Aiyana
Zâmbesc ușor și-mi mișc capul puțin când își apasă buzele delicate pe obrazul meu în timp ce-și plimbă leneș degetele pe spatele meu.
Mă ascund la pieptul său, doritoare să-mi continui somnul dulce. Îmi mângâie chipul și plasează săruturi moi în colțul gurii, determinându-mă să mormăi nemulțumită de faptul că nu mă lasă să dorm. Simt cum se apleacă, iar când își apasă buzele peste ale mele și dă startul unui sărut lent, planul său de a mă trezi reușește.
— Trezește-te, iubito. Este deja după-amiază, îmi șoptește pe piele.
— Glumești, murmur, nefiind capabilă să deschid ochii.
— Mi-aș dori, dar nu. Trebuie să plecăm într-o oră.
Mă încrunt, deschizând ochii leneș. Îl privesc nedumerită, neștiind pe ce planetă mă aflu și fac ochii mari când îmi dau seama că afară e ziuă în toată regula și că brunetul nu glumește.
— Dar... pot jura că am adormit acum două ore! exclam șocată de-a dreptul.
Pe chipul său înflorește un zâmbet poznaș, iar eu înghit în sec când îmi dau seama de ce mă simt atât de obosită. Și nu pot să nu mă întreb cum se face că el pare atât de plin de energie. Seara trecută a fost de-a dreptul magică, însă a fost epuizantă pentru amândoi. Amintirile serii fierbinți îmi revin în minte, iar un zâmbet tâmp îmi apare pe chip când îmi dau seama că ultima data m-a avut în zori, când soarele stătea să apară pe cer.
— Am cam pierdut noțiunea timpului, dar bănuiesc că asta pățesc toți oamenii fericiți, chicotește, umezindu-și buzele.
Îi analizez câteva clipe chipul și întind leneșă mâna, urcând ușor pe gâtul său. Își pironește privirea într-a mea și nu poate să-mi scape faptul că este incredibil de frumos. Are părul răvășit și un zâmbet năucitor întipărit pe chip.
— Ești fericit? întreb șoptit, mângâindu-i ușor pielea.
— Deși nu am crezut că o să mai zic asta vreodată și că o să mai simt asta vreodată, da, sunt al naibii de fercit. Tu mă faci fericit, zâmbește leneș, sărutându-mă pe frunte.
Se încruntă brusc și pleacă privirea gânditor, mușcându-și buzele cu putere.
— Ce e? îi ridic bărbia cu ajutorul degetelor, forțându-l să mă privească.
Înghite în sec și oftează, lăsându-și ușor capul în palma mea dreaptă.
— Eu te fac fericită? murmură cu jumătate de glas, nesigur pe el.
Încuviințez frenetic din cap, și mă ridic ușor, sărutându-l plină de dorință. Își coboară mâinile pe corpul meu, moment în care înghit în sec. Se desprinde din sărut brusc și închide ochii, trântindu-se pe spate. Oftează grav și-și trece palmele peste chip în timp ce eu îl privesc nedumerită.
— Fir-ar! Trebuie să plec de aici înainte să găsesc toate scuzele posibile ca să te am din nou, pufnește nemulțumit, mușcându-și buzele cu putere.
— De ce? întreb amuzată, dându-i mâinile la o parte de pe chip.
— Fiindcă nu e o idee bună să o facem din nou într-un timp atât de scurt. Aseară m-am lăsat mânat de dorință și am fost egoist. Te-am avut de trei ori în aceeași noapte, în prima ta noapte, și ... își pironește privirea într-a mea, înjurând în barbă.
— Și m-am simțit minunat. Tot ce am simțit a fost plăcere, nimic altceva, îl asigur, mângâindu-i chipul.
— Te simți bine, te doare, sau... ? Iartă-mă dacă mă comport ca un dobitoc, dar e prima dată când mă culc cu o fată care nu a mai făcut-o până acum, se ridică în capul oaselor, privindu-mă îngrijorat.
— Enzo, mă simt bine! Pe bune! Ai fost tu și a fost minunat, zâmbesc, pironindu-mi privirea într-a sa.
Zâmbește și încuviințează ușor din cap, pironindu-și privirea într-a mea.
