Clarissa
Jur ca ultimele 2 saptamani au trecut ca un fulger.Parca nici nu am avut timp sa respir,că deja m-am trezit în ziua în care am petrecerea de logodnă.
Avery ma astepta mâine la a ei,iar eu îmi găsisem pretextul perfect ca sa stau chiar si pentru o zi cat mai departe de toată nebunia de acasă.
Cel puțin rochia pentru petrecere era pe gustul meu,nimic pompos.Este o rochia scurta,cu spatele gol,cam până la genunchi,alba,cu mâneci pufante si strânse la încheietura.Pantofi cu toc aveau același culoare.
Părul l-am lasat liber pe spate,în urechi aveam o pereche de cercei în forma de stea,iar in par mi-am pus agrafa data în dar de la Isabella.
Am tras aer în piept și am coborât jos.
Mama si Isabella discutau pe trepte,iar tata si Victor tot discutau cu cineva la telefon.Singurul care lipsea din acest tablou de familie era Raven.
Când m-au observat,mama si Isa mi-au luat mâinile între ale lor ajutându-ma sa cobor mai ușor treptele.Mai ca mai aveau puțin si le pufnea pe amândouă plânsul.
Știam că așa se va întâmpla cand avea sa vină aceasta zi.Dar nu ma gandeam ca o sa vina atat de rapid si cu cineva strain.
Mama ma învârtit într-o piruetă,apoi mi-a sărutat fruntea.Parca timpul ar fi înghețat în loc.Stiam ca nu este nimic real,dar mama a visat foarte mult la clipa asta.Sufletul ei râdea si plângea în același timp.
-Cum te simți? ma întreabă ea.
-Sunt bine,o asigur eu.
-Nu putea sa fie altfel,Mira,intervine si Isabella,luăndu-ma de după talie.Fata noastră se poate descurca.E puternică.
-Multumesc,Isa,ii zâmbesc eu.
Chiar aveam nevoie să aud asta.Desi nu voiam sa par agitata si sa nu consider acesta zi mai importantă decât este,inima îmi bătea totuși cu putere.
Si habar nu aveam de ce.Poate pentru ca eu însami visam la clipa asta si a iesit total diferit.Sau doar pentru ca nu sunt încă pregătită sa fac cu adevărat pasul asta.
Tata încheie primul apelul cu oricine ar fi fost pe linia cealaltă si vine spre noi.Victor face si el același lucru,întinzandu-si brațul,ca soția sa se poată agăța de el.
-Suntem gata? Putem merge? ne întreabă tata.
Am dat din cap în semn de aprobare,iar cand ne pregăteam să ne îndreptăm spre ușa,Isa sa ne-a oprit,grabindu-se sa scoată ceva anume din poșeta sa neagră.
Mi-am importat atenția spre ea si am așteptat.Aceasta a scos un medalion,ia dat sa țină poseta soțului ei,apoi a venit spre mine,asezandu-se in spatele meu pentru a-mi pune lănțișorul.
Mi-am ridicat părul,apoi,după ce a terminat,mi-am trecut degetele peste suprafața lui.Era o parte dintr-un fluture.O parte din aripi o aveam eu,iar cealaltă parte era cu siguranță la Raven.
Chiar si de la distanță,gaseste el cumva moduri sa se revanseze față de mine.
Am zâmbit și m-am întors spre ceilalți.
-Bun,spun eu.Hai sa mergem.Nu vrem sa ne lăsăm prea mult așteptați.
Am luat-o pe mama de braț și am ieșit pe ușă.Masinile ne așteptau deja în fața casei.Prima masina ce stătea frumos așezată în sir indian era cea a lui Ryan,apoi a părinților săi,apoi urma a noastră.
Chiar dacă nu îl puteam vedea pe Ryan prin geamul mașini,stiam ca privirea lui ma urmărea în timp ce ma urcam în mașina tatei.
Nici eu nu îmi doream să merg alături de el,dar nici el nu îmi propusese asta.
Voiam amandoi sa păstrăm cat mai mult distanța.
