"Imediat!" tipa Taehyung spre un client încercând sa pună bucatele comandate pe tava.
Fizic nu avea timp. Toți urlau și înjurau ca nu li se aduce comanda. Taehyung avea încă puțin și arunca tot din mâna frustrat. Capul îl durea iar picioarele nu vroiau sa îl asculte. Nu prea a putut dormi noaptea. După ce sa întâmplat, sa închis in camera ignorandui pe Jimin și Yoongi. Se simntea rău dar vroia sa fie singur, sa își pună la cap, sa își facă curat in gânduri.
"Am comandat acum 30 de minute, unde mie comanda?" o voce din spatele sau la făcut sa tresare întorcându-se și privind clientul.
Un bărbat masiv cu un costum ce pare mult prea scumpa, stand in fata sa periculos.
"Îmi cer scuze domnule, va aduc acum comanda" răspunde grăbit încercând sa se îndepărteze dar vocea străinului la oprit din nou.
"Îți dai seama ca din cauza neresponabilitatii tale voi intarzia la o conferința importanta"
Blondul îl privi uimit dându-se un pas in spate nesigur. De unde el sa stie ca are ceva important, serios cum sa stie asta??
"Îmi cer scuze din nou domnule in 2 minute va aduc comanda" își luase privirea vrând sa se îndrepte spre tejghea dar bărbatul ii prinse mâna întorcându-l brusc Taehyung mărindu-și ochii.
"Nu mai am nevoie de comanda, însă tu îmi ești dator ca mi-am pierdut timpul"
Taehyung inghiti in sec frumoasa sa frunte luand forma unei incruntauri. Putea sa observe ca filtra cu el, nu era chiar atât de prost.
"Domnule eu nu va sunt dator cu nimic, dacă nu mai doriți comanda v-as ruga sa plecați, sunt încă alți clienți ce așteaptă sa mănânce" rosti mai rece arătându-i semn spre usa bărbatul pufnind scurt din nas.
"Nici nu ai idee cu cine ai de a face puștiule, așa ca fii un băiat cuminte și asumați responsabilitatea, nu intaleg de ce te-au angajat dar tu vii cu mine acum afara și îmi faci ce trebuie"
Taehyung își coborâse buzele scârbit încercând sa își smuceasca incheietura din mâna străinului ce începea usor sa îi stranga. Inima ii bubuia pana la urechi privind in spate spre cei doi prieteni dar ei erau mult prea departe sa observe. Panica ii coplesea stomacul iar brațul începea sa ii trimite șocuri dureroase.
"Lăsați-ma domnule" scrasni din dinți vrand sa isi elibereze brațul dar bărbatul îl ignora făcându-și loc pana la usa.
Taehyung isi desprinse buzele pentru a tipa dar din neatenție se lovi de spatele străinului ce sa oprit mult prea brusc. Scăpând un "ouch" blondul si-a ridicat privirea fiind șansa sa se elibereze dar o voce a răsunat in cafenea făcându-l sa imcremenasca și sa uite cum sa respire.
"Ii dai drumul ori îți smulg brațul"
Jeongguk era la intrarea ușii blocandul pe străin sa mai poată păși. Observase pe geam când il privea pe Taehyung. Știa cât de incomod se simntea când îl forța sa îl urmeze, așa ca nu a putut sa stea cu mâinele in sân.Dacă vrea sa ii câștige încrederea trebuie sa facă ceva, nu sa stea într-un parc frustrat și fricos din cauza unui refuz ce încă nu la auzit.
Bărbatul își ridicase o sprânceana strângând mai mult mâna blondului ce scoase un geamăt stins, privindul rece pe brunet.
"Tu ții clienții pe loc, așa ca fii bun și date la o parte" spune cu un ton răutăcios, Jeongguk dându-și ochii peste cap.
"Sunt sigur ca ei nu se grăbesc, dar ar trebui sa ii dai drumul chelnerului, răbdarea mea niciodată nui de ajuns, mai ales ca îl obligi sa te urmeze când el se împotrivea"
Taehyung chiar era uimit cât de liniștit era, dar ceea ce nu știa era ca Jeongguk fierbea deja in flăcări încercând sa nu își înșfacă pumnul de gatul străinului. A îndrăznit sa il atingă, a avut tupeu sa ii tina incheietura. Cine se credea!?