— Nici n-ai idee cât mă bucur că am fost primul și nici n-ai idee cât de mult îmi doresc să fiu și ultimul, șoptește, iar zâmbetul îi dispare de pe chip.
Seriozitatea și confesiunea sa m-au luat total prin surprindere. Mi-aș dori să mă bucur și să acord validitate cuvintelor sale, însă mă tem că nu sunt o promisiune, ci doar niște cuvinte aranjate cu grijă, menite să dea naștere unor așteptări care nu sunt realistice.
Realizez brusc că au trecut fix patru luni de când privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară și trei luni de când mi-a furat primul sărut. Douăzeci iulie. Nu o să uit niciodată această dată, căci a fost ziua în care destinele ni s-au intersectat.
— Dacă mă țin de planul pe care l-am făcut în clasa a 8-a și mă călugăresc, atunci cu siguranță o să fii primul și ultimul! mă prefac gânditoare, după care încep să râd.
Mă opresc brusc din râs când sunt lipită de perne, iar Enzo se apleacă deasupra mea, coborându-și mâna dreaptă pe corpul meu, iar eu icnesc, mușcându-mi buzele cu putere când mă atinge.
— Nu ți-aș permite în vechi să faci asta. Ești a mea, Aiyana, în totalitate. O să-ți reamintesc asta de oricât de multe ori este nevoie, șoptește apăsat la ureche și începe să-și miște degetele circular, tăindu-mi suflul. Îți voi aminti mereu cum se simte, iubito.
Îmi mușcă pielea gâtului în timp ce mărește ritmul, iar eu încuviințez frentic din cap, simțind pentru a mia oară că pierd controlul propriului corp. Când simt că sunt aproape îmi cobor mâna pe corpul său, dorindu-mi să-l fac părtaș la plăcerea pe care mi-o oferă mie, însă mă oprește, prinzându-mă de încheietură. Îmi ridică mâinile deasupra capului, limitându-mi orice mișcare.
În câteva secunde corpul mi se încordează ca un arc, relaxându-se instant când Enzo-și retrage mâna, iar eu răsuflu ușurată.
— Fir-ar! îngaim, chinuindu-mă să respir.
— Trebuie să plecăm iubito. Ai la dispoziție patruzeci de minute ca să te pregătești. Eu o să fiu jos. Xander mă așteaptă, mă informează în timp ce-mi oferă un ultim sărut.
Pufnesc nemulțumită și deschid ochii, analizându-i corpul în timp ce se dă jos din pat. Mă prinde că-l privesc și zâmbește amuzat în timp ce-și îmbracă hainele.
— Nu e corect! exclam, ridicându-mă în capul oaselor.
— Știu, dar o să mai ai din nou curând, îți promit, îmi face cu ochiul în timp ce se îndreaptă spre ușă, iar eu mă trântesc pe spate-n pat când aud ușa închizându-se în urma sa.
Strâng cearșaful de satin în pumni și zâmbesc ca o tâmpită în timp ce privesc tavanul. Nu-mi vine să cred că tocmai am devenit femeie, că Enzo m-a transformat în femeie.
Mă dau jos din pat fără prea mult chef și mă ascund în baie împreună cu rochia neagră. Las cearșaful să-mi cadă la picioare și-mi privesc cu atenție corpul în oglindă pentru câteva clipe. Îmi mușc buzele cu putere și trag aer în piept, gândindu-mă la brunetul cu ochi albaștri căruia îi aparțin trup și suflet.
Deși picăturile fierbinți de apă care-mi înfășoară trupul sunt o adevărată binecuvântare, mă grăbesc să ies din duș și să îmbrac rochia. Îmi trec degetele prin părul răvășit și un zâmbet mic îmi apare pe chip când remarc sclipirea ce-mi traversează privirea în timp ce mii de fluturi se agită în interiorul meu.
Ies din baie și tresar când dau cu ochii de o doamnă cu părul cărunt ce strânge așternuturile de pe pat. Zgomotul produs de ușa care se închide în urma mea îi atrage atenția doamnei.
Își întoarce capul într-o parte pentru a mă privi și îmi zâmbește, oprindu-se pentru câteva clipe din ceea ce face.