O explicație nu clarifică chestiile dintre noi si ne face brusc prieteni.N-am idee prin ce trecuse si de ce alesese până la urma sa faca asta,dar niciunul dintre noi nu mai putea sa de-a înapoi.
Am dat drumul radioului ca să nu îmi mai aud gandurile,apoi mi-am aruncat privirea pe geam.Bateam pasul pe loc de vreun sfert de oră.
Pentru o vreme mă gândeam că nu mai ajungem odată,pentru ca aveam impresia ca drumul se lungea din ce in ce mai mult,dar odată ce ajunsesem,îmi doream sa o iau la sănătoasa si sa nu ma mai uit vreo clipă în urmă.
Dar în loc sa fac asta,am urmat familia Barys pe o alee până am ajuns.Încăperea era plina de invitați,de aranjamente florale,mese,un ring de dans,iar totul era luminat de becuri albe ce luminau deasupra capului tuturor.
Am aruncat o scurtă privire asupra mulțume sperând să gandesc pe cineva cunoscut.Langa fereastră,i-am gasit pe cei din familia Russo discutând despre ceva.Pe ei si pe fiica lor mai mare îi cunoșteam,dar n-am avut niciodată ocazia să discut cu fiul lor.
În timpul balurilor nu ma prea despărțeam de masa mea sau de Raven.
Văzându-ma atat de mult în preajma lui,băiatii credeau că sunt luată si asta nu ma deranja absolut deloc.
Nu am fost niciodată genul care era prea entuziasmată sa faca conversații.Stiam bine ce vor.Ori o partidă,ori o sotie docilă si ascultare.Iar eu nu îmi doream sa fiu nici una,nici alta.
Ryan a apărut parca de nicăieri din spatele meu,si-a împletit degetele cu ale mele și să aplecat spre mine cat sa se poată face auzit peste invitați care discutau.
-Haide,vreau sa faci cunoștiință cu cineva,îmi spune el.
Mi-am strâns buzele într-o linie subtire și l-am urmat.Asta era o imagine pe care nu vedeam ca aveam vreodata sansa sa o vad.Se comporta ca un adevărat logodnic.
Oricine ne-ar fi vazut ar fi putut jura ca suntem un cuplu care se iubeste cu adevarat și care vor fi fericiți până la adânci bătrâneți.De ar fi vreun strop de adevăr în toată povestea asta.
Ne-am oprit lângă un cuplu si mi-am pus un mic zâmbet pe chip.
-Gulio,Anastasia,logodnica mea,Clarissa,ma prezintă el.
Gulio avea în jur de 40 și ceva de ani.Avea părul negru,dat pe spate,cu un început de barbă si niste ochii albaștri superbi.Purta un costum negru,asortat la un rolex pe care îl avea pe mâna stângă.Pe degetele de la mână dreaptă purta un inel din titan.
Anastasia era o femeie la 40 de ani.Cu ochii verzi,cu părul roșcat si lung,purta o rochie lungă,neagra,cu un decolteu minuscul.
-Mă bucur sa va cunosc,le strâng pe rând mâna.Si mulțumim ca v-ati luat puțin din timpul vostru pentru a veni la petrecerea noastră.Înseamnă mult,îi lingușesc eu.
Nu dădeam doi bani pe prefacătoria asta sau pe oamenii din încăpere,dar nu ma deranjează sa joc puțin rolul logodnicei perfecte si al naibii de îndrăgostite.
Asta trebuia sa par până la urmă în ochii celorlalți.Dar mintea mea era complet în alta parte.Numai la petreceri si la întâlnit oamenii nu îmi stătea mie capul.
Ryan le zâmbea,lăsând la vedere o gropiță.L-am privit fara sa vreau,iar văzând probabil gestul meu,el și-a întors capul spre mine si ma privit.
Dar nu în același fel în care ma privit la bal.Cumva într-un mod mai blând,mai inocent.Se simțea ciudat.Totul era ciudat.
