă, de ce întrebi?" contraatacă, zâmbind inofensiv.
"Ai grijă de chitara ta, scumpule. Și să dormi cu un ochi deschis la noapte" ii fac eu cu ochiul, făcându-l să se înece cu gogoașa pe care tocmai o mesteca, iar pe Ivy să râdă zgomotos.
"Iar tu ai face bine să îți păzești cur-"
"Evans!"
Ușa de la cameră se deschide brusc, întrerupându-l pe Blake, iar pe ea intră Xander și un tip ce rămâne sprijinit de tocul acesteia, uitându-se atent la noi.
Nici nu am de gând să mă întreb de ce, fiindcă eu stau cu capul pe abdomenul lui Ivy cu o mână ridicată amenințător spre șatenul de pe patul vecin, în timp ce ea sta întinsă pe patul lui Blake și mușcă cu poftă dintr-un baton de ciocolată.
Suntem ca în filmele cu proști.
Și noi trei suntem proștii.
"Dar ce onoare să vă văd, domnițelor" zice Xander uitându-se pe rând la noi.
"Noi suntem mai mereu pe aici, dar tu nu știi să mai dai pe acasă și pierzi cam totul" îi răspund și îmi dau ochii peste cap.
"Aw, vrei să vin să petrec mai mult timp cu tine, suflețel?" întreabă el și mă ridică de pe Ivy, trăgându-mă într-o îmbrățișare de urs.
Trebuie să recunosc, dă niște îmbrățișări foarte calde, așa că nu mă retrag decât după câte secunde bune.
"Da, suflețel, chiar asta vreau" îi răspund jucăușă, făcându-l să râdă zgomotos.
"Dorința ta e poruncă pentru mine, domnița mea" spune el și face o plecăciune, lucru ce ne face pe toți să chicotim.
Ce bine că Blake are prieteni normali.
Sau mă rog, normalitatea e discutabilă în cazul lui Xander.
Dar chiar se simte ca și cum am fi o familie.
Tipul din tocul ușii își drege glasul, atrăgându-i blondului atenția, probabil pentru a realiza de fapt motivul pentru care se află aici acum.
"A, da. El e Ethan și e un prieten bun de al meu" spune Xander, iar noi îl salutam în cor, salut mai mult eșuat pentru că fiecare a zis altceva.
"Diseară Ivan dă o petrecere, mergi și tu Evans?" îl întreabă băiatul pe prietenul meu în timp ce își caută ceva prin dulap.
"Sunt nevoit să merg, mai mult din cauza ei" mormăie și arată spre mine, iar eu afișez un zâmbet inocent.
"De unde îl știi pe Ivan?" mă întreabă el curios și își dă tricoul peste cap, schimbându-l cu altul.
Se prea poate să fie extrem de mândru de corpul lui, lucru ce îl face să ni-l arate cu fiecare ocazie pe care o are. Deja m-am obișnuit cu chestia asta, dar într-adevăr, blondul arată chiar bine.
"Nu îl cunosc, dar ne-am întâlnit accidental la sala de sport și ne-a invitat atunci" spun eu și ridic din umeri, iar el doar clatină din cap.
"Atunci mergem împreună. La 19 suntem la voi, să fiți gata până atunci" zice Xander și ne zâmbește, urmând sa părăsească camera împreună cu acel Ethan.
"Blake" se aude glasul prietenei mele secunde mai târziu. "Cine e băiatul cu care a venit Hart? L-am mai văzut uneori pe la cursuri, dar nu știu mai nimic despre el" adaugă ea și se joacă cu degetele sale.
"Ce e, ți s-au aprins călcâiele deja?" o ia el peste picior, primind o încruntătură de la ea. "Nu îl cunosc, dar știu că e în echipa de fotbal. Nu pare a fi un derbedeu totuși, ai putea să îți încerci norocul, știi?" oftează în cele din urmă și își trece o mână prin păr.
...
Timpul a trecut foarte repede în ultimele ore, iar acum stau în fața oglinzii din camera noastră și îmi analizez ținuta, încercând să pun la punct ultimele detalii. M-am îmbrăcat decent, dar totuși pentru o petrecere, mi-am făcut câteva bucle lejere, am aplicat un machiaj ușor mai strident decât de obicei și un ruj mat burgundiu. Fiind mulțumită de rezultat, tot ce mi-a mai rămas de făcut este să pulverizez puțin parfum pe încheieturi și pe gât.
O văd pe Ivy cum iese grăbită din baie și observ că arata mult mai diferit de cum arată de obicei, într-un sens bun, evident.
"Cine ne vede zice că mergem la vreo înmormântare" spun eu amuzată la vederea hainelor noastre negre, făcând-o pe Ivy să chicotească.