— Mă scuzați, credeam că nu este nimeni, se grăbește să se scuze, zâmbind ușor vinovată.
— Nu este nicio problemă. Nu ar fi trebuit să vă deranjați. Aveam de gând să fac eu... dau să zic, dar mă înrerupe.
— Oh, nu! Pentru asta sunt plătită! Deși trebuie să recunosc că dimineață, când am ajuns aici mi-aș fi dorit să am o sută de ajutoare! femeia chicotește dulce, smulgându-mi un zâmbet.
Încuviințez ușor din cap și înghit în sec când îmi dau seama că pe undeva în această cameră se află mai multe folii de aluminiu, și mă înroșesc instant la gândul că doamna din fața mea le-a văzut. Pare o doamnă foarte cumsecade. Oare ce părere are acum despre mine? Că sunt o fată ușoară care se culcă cu un oarecare pe la petreceri? Înghit în sec și mă blochez, venindu-mi să intru în pământ de rușine.
— Aiyana? Ești gata? glasul lui Enzo mă aduce cu picioarele pe pământ.
Îmi întorc privirea asupra ușii și încuviințez mecanic din cap, privind-o cu o oarecare reținere pe doamna ce își vede în continuare de treabă.
— La revedere! șoptesc cu jumătate de glas, chinuindu-mă să schițez un zâmbet din politețe.
Enzo mă privește curios în timp ce trec pe lângă el și ies pe hol, fără a privi în urmă.
— Ai făcut cumva un duș prea fierbinte? mă privește îngrijorat, mângâindu-mi chipul.
— A intrat în cameră când eram la duș și n-am apucat să... nici nu mi-a trecut prin cap să le iau și... îl privesc cu subînțeles.
Pe chip îi înflorește un zâmbet minunat în timp ce-și pironește privirea într-a mea.
— Relaxează-te. Nu a văzut nimic ,, nepotrivit" . Am revenit în cameră după ce ai intrat tu la duș și am făcut ordine. Am schimbat până și cearșafurile, însă le-am deranjat doar ca să nu-și dea seama că au fost schimbate, fiindcă știam că te-ar fi jenat gândul că ar fi strâns ea în urma noastră, îmi explică calm în timp ce coborâm scările, iar eu îl privesc cu recunoștiință.
Îi analizez câteva secunde chipul când ajungem la baza scărilor. Pentru a mia oară am senzația că visez. Își umezește buzele și-mi zâmbește, arcuindu-și sprâncenele întrebător. Îi curpind maxilarul între degete și-mi apropii chipul de al său, sărutându-l leneș în loc să-i dau un răspuns.
— Uneori mă scoți din minți, îi șoptesc pe buze, depărtându-mă ușor.
— Iar ție îți place la nebunie, îngaimă, făcându-mi din ochi, mândru de el.
Îmi îndrept buzele într-o linie dreaptă și ridic ușor nevinovată din umeri, știind că are dreptate într-o oarecare măsură. Îmi place acea partea a lui care mă calcă pe nervi și care mă aduce pe marginea prăpastiei, însă ador partea aceea a lui care mă face să trăiesc cu adevărat. Momentele în care focul mâniei se împletește cu adrenalina ce-mi curge prin vene sunt de-a dreptul mirifice.
— Unde mergem? întreb nedummerită în timp ce străbatem ceea ce pare a fi sufrageria.
— În bucătărie. Am făcut micul dejun, zâmbește firav, iar eu îmi mușc buzele, oprindu-mi un chicot.
Întredeschid buzele și dau să-i zic ceva, dar mă opresc când intrăm în bucătărie și privirea-mi cade asupra lui Xander ce stă așezat la masă, cu o farfurie plină de clătite pufoase în față.
— Bună! îl salut, căzând câteva clipe pe gânduri.
Își mișcă ușor capul în semn de salut în timp ce gustă dintr-o clătită. Privesc masa frumos aranjată și cele două farfuriile așezate perfect, parcă prea perfect. Îi arunc o privire lui Enzo, iar acesta-mi trage un scaun, făcându-mi semn să mă așez, iar eu mă conformez.