Pornind de la faptul că ne priveam in acest fel,pana la mâinile noastre împletite,care le dădeau celorlalți mii de impresii.Nu stiu daca este un zambet fals sau unul adevărat.
Cred ca nici nu îmi mai păsa.Voiam doar ca această noapte sa se termine mai repede.Mi-am luat privirea într-un final de la el și i-am privit pe cei doi direct în ochii.
-Si pentru noi înseamnă mult ca ne-ați invitat,scumpo,îmi spune femeia,oferindu-mi un zâmbet cald.Felicitari încă o dată pentru logodnă.Sunt singura ca veți fi foarte fericiți împreună.
Cum sa nu.Ne aștepta o viață plina de ploii de gloanțe și sânge vărsat.La micul dejun asteptăm sa ne trage cineva un glont în cap,iar luna de miere ne vom perecere pe fundul oceanului,cu pești.
-Clary! sunt strigată de cineva la scurt timp.
Mi-am mulțumit în sinea mea pentru această salvare și mi-am eliberat degetele de ce ale lui Ryan.
-Va rog sa ma scuzati o secundă,ma retrag eu.
-E un diamant rar,băiate.Sa nu cumva sa o pierzi,aud vocea bărbatului venind din spatele meu.
Am zâmbit,scuturându-mi încet capul si o tai spre tata,care era împreună cu Steven si Rosita Russo.Tata ma luat de după umeri,iar eu de după talie.
-Îți mai aduci aminte de familia Russo,nu-i asa,scumpo?
Familia Russo era o familie influentă.Steven e doctor,iar Rosita este manager consultant.Fiica lor,Stacy,este arhitect.
La doar 24 de ani ai săi a făcut peste 2000 de schițe pentru clădiri din New York,Los Angeles,Turcia,etc.
Dar de fiul lor nu stiu nimic.Nici macar cum îl cheamă.Ce varsta are sau cu ce naiba se ocupă.
-Cum as putea să îi uit? Ma bucur ca sunteți aici,le spun sincer.
Vorbisem doar o dată cu fiica lor.Din cate știu are un apartament în New York,iar acasa nu vine decât de 3,4 ori pe an.
-Băiatul lui Genys e foarte norocos,îmi zâmbește Steven.Nici nu stie pe ce comoara a pus el mână,șoptește ultima parte,făcandu-ne pe toți sa zâmbim.
-Cand va fi nunta? întreabă fiul lor.
Nu era prima dată când îl vedeam,dar asta era piena data cand îmi vorbea.Are o voce puternică si mult prea curioasă.
-Ămm..Cat mai curând,îi răspund.
-Cat de curând? întreabă din nou.
-Justin! îi atrage atenția Rosita.
-Ce? Eram doar curios,se apără el.
-Nu am stabilit înca o dată exactă,dar cand se va întâmpla,promit ca veți fi primi care veți afla.
Blondul mi-a zâmbit,pregătindu-se să îmi răspundă la replica,dar telefonul a început sa ii spune dintr-o dată,facandu-l sa se scuze față de noi și să se retragă.
Când a trecut pe lângă mine,as fi putut jura ca avea pe linia gâtului un tatuaj cu un scorpion roșu.Singuri care mai aveau un altfel de tatuaj sunt cei din banda Scorpio.
Poate doar mi se părut.Sau e doar o coincidență.Mi-am scos ideea asta din cap,revebind la discuția pe care o începusem cu familia blondului.
M-am strecurat câteva minute mai târziu pentru a cauta o baie.Parul imi stătea ca naiba după ce tot imi trecusem degetele prin el.
M-am învârtit ceva timp pe proprietate până se gasesc afurisita aia de cabana.Am intrat înăuntru și am urcat scările.Holul nu era atât de lung,dar erau al naibii de multe ușii.
O găsisem într-un final.Norocul meu era ca chiar găsisem o perie.Mi-am dat agrafa jos si am asezat-o pe marginea chiuvetei.Mi-am trecut peria prin par de câteva ori,apoi mi-am strâns intr-o coadă la spate,urmând sa îmi agăț din nou agrafa în par.
