Clarissa
Mi-am petrecut întreaga noapte gandindu-mă mai mult la războiul asta decât la faptul ca va trebui sa ma căsătoresc cu arogantul ăla.
Am oftat lung și m-am întors pe cealaltă parte a patului.Razele soarelui îmi înțepeau ochii.Si chiar dacă nu sunt obișnuită sa beau cafea dimineața,pentru ca prefer mereu un sandvici sau un bol de cereale,acum chiar mi-ar prinde bine una.
Și puțină liniște înainte ca Raven sa afle si sa dea buzna pe ușa mea,luându-mă la întrebări.
Pentru mine,este doar o afurisită de nunta falsa.Pentru el,este ca si cum ar veni apocalipsa.
Eu si el nici nu trebuie să ne vedem pana la nuntă.A fost destul de evident pentru toată lumea că niciunul dintre noi nu îl place pe celălalt.
Un ciocanit scurt în ușa mă scoate dintre gânduri și cu glas obosit pronunț cuvântul "Intră".Mă așteptam ca pe ușa sa intre Vivi,menajera noastră,cu micul dejun,dar cea care intră este mama,ținând în mâini o tava cu mâncare.
Intră înăuntru,închizând usa cu umărul,si se apropie încet de pat,lăsând tava pe noptieră.Se așează pe marginea patului și îmi da câteva fire de par de după ureche.
-Nu prea ai dormit,nu-i asa? ma întreabă ea,văzându-mi probabil cearcănele de sub ochii.
Dau din cap în semn negativ și mă ridic în capul oaselor,lipindu-mi spatele de tăblia patului.Apuc între degete cana de cafea de pe tăviță și sorb din ea.
-Cu cine sunt în război tata și familia Barys?
-Cu niște oamenii foarte periculoși.Tu nici macar nu te născuseși când povestea asta sângeroasă a început.Tatal tau a încercat sa facă pace cu ei,sa evite toate astea,dar ei nu au vrut.
-Dar de ce tocmai acum?
Dacă tot erau atât de porniți sa îi ucidă,de ce nu au facut-o atunci? Ce sau ce au așteptat? Unde au fost atâta timp?
De cand plănuiesc să se răzbune? Cum sau când o vor face?
Simt că capul o sa îmi crape în orice secundă,iar Raven nici nu și-a facut încă apariția.
-Mereu vor exista oamenii care ne vor vrea raul,Clary,dar eu si tatal tau nu vom lăsa pe nimeni sa îți facă vreodată vreun rău.
Mama îmi zâmbește si îmi ia o mână între a ei.Mi-as fi dorit ca razboiul ăsta sa nu implice si căsătoria cu cel mai arogant,nesimțit,afemeiat italian pe care am avut vreodată ghinionul să-l întâlnesc.
Când mama sa retras,Raven a dat buzna.Stiam ca era doar o chestiune de timp.Am aruncat un ochi la ceasul de pe noptieră.
07:15 dimineața,iar după modul în care era îmbrăcat Raven,încă în pijamale,precis a auzit vestea,a înjurat printre dinți,a urcat la volan și a condus glonț până aici.
Ia zâmbit mamei,și-a băgat capul pe ușa ca sa fie sigur ca a ajuns destul de departe încât sa nu ne audă,apoi a închis ușa atat de zgomotos,că sunetul pe care la scos ma făcut sa tresar si să vărs ce mai aveam din cafeaua,pe pătura.
-Omule! strig la el.Ce dracu?
-De ce nu mi-ai spus că te căsătorești? ma întreabă el,încercând cu greu sa nu ridice tonul la mine.A trebuit sa aud total întâmplător,pentru ca tu nu te-ai obosit sa dai un amărât de telefon,să mă informezi si pe mine.
-Ai terminat? îl intreb.
-Ți se pare ca am terminat? De asemenea,ți se pare ca nu ar trebui sa stiu si eu ce se întâmplă cu tine?
-Ai aflat cumva ca am vreo boală mortală?
-Nu,dar s-ar putea sa se întâmple ceva mortal cu cineva anume din încăperea asta,daca nu îmi spui chiar acum ce se întâmplă.
-E o poveste lunga.
-Am timp,se repezeste el sa spună.
Mă așez pe marginea patului,sprijinindu-ma cu mâinile în saltea.
-Ești sigur că vrei sa stii?
-Foarte.