— S-au răcit puțin, însă cred că sunt la fel de bune. Am pus miere în loc de zahăr, fiindcă știu că nu apreciezi zahărul prea mult, se grăbește Enzo să spună, așezându-se pe scaunul de lângă mine.
Mă încrunt nedumerită în timp ce analizez clătitele ce arată apetisant și-mi vine să râd la gândul că au fost făcute de Enzo. E imposibil să le fi făcut el! Mă privește atent câteva clipe, iar eu zâmbesc forțat, strângându-mi apoi buzele într-o linie dreaptă.
— Nu ai de gând să le guști? întreabă Xander amuzat, făcând semn spre clătitele din fața mea. Enzo chiar se pricepe. Eu zic să le dai o șansă.
— Enzo? întreb gânditoare, privindu-l pe brunet. Glumești, nu? Nu sunt făcute de tine, așa-i? îmi arcuiesc sprâncenele nedumerită.
— Poate că e ceva șocant, dar sunt făcute de el. Am fost aici când le-a făcut, se grăbește Xander să spună.
— Dacă nu-ți plac, pot să fac altceva, Enzo înghite în sec, dând să se ridice, dar se oprește când îl pironesc cu privirea.
Pufesc șocată, amintindu-mi brusc de ziua în care mi-a cerut să-l ajut să facă clătite. Ziua în care mi-a aprins pentru prima dată corpul de dorință, ziua în care... Zâmbetul îmi dispare brusc de pe chip când îmi pironesc privirea într-a sa. În acea zi mi-a spus pentru prima dată că mă dorește, iar eu i-am promis că nu mă voi număra printre fetele care-i vor trece prin pat.
Încuviințez ușor din cap, iar el înghite în sec, citindu-mi gândurile parcă.
— Ce făceai de fapt atunci? întreb, apucând furculița de argint și tăind o bucată de clătită spre mulțumirea lui.
— Inițial am vrut să fac clătite, iar apoi m-am răzgândit. Voiam să fac gogoși, ridică ușor vinovat din umeri. Dar trebuia să-ți vorbesc, așa că... se oprește brusc, privindu-mă cu subînțeles.
Zâmbesc și fac ochii mari când gust din clătita pufoasă. Chicotește amuzat când îmi observă reacția, iar eu sunt șocată de faptul că, clătitele au un gust de-a dreptul fenomenal, și-mi dau seama că nu e prima dată când mănânc astfel de clătite.
Mă încrunt, iar Enzo încuviințează ușor din cap, citindu-mi gândurile din nou. Îmi aduc aminte pentru a mia oară de dimineața în care m-am trezit cu Enzo-n bucătărie alături de mama, dimineața în care am fost nevoită să o mint cu zâmbetul pe buze.
— Fir-ar! De asta m-a luat mama la întrebări după ce ai plecat! Tu ai adus clătitele! fac ochii mari, și am senzația că nu știu mai nimic despre el.
— Da, eu am fost motivul. Deși m-a luat la întrebări, iar apoi mi-a spus cu subînțeles că o să regret dacă o să te rănesc, aș repeta experiența de o mie de ori! exclamă zâmbind, aplecându-se să mă sărute pe frunte. Revin imediat! îmi aruncă o ultimă privire, ridicându-se de pe scaun.
Zâmbesc ca o tâmpită în timp ce îl urmăresc cu privirea în timp ce iese din bucătărie. Îmi întorc ușor privirea asupra farfurii din fața mea, și-mi dau seama că Xander mă privește cu zâmbetul pe buze.
— Nu renunța prea curând la el, puștoaico, fiindcă se pare că tu ești acum sursa fericirii lui, mă privește cu subînțeles, iar eu mă încrunt.
— Ce te face să crezi că aș renunța la el? întreb amuzată.
— E dificil și încăpățânat, iar eu știu asta mai bine ca oricine. E orgolios, iar când e rănit îi îndepărtează pe toți cei la care ține. A trecut prin multe, însă o să-i fie a naibii de greu dacă va trebui să treacă peste tine. Nu știu dacă o să fie capabil vreodată să o spună cu voce tare, însă te iubește. Te privește așa cum nu a mai privit pe nimeni altcineva, se grăbește să-mi spună, iar zâmbetul îmi dispare de pe chip.