M-am agățat cu mâinile de marginea chiuvetei și mi-am dat capul pe spate,strângand din ploape.
-Fugi de la propria perecere de logodnă ca sa te ascunzi in baie? am pufnit pe nas imediat ce i-am auzit vocea.
La naiba,cum ma găsise atat de repede?
Mie îmi luase 5 minute doar sa gasesc baia.
-Daca da,să stii ca nu te judec,spune el,sprijindu-se cu umărul de tocul ușii.
E o nebunie totală acolo.
-Parea ca pe tine nu te deranjează,îi spun eu,întorcându-mă spre el.
-Am mai facut asta odată.Mai greu este să mă prefac ca sunt îndrăgostit si ca chiar fac asta fericit.
-Cel puțin..avem asta în comun.Nici eu nu îmi doream sa ma prefac ca sunt îndrăgostita sau ca nu aștept cu adevărat ziua nunții mele.Puteai refuza.Puteai pleca în Dubai.Undeva departe.Nu erai obligat sa faci asta.
Tot ce am putut scoate de al el era un surâs.Si-a lasat pentru o clipa privirea în podea,apoi ma privit.
-Nu,presupun ca nu.Dar facem unele sacrifici pentru familie.
-Nu puteam sa o spun mai bine.Vrei sa îmi spui ce sa întâmplat?
-Nah,își scutură el capul.Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine.Sau să te prefaci ca chiar te intereseaza viața mea.
-Uau.Chiar esti genul "lupul singuratic",nu-i asa? Rece,distant,nu lasi pe nimeni sa se apropie de tine.Genul care crede ca toți fin jurul lui doar se prefac si chiar nu le pasă.
Nu mi-a dat replica.Doar și-a mutat privirea de la mine,înclestandu-si maxilarul.Oricine ar fi fost tipa,la distrus în cel mai oribil mod.
Ce Dumnezeu a pățit băiatul asta? Stiam ca nu prea am sansa sa îmi spună mai multe,asa ca am dat sa trec pe langa el,sa ies din baia asta si sa ma întorc la perecere,dar ma prinde de braț in ultimul moment si ma oprește.
-Clary..
Nu din nou privirea aia,pentru numele lui Dumnezeu! Încerca cumva sa ma termine de tot si nu stie cum sa o facă?
-Ce?
-Nu am..,voia să spuna,dar un sunet ne-a atras amândurora atenția si a lăsat balta orice urmă să îmi spună.
-Ai auzit asta? ma întreabă.
Am dat din cap în semn de aprobare.
Ne-am aruncat o privire unul altuia si ne-am grăbit să coborâm scarile.Ryan era în spatele meu,privirea lui spunând că era gata de război.M-am uitat stanga - dreapta,dar nimic.Nu era nimeni.
-Hai sa plecăm de aici.Am un prresentiment ciudat,ma grăbesc eu spre ușa.
Dar în secundă în care pun mâna pe mâner si dau sa o deschid,nu se deschide.
-Ce naiba? șoptește,trăgând încontinuu de ea.
-Ce este? vine brunetul lângă mine.
-Nu se deschide.
-Fă-mi loc,spune el,încercând si la rândul său mânerul ușii.
Nu era nicio surpriză ca nu avea sa se deschida nici la el.Nu îmi venea să cred ca tocmai rămăsesem blocată împreună cu el.
-Probabil a văzut un șurub sau ceva.
-Grozav! Sunt blocată.Va dura ore până ne va simți cineva lipsa.
-Suntem blocați,ma corectează el.Amândoi suntem.Nu e ca si cum aș avea o iesire secretă despre asta care nu vreau sa îți spun,Clarissa.
M-am simțit al naibii de ofensata cand mi-a spus numele pe tonul asta.Nici nu vreau sa stiu ce avea sa se întâmple daca chiar avem sa ne căsătorim cu adevarat,pe o lunga perioada de timp sau din iubire.