"Atât timp cât arătăm bine chiar nu mai contează" spune ea, iar eu o aprob fără să mă gândesc de doua ori.
Primesc un mesaj de la Blake în care îmi spune că e jos cu băieții, iar noi deja coborâm scările căminului. Pielea mea fierbinte face instant contact cu aerul rece al serii, lucru ce mă face să simt fiori pe șira spinării.
"Să fiu al naibii" fluieră Xander, iar eu îmi dau ochii peste cap.
Se fluieră la câini, nu la femei.
"Adică, arătați extrem de bine" se corectează singur, iar eu îi dau un pumn în umăr în joacă atunci când trec pe lângă el.
"Acum înțeleg de ce ai vrut sa merg și eu, Everlee. Trebuie să fiu cu ochii pe tine toată seara" oftează el dramatic, trăgând-mă într-o îmbrățișare.
Când ajungem acasă la Ivan, deja încep să mă simt incomod. Nu sunt fana spațiilor aglomerate sau a gălăgiei, dar uneori, unele lucruri trebuie să se mai schimbe.
"Bine ați venit, chiar vă așteptam" ne întâmpină Ivan, mai mult țipând din cauza muzicii ce răsună în tot cartierul.
De cum intrăm pot observa că e o casă destul de mare și decorată cu gust, dar nu cred că asta e ceea ce contează acum. Unde te uiți vezi fete și băieți dansând, fumând și făcând tot felul de alte lucruri pe care nu vreau să le țin minte.
Absolut deloc.
Ne așezăm pe o canapea într-un colț mai retras, eu stând cu Blake în stânga mea, ce are impresia că trebuie să îmi fie bodyguard și cu Ivy în dreapta. Tot ce facem de 5 minute e să stam pur și simplu, uitându-ne pe pereți.
Destul de previzibil?
Clar. Mă așteptam la asta.
Xander ne aduce câteva băuturi, printre care și niște doze de suc, lucru destul de surprinzător. După ceva timp Blake mă invită la dans, spunând că totuși suntem la o petrecere și că ar trebui să ne distrăm puțin, iar eu îi dau dreptate. Dansez pe mai multe melodii, atât cu el, cât și cu prietena mea, iar atmosfera devine chiar plăcută.
În living se aude o melodie mai lentă, iar Ivy dansează puțin mai departe de noi cu Ethan, chestie ce ne face pe mine și pe șatenul din fața mea să ne aruncam priviri curioase.
Mă bucur să văd că râde și că se simte bine, chiar merită asta.
Minute mai târziu, deja ne aflăm înapoi pe canapea, iar Blake fumează liniștit o țigară și discută cu prietenul său. Ivy vine agitată la mine, cerându-mi să o însoțesc până la baie, lucru pe care evident că îl fac după ce îl conving pe prietenul nostru că ne putem descurca și singure.
Urcăm scările spre etaj și pot să observ un băiat ce stă rezemat de balustradă, fumând, iar un sentiment cunoscut începe să mă dea peste cap.
"Haide, Ivy, du-te înăuntru. Te aștept aici" îi spun simplu. "Ah și să nu crezi că nu am observat că ești agitată, aștept să îmi spui ce s-a întâmplat după ce termini" adaug rânjind.
"O să fii ok aici, singură? Ce faci dacă te abordează cineva?" întreabă ea cu o urmă de îngrijorare.
"O să fiu bine, o să îi dau un cap în gură cel mai probabil" zic eu nonșalantă, făcând-o să chicotească în timp ce intră în baie.
Și uite cum m-a luat gura pe dinainte.
Dintr-o cameră iese un tip, cam șifonat mi se pare, iar în timp ce îmi făceam de lucru cu telefonul și mă rugam să nu mă bage în seamă, observ că s-a oprit fix în fața mea.
Ceva mai previzibil?
"Ce faci singurică aici, drăguță?" rânjește ca ultimul idiot și se apropie de mine.
Mă dau cu sania, ce i se pare că fac?
"Nimic care să te intereseze" spun eu sigură pe mine.
"Eu cred că mă interesează" mă contrazice el și îmi mângâie obrazul, iar eu strâmb din nas.
"Okay, nu cred că știi ce e ăla spațiu personal fiindcă nu pari foarte inteligent, dar totuși ia mâinile alea de pe mine" spun deranjată.
"Pot să fac destul de multe cu mâinile astea, știi?" spune el și mai ia o gură din sticla lui de bautură.
"Nu știu și nici nu îmi pasă. Doar stai departe de mine" îl ameninț și mă uit agitată în jur.
"Ești cam arțăgoasă, nu ți se pare?" întreabă retoric și abia acum observ că se clatină atunci când merge.
"Și tu pui cam multe întrebări. Și ești cam bătut în cap. Nu ți se pare? contraatac eu.
