Clarissa
-Poti sa nu te mai miști atât,te rog?
Vocea Ellei îmi răsună în cap pentru a nu știu câta oară pe seara asta.
Am încercat sa stau într-un loc atat cat am putut,dar după cum pufnea pe nas,dar fără să zic vreun cuvânt,as zice ca i-am facut munca mult mai dificilă.
Dintr-un oare care motiv,eram al naibii de agitată.Deși facusem asta de o mie de ori.Iar tata nu putea sa organizeze un bal cand unica sa fiica împlinește 19 ani.
Tata este capul mafiei elvețiene.Si odată cu acest titlu vine si dorința de a petrece în numele celor care ne-au vrut morți de-a lungul anilor,dar niciodată nu am reușit.
E ca un fel de tradiție a familiei Ruenys.
Simbolizează faptul că noi nu am dat niciodată înapoi de la o luptă.Nu ne-am ascuns,nu am fugit,ci am luptat până la ultima suflare,cu pistoale în mâini.
De-a lungul timpului,familia noastră și-a făcut mulți dușmani,dar am si reușit sa legam prietenii care durează de peste 30 de ani.În special o familie.
Familia West.Cei mai apropiați si dragi prieteni ai familiei noastre.Fiul lor si cu mine suntem prieteni din totdeuna.Raven este mai mare decât mine cu doar 3 ani.
E britanic,înalt,cu parul negru si ochii verzi.Atunci cand intră într-o încapere,toate fetele îl sorb din priviri.
Cu toate că avem si noi disputele noastre,a fost mereu acolo pentru mine.Raven este fratele pe care nu l-am avut niciodată.
Mi-aș da si viata pentru el daca ar fi nevoie.Si știu ca si el ar face la fel pentru mine.Verile erau mereu la fel.Nu era o zi în care noi doi sa nu fim împreună.
Cautam forme în nori,ne dădeam cu rolele prin oraș,mâncam tot felul de chestii si ne răcoream în piscina lui.
-La mulți ani,Phoenix!
Zâmbetul îmi apare imediat pe chip atunci când aud vocea bunului meu prieten,care îmi ține de urât la fiecare bal.
Ma întorc spre el cat de încet pot,ca sa nu o deranjez si mai mult pe Ella.Rochiile prea pompoase si pline de broderii si volane nu au fost niciodată pe gustul meu.
Ella este o tânără croitoreasă.A moștenit talentul de la mama ei si tot asa de vreo câteva generații în coace.Stiu ca face tot posibilul sa ma mulțumească,iar pe mine nu ma lasa inima să îi spun cat de mult îmi displace rochia pe care a facut-o pentru mine,pentru seara asta.
Raven stătea sprijinit cu umărul de tocul ușii,îmbrăcat într-un costum albastru superb.Îi venea ca turnat.
Parul îl avea dat pe spate pentru prima dată si nu îmi plăcea.Nu arata ca Raven pe care îl stiam eu,ci fiul unui mafiot oarecare.
I-am facut semn din mână sa intre,iar el sa conformat.Ascundea ceva la spate,iar privirea mea curioasă o caută pe a lui,întrebându-l din priviri ce ascundea de mine.
Sa oprit în loc,analizându-ma din cap până în picioare.Raven nu era obișnuit sa ma vada în rochii.Stia bine stilul meu vestimentar.
Excepție facea,bineînțeles,balurile,petrecerile si mersul la evenimente.A cedat până la urma,pentru ca știa ca aveam sa las totul baltă si sa încerc sa vad ce are ascuns la spate.
A tras cutia în față,una de culoare roșie, mai exact,care era legată cu o fundă mare,aceiași culoare.
L-am urmarit cu privirea cum sa aplecat ca sa lase cadoul pe pat,iar eu m-am întins pentru a ajunge pana la parul sau,cu intenția de al strica.
Mi-am trecut degetele peste firele sale negre pentru al ciufli,făcândul sa arate exact pe placul meu.Atunci când Raven a realizat ce tocmai am facut,și-a îndreptat încet spatele,și-a pus mâinile în șolduri,si și-a întors capul spre mine,încruntandu-se.
-Serios? ma întreabă în timp ce arata cu indexul spre părul sau.
-Ce? Ar trebui să îmi mulțumești.Nu arata a Raven West,îi zâmbesc eu,în speranța ca nu se va supăra prea tare pe mine.