-Tata si familia Barys sunt în pericol.Niște psihopați vor sa îi omoare,după ce au eșuat cu anii în urmă.Iar tata are nevoie de mine,sa ma căsătoresc cu fiul lui Genys.
-Glumesti! Au ales sa te căsătorească tocmai cu imbecilul ăla?
-E doar pe termen scurt.In plus,nu e ca si cum as rămâne impreuna cu el toată viața.
-Te-aș împărțiți cu oricine,dar nu cu el.
Și dacă mi-aș pierde cumva mințile și chiar as face-o vreodată,i-aș tăia mai întâi mâinile,ca sa fiu sigur ca nu te poate atinge,apoi limba,ca sa fiu sigur ca nu mai scoate nimic tâmpit pe gura aia si a doua oară.
-Uau,cred ca tocmai ai mai urcat încă un nivel în modurile în care ai fi în stare sa ma protejezi si sa-l ții pe el cat mai departe de mine.
-Ce? Greșesc cumva? Îl vrei prin prejama? A fost suficient doar un dans ca sa te vrăjeasca?
-Hai sa fim seriosi.Daca ar fi dupa întreaga familie West,nimeni nu m-ar merita vreodată.
-Am doar o Phoenix.Si nu am de gând sa o împart cu imbecili italieni care nu fac de nasul ei.
-A,da? Atunci cine e de nasul meu? Nu prea am vazut băieții înghesuindu-se la ușa mea.
-De parcă te-ai obosit vreodată sa bagi pe cineva în seama.Nu ți-ai facut un iubit nici macar atunci când erai în liceu.Si asta înainte ca eu sa devin în vreun fel protetiv cu tine.
-Susții că nu ma pot apăra de una sigură?
-Nu am spus asta,se apără el.Voiam sa fie clar că dacă tipul îți face ceva,îi pun în cap întreaga familie West.
-Bine,mamă dragon,ia o pauza.
-Spun doar ca italienii sunt niște oamenii dubioși.
-Nu toți sunt așa.
-De unde stii tu?
-Raven,ma întorc spre el,nici mie nu îmi place tipul,dar mai slăbește coarda parentală,prietene.Ai mei si părinți tai sunt deja suficienți.Am nevoie de un prieten.
-Sunt prietenul tău,îmi spune el.Iar ca prieten al tău,îți spun sa stai dracului departe.E ceva neregulă cu el.
-Da,faptul că nu-l placi,surâd eu si trec pe lângă el,îndreptându-ma spre dulap.
Scot câteva haine si le arunc pe pat.
-Unde pleci?
-Ies la cumpărături.O iau pe Avery cu mine.
-Esti in cautare de rochii pentru petrecerea de logodnă?
Îi arunc o privire urâtă de după usa dulapului.
-Ce nemernic ești.Nu,Raven,ies la cumpărături ca sa îmi limpezeasc gândurile.Chiar daca acum mi-aș fi dorit sa fiu în Bahamas,pe plaja,cu ochelari de soare pe cap si cu o băutură în mână.
-Putem face și asta.Hai sa plecăm!
-Oricât de mult mi-ar plăcea,nu am de gând să fug,Raven.
-Dar nu e fugă,Phoenix.Consider-o o mică vacanță înainte de dezastru.
-Nu e sfârșitul lumii.
-Stii si tu cu cine urmează sa te căsătorești,nu-i asa? Daca nici asta nu este o catastrofa nucleară,nu știu ce mai poate fi.
-Nici nu vreau să mă gandesc ce ai fi făcut dacă faceam cu adevarat parte din familie.
-Se poate rezolva.
-Raven! îmi trec degetele peste frunte.Încetează,îl rog.
-Bine,iarta-mă,sunt doar..în șoc,își da el ochii peste cap.
-Înteleg.Vorbim pe seară?
-Da,te sun eu.
Brunetul pufnește încet pe nas si mă trage spre el,ca să-mi sărute fruntea.Sunt norocoasă să am oamenii care țin atat de mult la mine.Se desprinde de mine si o taie spre ieșire,aruncandu-mi din mers o ultimă privire.
******
Ce naiba caută aici? Dimineața asta oricum nu începuse perfect.Am lăsat cana pe masa si i-am facut semn Viviensi sa ne lasa singuri.Femeia ma intrebat daca sunt sigură din priviri,iar eu i-am confirmat dând din cap.
Aceasta a trecut pe lângă,lasandu-se într-un final singuri.Mi-am strâns brațele la piept,in timp ce îl urmăream pe italian cum închide ușa.