E al naibii de vulcanic si dificil.Uh,dintre toți italieni cu care puteam sa ma aleg de pe lumea asta,de ce trebuia sa fie tocmai el?
-Nu,eu sunt cea bloacat aici,cu tine.
-De ce tipi la mine de parca ar fi vina mea? Si daca nu eram eu aici,probabil ai fi ajuns în același situație.
-Usa functiona destul de bine înainte sa apari tu,i-o întorc.Hai mai bine sa cautam o alta ieșire decât să..,m-am oprit din vorbind în secunda în care simturile mi-au fost invadate de un miros ciudat.
-Simti si tu? Este..
-Gaz!
Parca mirosul devenea din ce în ce mai puternic.Mi-am acoperit nasul si gura cu brațul si i-am facut semn lui Ryan sa caute o alta ieșire.Trebuia sa mai existe si o alta ieșire.
Refuzam sa ma duc în modul asta si cu el deodată.Am încercat sa gasesc ceva cu care să sparg o fereastra,dar corpul ma lasa la fiecare pas pe care îl faceam.
Gazul începuse să mă amesteasca.Nu mai aveam aer.Respiram din ce in ce mai greu.M-am sprijinit cu mâna într-un perete ca sa nu ma prăbușesc.
Asta este cel mai oribil mod în care mă pot duce in acest moment.
Mereu mi-am imaginat dându-mi ultima suflare în propria casa,știind că mi-am întemeiat o familie,ca am nepoți,cu sufletul înpăcat.
Nu mi-am imaginat ca o sa dau colțul alaturi de un străin ciudat,pe care îl cunosc doar de câteva săptămânii.Am știut încă de când l-am cunoscut în acea seară ca este ceva în neregulă cu el.
-Clary! se aude glasul lui Ryan după un timp.
Nu îmi vine să cred ca ultimul lucru pe care îl aud este vocea lui.Iar ultimul cuvânt care îi părăsește gura sa fie numele meu.Ironic,nu?
-Clary! Strigă din nou.
-Sunt aici! îl anunț eu,așa cum pot.
Nici el nu era mai bine.Se străduia să rămână cat mai mult în picioare,sa își mențină echilibrul pentru a nu se prăbuși si a ajunge la mine.
-Totul e încuiat.Trebuie să găsesc ceva cu care să spargem o fereastră.
-As spune ca mi-a facut placere sa te cunosc,dar as minți.
Am cazut pe podea,iar Ryan sa repezit la mine luandu-mi obraji in mâinile sale,încercând să mă facă să nu adorm.
-Nu îmi spune încă la revedere,Ruenys,îmi spune,uitandu-se în jurul sau.
Pleaca de lângă mine si îl urmăresc cu ochii pe jumătate descriși cum apucă un scaun,își face avant si îl azvarleste in unul dintre geamuri.Acesta iese prin fereastra,spargand-o,lasand gazul din încăpere sa se împrăștie.
Se întoarce după mine si ma ridică de pe podea.Ma ia în brațele sale și ieșim.
Încearcă să coboare încet scarile,cu mine în bratele sale.A reușit să facă doar câțiva pași înainte ca totul din juriul nostru sa ia foc dintr-o dată si sa exploreze,împingandu-ne pe amândoi câțiva metri pe iarbă.
M-am întors pe spate,trăgând adânc aer în piept.Ryan era la doar câțiva centrimeri de mine.
-A fost aproape,spun cu greu.
-Poate prea aproape,îmi raspunde,uitandu-se peste umar la cabana care ardea în spatele nostru.
Imi las coatele pe genunchi și arunc o privire împrejur.Dintr-o dată aud un rând de pași si o siluetă care încearcă sa își ia talpăsița.
-Ryan,acolo! arăt spre directia în care fugea silueta.
Purta o gluga pe cap si nu îi puteam vedea fața.Atat ia trebuit lui Ryan.Începuse sa alerge după el de parca nu era cat pe ce să moară intoxicat cu gaz acum câteva minute.Asta zic si eu o logodnă aproape letală.