-E mai bine acum?
-Cu mult.Haide,nu te poți supăra pe mine tocmai azi.
-De ce nu?
-Pentru ca este ziua mea.Si pentru ca mă iubești,fac o față de cățelus ploat.
-De când ai ajuns să ma șantajezi emoțional?
-Nu te santajez nici cum.Am nevoie de Raven al meu,nu de o versiune a lui pe care nu o pot recunoaște atunci cand intră într-o încăpere.
Raven a strâmbat din nas,dar nu a m-ai spus nimic.Ella sa ridicat de pe podea,făcandu-mi semn sa fac câteva piruete în fața oglinzi.Ma uitam la rochia de pe mine.
Prea multe volane si mult prea strâmtă în juriul taliei.Eram sigură ca ma mișcasem atunci când Ella venise sa îmi ia măsurile pentru rochie.
Puteam sa iau avionul si sa ma duc cu la cumpărături la New York sau Milano,dar nu voiam sa îi trâng inima tatei.Voia doar sa faca ceva special pentru fetița lui,pentru ca orice varsta as avea,voi rămâne mereu o fetiță pentru el.
Am asteptat ca Ella sa părăsească încăperea și am apucat cu mâinile tivul rochie pentru a nu ma împiedica de el.
-O urăști,nu-i asa? ma întreabă el.
Mi-am mușcat obrazul si m-am așezat pe marginea patului.
-Chiar mai este nevoie sa îți raspund?
Raven sa mișcat spre mine,lovindu-ma cu brațul în joacă.
-Ei bine?
-Ei bine,ce? ma întorc spre el.
-Ai de gând sa deschizi cadoul de la mine sau nu?
M-am întins după cadou si l-am tras spre mine.Am așezat cutia în poala si am tras de fundă.Am capacul la o parte,iar înăuntru era o rochie roșie de satin,cu bretele și cu o mică despicatura pe picior.
Era perfectă.Si în totalitate genul de rochie pe care as fi cumpărăt-o suta la sută dintr-un magazin.
-Am văzut-o în vitrina unui magazin si nu puteam sa nu o cumpăr.Ma strigă.Si cine era eu sa ma împotrivesc? imi zâmbește el.
Chiar îmi făcuse cadoul perfect de ziua mea.L-am trans într-o îmbrățișare pentru ai mulțumi,iar când ne-am desprins,sa ridicat de pe pat,pregatindu-se sa iasă.
-Daca chiar vrei sa îmi mulțumești,Phoenix,pastreaza-mi un dans.
-Sa facut!
Mi-a zâmbit și sa grăbit să iasă.
Phoenix.Îmi era dor sa îmi spună așa.
De cand e la facultate,abia dacă îl mai văd.
Imi dau cu greu jos rochia făcută de Ella și simt cum pot respira din nou normal.Înbrac rochia de la Raven,îmi las părul pe spate,dându-mi o parte din el după ureche.
Mi-am încălțat pantofi cu toc,apoi am coborât jos,unde mama si tata deja ma așteptau.
Imediat ce am coborât scarile si ajung la ultima treapta,mama îmi ia mâna între a ei si mă răsucește într-o piruetă.
Tata mi-a zâmbit,dar nu era un zâmbet normal,ci unul ingrijorat.
Al naibii de îngrijorat si trist.Parea stresat.Mai mult ca de obicei.Si habar nu aveam de ce.
-Oh,scumpa mea fetiță! Arăți minunat,dar ce sa întâmplat cu rochia făcută de Ella? ma întreabă mama.
-Era puțin cam strâmtă,mint eu pe jumătate.Trebuia sa ascult când mi-ai spus sa nu ma mișc atunci cand Ella îmi lua măsurile.
-Clary!
-Iartă-mă,îi cer.
-Miranda,spune tata,e în regula.Nu contează ce poartă.E frumoasă oricum.
Tata mi-a facut cu ochiul si a aruncat o scurtă privire la ceasul de pe încheietură.Dupa expresia de pe fața
lui,as zice ca suntem puțin în întârziere.Nu am mai zăbovit si ne-am grăbit să urcăm în mașină.
Los Angeles era liniștit în seara asta.Doar cateva mașini trecând pe autostrada aproape goală si tot atâtea persoane mergând în diferite locații sau pur si simplu ieșind la plimbare.