Jaxon îl măsura din privi.Si nu era o privire prea prietenoasa.Stiam eu de ce îl plac.Sa întors spre mine,îmbrăcat normal de această dată.
-Mă cam grăbesc,așa că dăi din gură cât poți de repede.
-Am venit doar să discutăm,ridică el mâinile în semn de predare.Nu am venit sa te calc pe coada.Din nou.
-Discutată cu ușa din spatele tău,în timp ce ieși pe ea,îi zâmbesc strâmb.
De ce dracului mai am bodyguarzi la ușa,dacă nu opresc necunoscuți și nemernici din a intra?
-Mă gândeam eu ca nu va fi ușor.
-Nu zău! Dar cum ai avut impresia că vom începe? Te invit înăuntru,îți dau o cafea,în timp ce eu îți fac ochii dulci si îți spun ca abia astept sa fiu soția ta?
-Noi am început cu stângul,face un pas spre mine,cu mâinile băgate în buzunarele honaracului gri pe care-l poartă.
-Ești aici de 10 minute,îmi verific eu telefonul,dar tot nu mi-ai spus ce vrei.
Doar eviți,te fâstâcești și mă faci pe mine să întârzi acolo unde am treabă.
-Căsătoria noastră.Despre asta voiam sa discutăm.
-Lasă-mă sa ghicesc.Nici ție nu îți face vreo plăcere,dar o sa mă iei,pentru ca esti băiat bun,săritor,care vrea sa își ajute la fel de mult ca si mine să își salveze tatăl,dar totodata,ma consideră la fel de arogantă ca si el.Mi-a scăpat ceva?
-Nu,și-a scuturat el capul.
Ma bucur cu atâta lucru sa fim si noi de acord.
-N-o sa iasa bine.
-Mi-ai pus deja gând rau?
-Cine știe? Nu a mai rămas atat de mult timp până în noaptea nunți.
După ce am scos cuvintele astea pe gură,expresia lui a devenit brusc serioasă.Am atins cumva o coardă sensibilă? Sau tipul are o problemă serioasă cu căsătoria.
-Semănăm mai mult decât crezi.Sunt dispus sa fac si nenorocirea asta pentru ai mei.Nu îmi face vreo plăcere sa ma căsătoresc,recunoaște el,chiar si temporal.Chiar daca totul e fals.Atunci când sunt gata sa fac pasul asta,ceva se întâmplă și totul se duce de râpa.
-E personal,nu-i așa? îl întreb curioasă.
-Mai mult decât crezi.
M-am așezat pe bratul canapelei,făcându-i semn sa se așeze.Ma refuzat,pufnind pe nas.
Oare ce sa întâmplat? Ce sa întâmplat atât de grav încât să îl faca să reacționeze așa în privința căsătoriei?
-Îmi pare rau.Pot doar să îmi imaginez ce sa întâmplat în acea zi.
-Nu am venit aici să discut despre tentativa mea eșuată de a mă căsători.
-Nu e nimic real,nu ai de ce să îți faci griji,italianule.
-Ryan,îmi spune el.Ma cheamă Ryan,în caz că nu știai.
-Clarissa.Sunt Clary pentru prietenii.
A zâmbit o secundă,apoi expresia lui a devenit din nou serioasă.Așa tată,așa fiu.Clar este moștenire de familie.
-Care sunt șansele sa ma lași sa îți spun așa cândva?
Ridic din umeri.
-Nici tu nu ești vreo rază de soare.
-Nici tu nu ești numai un zâmbet.
-Nu ma cunoști.Poate ca sunt..dau eu sa spun.
-Dar nu în preajma oamenilor ca mine,mă completează el.
Bine,simt ca am fost un pic rea.Doar un pic.A facut un efort sa vina aici,sa încerce să discute,dar tot nu și-a cerut scuze pentru noaptea trecută.
-Nu cred ca sunt în măsură să te judec.Atât de mult.
-Nu te opresc.Sunt sigur că am fost menționat în multe înjurături.
-Aici nu te contrazic.
Și-a strâns buzele într-o linie subțire și și-a lăsat capul pe spate,privind în jur.
-Ar trebui să plec,îmi spune el.Te-am reținut destul.
M-am ridicat si eu,reamintindu-mi ca sunt așteptată.L-am lăsat pe el să iasă primul,apoi ne-am îndreptat amândoi spre mașini.