Înghit în sec, rămânând fără cuvinte. Xander pare exagerat de convins de ceea ce tocmai mi-a spus. Însă chiar e așa? Enzo ține la mine într-o oarecare măsură, o știu, însă să mă iubească... nu pot să visez la asta. Nu vreau să o fac. Nu-mi pot permite să cred în iluzii.
Pașii brunetului se aud în apropiere, iar eu mai înfulec încă o bucată de clătită, fără prea mult chef, gândindu-mă la vorbele lui Xander, ce mă vor urmări multă vreme de acum înainte.
Enzo zâmbește în timp ce-și ocupă locul, iar tăcerea pune liniște peste noi preț de câteva clipe. Îmi mut privirea de la Enzo la Xander și înapoi, dându-mi seama că aseamănă într-o oarecare măsură. Deși Enzo are ochii albaștri și părul său de abanos este cât se poate de drept în timp ce Xander are ochii de smarald și părul ușor ondulat, aproape creț pe alocuri , există o asemănare între ei, iar felul în care se înțeleg din priviri îmi dă de gândit.
— Sunteți rude, spun brusc în timp ce iau paharul cu suc de portocale.
Băieții zâmbesc și-și pironesc privirile asupra mea, ușor amuzați.
— Ți-a luat ceva timp ca să-ți dai seama, iubito, chicotește Enzo, punându-și mâna dreaptă pe coapsa mea dezgolită.
— În ceea ce mă privește, are puncte-n plus. E clar că o să fii un criminalist pe cinste, intervine Xander, ușor surprins, iar eu îl privesc uimită. Nici n-ai idee cât de mult poate să vorbească omul ăsta despre tine! exclamă amuzat, iar Enzo îl străfulgerează cu privirea.
Xander își strânge buzele într-o linie dreaptă, ridicând mâinile la nivelul pieptului, ca și cum s-ar preda.
— Suntem verișori primari, oftează brunetul, strâmbând din nas.
— Și tocmai de asta tu încă te afli lângă el și nu lângă mine, Xander îmi face din ochi, iar eu chicotesc amuzată când lui Enzo-i pică fața la propriu.
Xander se ridică de pe scaun fix în momentul în care Enzo privește în direcția sa.
— O să mă prefac că n-am auzi... începe să spună brunetul însă se oprește când Xander îmi trimite o bezea prin aer. Să fiu al nabii, Xander!
Verișorul său începe să râdă, amuzat până peste cap de reacția lui Enzo și dispare din bucătărie înainte de a-i da ocazia brunetului să-și termine ideea. Încep să râd în toată regula când Enzo mă strânge ușor de coapsă, fără să-și dea seama cel mai probabil. Își arcuiește sprâncenele nedumerit, și-mi dau seama că dezvăluirea lui Xander l-a deranjat un pic.
Îi zâmbesc și mă ridic de pe scaun, așezându-mă în brațele sale. Zâmbește și dă capul pe spate pentru a mă privi când îmi trec degetele prin părul său, apăsându-mi buzele delicat pe fruntea sa, apoi pe obraz și pe nas, smulgându-i un chicot.
Îmi rezem fruntea de a sa, iar el îmi mângâie chipul.
— Ești mai nesuferit decât el să știi, șoptesc, iar el se încruntă.
— Așa ți-ai dat seama că suntem rude? întreabă amuzat.
— Mhm, încuviințez, umezindu-mi buzele. Și, am observat că aveți un tatuaj la fel, completez, moment în care se încruntă ușor.
Dau să mă ridic din brațele sale, dar mă oprește, urcându-și mâinile pe spatele meu. Mă trage într-o îmbrățișare strânsă, iar eu îmi apăs buzele pe gâtul său, sărutând tatuajul ce reprezintă un șarpe, identic cu tatuajul pe care-l are Xander, și nu pot să nu mă întreb care e semnificația lui.
Cuvinte: 3.040
🦋 Dedic capitolele persoanelor care au fost alături de mine pe vechiul cont și care au citit povestea Aiyanei și a lui Enzo până-n ultima clipă. 🦋