Mereu m-am întrebat cum ar fi fost viata mea dacă nu m-aș fi născut într-o familie de mafioți.Oare as fi mers si eu pe strada la fel de liniștita si lipsită de griji?
Oare dimineața m-ar fi găsit pe la petreceri,cu adolescenți de varsta mea?
Cu băieții total banali? Aveam prea multe întrebări și niciun răspuns.
Coboram în fața clădirii enorme,de culoare bej,care la prima vedere arata ca un muzeu sau o galerie de artă.
Cei doi bodyguarzi ai noștri,Jaxon si Toby,care au obligația de a o proteja pe subsemnata,îmi suflau amândoi în ceafa ca de obicei.
As vrea sa o lase mai moale.Nu sunt niciun copil speriat care are nevoie să fie protejat.Ar trebui să îi păzească spatele tatei,nu sa îmi fie mie un ghimbe în coaste.
Am pufnit pe nas si am taiat-o pe urmele alor mei,cu Barny si Fred,care se aflau deja doar la câțiva pași în spatele meu.
Nici nu pusesem bine piciorul în încăpere,caci toate privirile erau deja ațintiți asupra noastră,ca un vechi obicei care îmi doream cu disperare sa dispară.
Toata lumea a început să aplaude,iar eu mi-am pus pe chip un mic zâmbet.Sper ca seara asta sa se termine cat mai repede.
Uram privirile celor din încăpere din ce în ce mai mai mult de la an la an.
Mafioți adunați din toate colțurile lumii,împreună cu familiile lor.Copii lor care erau îmbrăcati în cele mai strălucitoare si sofisticate rochii si smokinguri pe care le-a văzut vreodată cineva.
Soțiile lor,care purtau niște rochii superbe,la care au asortat niste bijuterii de două ori mai superbe si mai scumpe.
Nici ei nu erau mai prejos.Rolexuri la încheieturi,costume în diferite culori,o mie de nuanțe de parfumuri care îmbiba întreaga sală.
Fiice de mafioți în cautarea unui soț bogat si cu putere.Si fii de mafioți care nu caută decât o partida de o noapte sau două.
Căsătoriile aranjate erau ceva normal în lumea noastră,dar tata nu a fost niciodată de a cord cu ele.
Nu ar accepta în veci sa ma căsătoresc din interes.Doar din dragoste si atât.
Mama si tata sau îndrăgostit în modul clasic.Sau vazut,sau îndrăgostit,sau căsătorit si sunt la fel de fericiți ca în prima zi.
Asta își doresc și ai mei pentru mine.Mama la tras după ea pe tata imediat ce îi zărise pe Viktor si Isabella stând la cateva mese mai încolo,discutând ceva cu familia Coraly.
Fiica lor și cu mine am fost colege în liceu.Avery e o roșcată de vreo 1,60,cu ochii albaștri si cu pistrui.Era un mic geniu al chimiei si matematici.
Nu toți copii de mafioți vor sa termine si o facultate,pentru ca sunt prea ocupați sa le calce pe urmele părinților de la o vârstă fragedă.
Raven nu dăduse vreun semn ca venise încă si nu voiam sa ma gandesc ca poate nu o sa mai apară în seara asta.
M-am așezat la masa,verificandu-mi ceasul de pe telefon.Paharele de sampanie îmi faceau cu ochiul,si nu am mai rezistat ca sa iau macar o înghițitură.
Când mă pregăteam să duc paharul la buze,vocea lui Avery sa auzit dintr-o dată,făcandu-mă sa îmi întorc capul spre ea.
-Clary? spune ea,șocantă.
Nu îmi puteam da seama daca se facuse mai înaltă sau era doar din cauza tocurilor.Dar ea nu se schimbase mai deloc.Doar parul îi era mai lung si pistrui puțin mulți.
-Avery! Spun la fel de surprinsă.
Chiar nu mă așteptam să o văd.
-Nu îmi vine sa cred! țipă aceasta fericită,urmând sa își acopere gura cu palma,rușinata de atenția pe care o atrăsese cu gestul ei.
Ma ridic de pe scaun si o strâng într-o îmbrățișare strânsă.Trecuse un an de când am văzut-o uitima dată.
Am eliberat-o din strâmtoarea mea și am asezat-o pe scaunul de lângă mine.