Poate nu trebuia să spun asta.
"Hai să mergem noi doi undeva unde e liniște să discutăm. Aici văd că nu ne putem înțelege" zice el deja nervos.
"Nu mergem nicăieri, dacă vrei să te duci undeva, îți sugerez să te duci naibii." mârâi deranjată.
În momentele următoare m-a prins de talie, forțându-mă să mă mișc, iar eu am reușit doar să îmi bag unghiile în pielea lui.
"Ia labele de pe mine idiotule care ești" ridic tonul, dar el nu face altceva decât să mă strângă și mai tare.
"Încetează, mă doare" scâncesc eu fără să vreau.
"Ai ceva de împărțit cu ea dobitocule?" se aude o voce groasă din capătul scărilor, iar eu realizez că probabil a auzit toată conversația noastră.
O siluetă se apropie de noi și pot să o recunosc abia când ajunge în dreptul nostru, timp în care eu mă chinuiam să scap din brațele ăluia.
Ah, era aici.
Elliot.
El stătea la balustradă când am urcat cu Ivy, deci de aici și sentimentul acela cunoscut, probabil.
Poate nu era cel mai potrivit moment, dar mi-am luat două secunde să mă uit la el mai bine.
Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place.
Băiatul ăsta chiar arată bine. Iar acum din cauza faptului că poartă doar un tricou negru și o pereche de jeansi de aceeași culoare, sau non-culoare, pot să îi observ brațele pline de tatuaje.
Turn on.
Și ține o țigară între degete.
Turn on².
"Am zis să o lași în pace, ești surd?" repetă el.
"Tu ce te bagi între noi? Avem ceva de rezolvat" spune tâmpitul care încă nu și-a luat mâinile libidinoase de pe mine.
Ce i-aș mai rezolva eu un cap în gură.
Dacă nu mi-ar fi frică să mă mișc.
"Nu avem nimic de rezolvat, nici măcar nu te cunosc, idiotule" scuip cuvintele nervoasă.
Când voia să mai facă o mișcare, brunetul se apropie de el și îl ia de lângă mine într-o secundă, reușind să îi întoarcă mâna la spate, făcându-l să geamă de durere.
"Nu te mai iei de ea, iar eu te las să pleci fără să îți rup oasele. Ne-am înțeles?" mârâie și îi întoarce mai tare brațul la spate.
"D-da frate, gata. Glumeam și eu" încearcă el să se scoată, iar Kane pufnește.
"Ne-am înțeles? Perfect" ridică Elliot tonul și îi dă drumul, acel tip plecând de lângă noi în două secunde.
În timp ce îmi aranjez hainele șifonate, cu coada ochiului îl observ cum se uită atent la mine și își fumează țigara fără să scoată un sunet.
"La ce te tot uiți, Kane?" spun iritată și mă întorc cu totul spre el.
Cred că trebuia să îi mulțumesc, nu să mă răstesc la el totuși.
"Ar trebui să stai pe lângă iubitul tău, nu să te aventurezi prin casă" spune sec.
"Iubit? Blake nu e iubitul meu" zic, dându-mi seama că la el se referea.
"Doar fă ce ți-am spus" zice inexpresiv.
"Mă descurc și singură. Dar cu drogații e mai greu" îmi dau ochii peste cap deranjată.
"Se vede că te descurci" zice el ironic.
"Te îngrijorezi cumva?" întreb eu ridicând o sprânceană.
"Pe dracu. Nu îmi pasă de tine sau de ce faci" trântește rece cuvintele și coboară scările, lăsându-mă singură și nedumerită în mijlocul holului.
"Scuze că a durat așa mult, doar că- Ce s-a întâmplat de ești așa palidă, ești bine Everlee?" spune ea plimbându-și privirea asupra mea.
"Sunt okay, doar hai să mergem acasă. Sunt obosită" oftez în cele din urmă.
Când coborâm scările și mergem spre canapea, o văd pe Lilith într-un colț cum îmi face energică cu mâna și îmi zâmbește, iar eu îi copiez gestul.
Când mă uit în spatele ei, văd că Elliot este cel care o ține în brațe și inevitabil facem contact vizual, lucru ce mă face să îmi dau ochii peste cap iritată.
Acum câteva zile parcă zicea că el nu e iubitul ei.
Am schimbat doar 5 cuvinte și deja mi se pare insuportabil. La fel ca și prietenii lui idioți.
Îl înștiințez pe Blake că eu și Ivy vrem să plecăm, iar el parcă abia aștepta să audă asta.
Nu degeaba suntem cei mai buni prieteni.
Ne luăm la revedere de la Xander și restul, în timp ce Blake își caută cheile de la mașină prin buzunar și mai apoi ne îndreptăm împreună spre ieșire.
***
Mulțumesc pentru că citiți :)