Avery sa uitat peste umărul meu,la cei doi bodyguarzi ai mei,care stăteau ca niste statui nemișcate si rigide,cu permisiunea sa împuște pe oricine care ar încerca sa îmi faca rau.
-Povestește-mi,îi cer.Ce ai mai făcut de când nu ne-am mai vazut?
-M-am logodit! spune ea fericită,mișcând din degetul pe care avea inelul de logodna.
Un inel de logodnă demn de o prințesa,sificient de mare încât sa se vada de pe luna,iar la alegerea diamantului e clar ca tipul nu sa uitat deloc la bani.
-Felicitări! Cine-i norocosul?
-Îl cheamă Derek,are 22 de ani si ne-am cunoscut în urma cu an si jumatate,la facultate,în Anglia.Mi-a cerut mâna acum câteva zile,iar când am aflat de la ai mei ca balul vostru avea sa fie doar peste cateva zile,nu puteam sa nu vin si sa nu te văd.Si sa îți spun si vestea asta în același timp.Am luat primul avion si am zburat spre L.A.
-Ma bucur pentru tine,Avery.Derek e foarte norocos să te aibă.
-Crezi ca îți poți face puțin timp si pentru mine și sa vii la petrecerea mea de logodnă? E săptămâna viitoare.
-N-aș lipsi pentru nimic.
-Mi-ai oferi cadoul perfect daca ai fi acolo,îmi ia mâinile între ale ei.Apropo,aruncă ea un ochi prin încăpere,unde e Raven?
Chiar ma întrebam cand va aduce vorba de el.Ma pregateam sa îi spun ca încă nu ajunsese,dar cum lui Raven îi plac intrările dramatice,a apărut parcă de nicăieri și și-a așezat palmele pe umeri mei,sarutandu-mi obrazul.
-A întrebat cineva de mine? întreabă el în timp ce ocupă locul de lângă mine.
-Îti place sa te lași așteptat,ha?
-De ce numai băiatul sa astepte fata?
Ridică paharul de șampanie deasupra capului și da pe gât băutura din pahar din doar cateva înghițituri.
Raven nu a fost niciodată fan alcool.Dar un pahar de șampanie nu a facut rau nimănui.Sper.
-Apropo,îmi atrage Avery atenția,era cat pe ce sa uit.
Roșcata își baga mână in poseta,căutând ceva.Cand a găsit ce cauta,mi-a întins o cutie mica,neagra,de bijuteri.
-La mulți ani,Clary!
O deschid si dau de o mică brățară de argint,cu inițiala numelui meu.Avery ma ajuta sa mi-o pun,apoi îmi trec degetele peste ea,zâmbind.
-Multumesc mult.
Roșcată îmi zâmbește,iar cu coada ochiului îl vad pe Raven cum își dă ochii peste cap și își așează brațele în sân.
-Deci,Avery,se îndrepta Raven,ce-ti mai face logodnicul?
-Este bine,ii oferă Avery un zâmbet.Mersi ca ai întrebat,Raven.
L-am lovit cu piciorul pe sub masa pe Raven,dându-i de înțeles sa nu o faca pe Avery sa se simtă inconfundabil.
Nici macar nu sa clintit,dar părea că încearcă să se abțină,pentru mine.
Mi-am plimbat privirea plictisită prin încăpere.Erau același fețe pe care le tot vedeam de 9 ani în coace.Dar la cateva mese distanță,statea o familie care nu îmi era cunoscut în niciun fel.
Pe partea stângă,bărbatul de o vârsta cu tata,era îmbrăcat într-un costum negru,asortat cu papionul de același culoare,avea părul blond,dar nu eram suficent de aproape de masa lor încât să îmi dau seama daca avea sau nu fire albe sau ce culoare aveau ochii lor.Barbatul arăta destul de bine pentru varsta lui,ca si tata de astfel.
La dreapta stă soția lui,îmbrăcată într-o rochie mov,din dantelă,cu bretele subtiri si destul de lunga.Avea parul prins într-un coc la spate,cu cărare pe mijloc.Purta cercei lungi,care poposeau aproape de obrazul sau.
În mijloc stătea fiul lor,îmbrăcat într-un costum asemănător cu cel al tatălui său,dar el purta cravata,ci nu papion.Parea de același vârstă ca si Raven.Părea oarecum plictisit si sunt sigură că prefera sa fie oriunde altcineva decât la balul asta.
Vocea entuziasmată a Isabellei ma face sa îmi iau privirea de la masa necunoscuților si sa le ofer ei si lui Viktor întreaga mea atenție.
-La mulți ani,minunta mea Clary! îmi urează ea în timp ce îmi agăța o agrafa în par.
Dar nu orice agrafa.Era o agrafa în formă de pasăre.Un Phoenix mai exact.
Cum de găsise asa ceva?
-Multumesc,Isabella,o strâng rapid în brațe.
Aceasta se retrage,iar Viktor se apropie de mine,urandu-mi un călduros la mulți ani.Cadoul lui pentru mine era o nouă mașină.
O mașină mult mai rapida si mai scumpă decât cea a lui Raven.Avea o dorinta de a face cu Raven o întrecere.
Masina mea era un Audi A4,iar a lui Raven,un Ferarri.
Viktor îmi oferise un Porsche.De două ori mai rapid decât un Audi sau un Ferrari.
Familia lor a devenit a doua mea familie.Mau considerat ca parte din familie de cand ma stiu.Isabella îmi impletea părul,Viktor îmi dădea ceva lecții de pian atunci când nu era ocupat,iar Raven ma învățat să trag cu arcul.
Avery ia salutat si ea pe cei doi,apoi privirea mea să îndreptat a doua oară spre masa necunoscuților.De data asta,doar fiul lor dispăruse.Mama ni sa alaturat la scurt timp si am început sa îl caut pe tata cu privirea.
Îl găsisem în cele din urmă,dar nu era singur.Discuta cu fiul cuplului.Bineînțeles că tata îi cunoștea.
Îl închiontesc pe Raven în braț ca sa îi strâng atenția.
-Știi cine sunt? îl întreb eu,făcându-i semn din cap spre masa lor.
Raven își întoarce capul ca sa se uite,apoi ridică din umeri.
-Habar n-am,îmi rapunde.Nu i-am văzut niciodată.
Ne-am aruncat o privire unul altuia,apoi am ciocanit între ele cele două pahare de șampanie.Apucasem sa iau doar o gură atunci când l-am văzut pe tata apropiindu-se cu cuplul misterios.
Tata le-a făcut semn părinților băiatului sa ia un loc la masa,dar el refuză si ramane în picioare.Am aruncat o privire pe furiș la el.
În sfârșit le puteam descifra culoarea ochilor.Barbatul chiar avea câteva fire albe.Este suficient de înalt,impunător,iar ochii săi sunt caprui.
Soția lui avea ochii albaștri,iar băiatul îi moștenise de la ea.
Era cu un cap mai scund decât tatăl său.
Si-a așezat palmele pe umeri mamei sale,iar ea ia acoperit mâinile cu ale ei.
-Genys,Alexandra,începe tata sa vorbească,nu cred ca ați cunoscut-o încă pe fiica mea.
-Nu am avut încă plăcerea,îmi zâmbește femeia.
-Atunci să va fac cunoștință.Fiica mea,Clarissa.
-Mă bucur sa va cunosc,le zâmbesc eu.
-Și noi ne bucurăm sa te cunoaștem,scumpo.Felix nu ne-a spus niciodată cat de frumoasă poate fi fiica lui.
-Într-adevăr,spune bărbatul.
Vocea lui era aspră și impunătoare.Vocea soției lui era blândă si calda.Semana mult cu mama si Isabella.Ce ar fi sa lăsăm copii sa își dezmorteasca picioarele pe ringul de dans,cat noi discutăm despre niște afaceri mai vechi?
Mi se pare doar mie sau domnul Genys nu ma prea vrea prin preajmă? A fost suficient sa ma uit la tata odata ca sa îmi dau seama ca pun ei ceva la cale.
Nu degeaba a avut el zambetul ala ciudat pe chip.
Pana si Raven ii priveau într-un mod suspect.Chiar si pe tip.Toata situația si tensiunea asta de la masa noastră era ciudată.Tata mi-a facut semn spre ringul de dans si m-am conformat.
Totusi,mi-ar fi plăcut sa rămân la masă,sa aflu despre ce este vorba.Raven era gata sa imi întindă mână lui,ca sa îmi reamintească de dansul pe care il promisesem.
Dar tipul sa grăbit sa îmi întinda si el mâna.Nu trebuia sa ma uit la ceilalți ca sa simt presiunea de a alege sa merg cu el pe ringul de dans,în locul lui Raven.
I-am cuprins palma si m-am ridicat de la masa,cu Raven si Avery pe urmele noastre.Muzica a început să răsune de peste tot atunci cand am ajuns pe ring.
Mi-am așezat mâna pe umărul său,iar pe cealaltă am cuprins-o în palma sa.El și-a încolăcit mână libera pe talia mea,privindu-ma parca până în suflet.
M-am uitat peste umărul sau,la Raven,care dansa cu Avery si plănuia în același timp cum să-l omoare pe băiat,fără ca nimeni sa afle.
Dar la cum il cunosc eu pe Raven,nu i-ar pasă nicio secundă daca sunt sau nu martori.Nu îl place.Iar eu nu judec o persoana din prima.
Poate ca curiozitatea mea la împins sa se uite peste umar la cei doi,dar când și-a luat privirea de la ei într-un final,l-am zărit cu coada ochiului cum zâmbea.
-Spune-i iubitului tau că daca tot vrea atat de mult sa scape de mine,să folosesc un pistol,pentru că momentan,privirile nu pot ucide,îmi spune el,păstrându-si zâmbetul pe buze.
Bine,acum poate ca încep să-l judec.
-Nu este iubitul meu,ci cel mai bun prieten,italianule.Îi promisese un dans în urma cu cateva ore.
Nu mi-am dat seama când părinți lui au vorbit ca stau de vorbă cu o familie de italieni,dar îndată ce el a deschis gura,mi se confirmat faptul ca stau de vorbă cu unul dintre ei.
Îmi dau seama ca în familia lor el vorbeste cel mai des în italiană.Părinți lui pot trece cu ușurință americani,britanici si mai știu eu ce.Dar îndată ce el deschide gura,îți poti da seama într-o clipa cu cine stai de vorbă.
-Cum ti-ai dat seama ca sunt italian?
-A fost puțin mai greu sa îmi dau seama cu cine am de-a face când nu porți papion la costum.Si cum nu ai scos niciuna cuvânt,nu aveam de unde sa stiu ca am în fața mea un italian în carne si oase.
-Vorbesc mai mult în italiană.Nici cu engleza sau româna nu ma descurc prea rău.Deci,spune în timp ce ma învârte într-o piruetă,prietenul tău să supărat pe mine că i-am furat partenera de dans?
-Nu am auzit pe nimeni obligandu-te sa ma înviți la dans.
-Nici pe tine nu te-a obligat nimeni sa accepți.
Eram înconjurată de o coardă de rechinii,tipule.Tata a vrut să plec la dans cu un motiv.Tare as vrea sa stiu si care este acel motiv.M-ar fi scutit de conversatia asta cu el.
-Toți italienii sunt atât de aroganți? Sau e una din zilele mele proaste?
A ridicat din umeri drept răspuns și ma lăsat,ușor,pe spate.Chipurile noastre erau acum doar la câțiva centrimeri unul de celălalt.
Îi simteam respirația pe buze.Am înghițit în sec si mi-am întredeschis buzele când am simțit că gâtul mi se uscase dintr-o dată.Parfumul sau bărbătesc îmi învada în acest moment toate simțurile.
Corpurile noastre erau atat de lipite de unul de altul,încât eram sigură că ne puteam auzi bătăile inimii unul altuia.
Cand în cele din urmă decidă sa ma ridice,o face atât de lent încât îi simt respirația cum urcă de pe piept spre marul lui Adam,apoi se oprește pe obrazul meu.
-Nu am știut niciodată ca Felix are o fiica,îmi spune el,si simt cum mâna lui urcă si coboară încet pe spatele meu.Sau ca inima le poate bate atât de rapid.
-Nu are nimic de-a face cu tine,îi spun încet,la doar câțiva centrimeri de buzele lui.
Mi-a zâmbit,lăsându-si dinți de un alb imaculat la vedere.Privirea lui mi-a cazut pe buze,apoi a urcat înapoi spre ochii.Era o mare liniștită acolo.Poate prea liniștită.
Piesa se terminase,dar el încă nu îmi dăduse drumul.Ceilalți începeau sa se îndepărteze,mai puțin Raven.Avery cred ca nu pleca de pe ring ca sa nu îl lase singur.Sau doar pentru ca asa o rugase el.Sau pentru ca știa si ea de ce poate fi capabil.
M-am retras de una singură din brațele lui,dându-mă un pas înapoi.Mi-am verificat agrafa,iar el văzând probabil gestul meu,a rupt distanța dintre noi pentru a ma ajuta sa o agăț.
Degetele sale le acopereau pe ale mele,făcandu-ma sa ma simt ca un copil.Chiar si cu tocuri înalte,tot era mai înalt decât mine.
Cand a terminat,si-a lăsat mâinile sa cadă pe lângă corp.Sa uitat o clipă la agrafa din părul meu,apoi la mine.Și-a întredeschis apoi buzele semn ca voia sa îmi spuna ceva,dar cand am auzit glasul tatei si cel a lui Genys,sa oprit.
Ne-am îndreptat cu toți atenția spre masa noastră.Tata se certa pe nu știu ce subiect cu Genys.Mama încerca să-l calmeze,iar Alexandra facea la fel.
Ne-am grăbit spre ei,fără să știm ce se întâmplă si cum de sa ajuns la asta.Dar îndată ce ne-au văzut apropiindu-ne,parcă disputa se încheiase.
Genys a fost primul care sa îndreptat spre ieșire,apoi a fost urmat de Alexandra și de fiul său.
Raven a aparut din spatele meu,cu mâinile așezate în san si cu o încruntătură între sprâncene.
-Credeam ca nu mai pleacă,spune el,apoi se îndreaptă spre masa noastră.
Oare despre ce era vorba? Nu îl mai văzusem de mult pe tata atât de nervos.
După ce apele sau mai calmat,ne-am îndreptat spre casă.
Voiam să îl întreb pe tata despre ce e vorba încă de când eram în mașină,dar m-am gândit că ar fi o idee mai bună daca l-aș lasa sa se calmeze mai întâi.
Dar odată ce am trecut pragul casei,curiozitate mea a câștigat.
-Hei,tata?
-Hm? Se oprește acesta în loc,întorcându-se spre mine.
-Crezi ca putem vorbi o secundă?
Tata oftează lunga,își dă secolul jos și se așează pe canapea,aplecându-se după paharul de apă.
Ma apropii de el și mă arunc pe canapea,cu un picior îndoit,sub mine.Tata a așezat paharul gol pe suprafața mesei,apoi sa întors spre mine.
-Știi că tot ce vreau este sa fii fericita,nu-i așa?
-Bineînțeles că știu,tată.
-Clary,ma urăsc ca sunt pe cale sa stric asta pentru tine.
-Începi să mă îngrijorezi.Doar spune-mi despre ce este vorba.
-Trebuie să te căsătoriți,îmi ia el mâinile între ale lui.
Despre asta era vorba? Îmi era teama ca a pățit ceva.Dar asta tot nu explica de ce el si Genys se certau la bal.
-Asta era lucrul pe care nu puteai sa mi-l spui? Tata,știi că..
-Nu,Clary,trebuie să te căsătorești cu..
-Nu! sar în picioare în momentul în care mi-am dat seama despre ce era de fapt vorba.
-Clary,scu..,încerca tata sa spuna,dar nu îl las sa își continue propoziția.
-Tata,nu! În niciun caz! Familia Barys poate sa își găsească o altă Ruenys cu care sa se înrudeze.
-Clary,nu știi întreaga poveste,scumpo.
Lucrurile nu sunt atat de simple cum crezi tu.Planul A era pacea.
-Lasă-mă sa ghicesc.Planul B este afurisitul de război dintre clanuri,spun trecandu-mi degetele peste frunte.Daca chiar vor sa lupte alături de noi,o vor face și fără condiția asta.
-Am epuizat toate opțiunile.Nu pot câștiga războiul asta de unul singur,scumpo.
Am scos oftat lung,știind că am sa regret instant asta și m-am aruncat înapoi pe canapea.
-Îmi rămâi dator.
-Orice vrei tu.
-E un nemernic plin de aroganță,tată.
Habar n-am cum ai ajuns sa fi prieten cu cineva ca ei.
-Farmecul familie Barys,spune tata, oftand.
-Farmec pe naiba..,bolborosesc eu.
Plănuiam să nu îl mai revăd niciodată după seara asta,dar soarta are alte planuri pentru mine.