"Dacă nu vrei sa fii rănit atunci date la o parte, nu știi cine sunt eu, nu știi ce putere am" spune dur facand un pas in fata, Taehyung forțându-se și el sa facă.
Jeongguk avea puțin și buhnea într-un ras colorat. Era comic cât de sigur spunea acele cuvinte, fără sa stie ca adevarata putere ii era in fata. Sa sprijinit de balustrada ușii privindul atent și amuzat.
"Și cine ma rog ești tu de ai așa putere?"
Bărbatul își strânse cravata mai strâns fără sa ii dea drumul blondului. Se priveau in ochi de parca dădeau o lupta. Jeongguk mai mult se distra, fiindcă el stie cum sa citească oamenii, și persoana din fata lui nici măcar nu încearcă sa îl doboare. Ochii săi erau mult mai întunecați, cu smoala încinsă jucându-se in pupila.
"Eu nu am de gând sa îmi pierd vremea cu povesti de copii, date la o parte și nu va avea nimeni de suferit"
Jeongguk in acel moment își incruntase brusc sprâncenele punându-se pe picioare și apropiindu-se de bărbat fiind la câțiva milimetri unul de altul. Taehyung pe loc încremeni facand ochi mari și privind speriat pe brunet. Începea sa ii fie teama când observase pumnii încleștați și flăcările ce își făceau de cap in ochii ciocolatiu. Se ruga sa nu facă o scena acum, aici. Cafeneaua era plină de clienți iar acum toți ii priveau.
Auzea vocile prietenilor săi dar era mult prea preocupat de chipul brunetului ca sa își întoarcă capul. Incheietura încă îl durea din cauza strânsorii ce începea sa devină mai mare. Simntea încordarea din brațul bărbatului, și știa ca începea usor sa își piardă controlul.
Jeongguk încă cu privirea atenta in ochii bărbatului și-a ridicat încet mâna apropiindul de haina blondului fără sa își mute ochii. Dinții ii era încleștați avand încă puțin sa si le zdrobească. O secunda doar trecuse când îl trase pe blond din spatele bărbatului dar acesta conștientizează mișcarea strangandusi și el mâna pe incheietura deja vânata a băiatului bruscandul înapoi.
Taehyung vroia sa lase un geamăt de durere dar își inchitise sunetele când maraitul puternic a lu Jeongguk răsunase in toată cafeneaua lăsându pe toți șocați. Haina lui de lucru avea încă puțin și se rupea, strânsoarea de la mâna devenea și mai puternica, iar lacrimile incepeau sa ii inunde obrajii. Era speriat, atât de speriat încât se temea ca va fi lovit.
Jeongguk zâmbi sinistru înclinându-și capul, privindul in ochii. Bărbatul a observat ca ceva ii apăruse in pupila dar incerca sa nu se lase moale. Jura ca îl ia ca un prost și nu avea de când sa cedeze.
"O ultima șansa, ii dai drumul și promit ca TU nu vei fi rănit" acel ton era mult prea calm, hotărât.
Taehyung se făcuse micuț in locul sau așteptând doar sa se termine. Nici măcar nu îndrăznea sa privească, tensiunea era mult prea greu de suportat, ii apăsa dureros umerii.
Jeongguk a făcut un pas in fata încă cu acel zâmbet ciudat, fiind sigur ca nu ii da drumul blondului. Ochii i se mișcau lent, cu precizie, bretonul sau acoperindu-i fruntea, mușchii sai devenind mai încordați. Dinții albi au ieșit la iveală, acel zâmbet trimițându-i fiori reci pe șira spinării, bărbatul inghitand silențios in sec.
"O data.....de doua ori.....~"
"Ce naiba se întâmpla aici!!"
Jeongguk si-a îndreptat spatele privind peste umar cum corpul lui Seokjin își făcuse loc printre clienții de afara. Și-a întors ochii din nou spre bărbat ridicand o sprânceana, facand un pas in lateral lasându-l pe saten sa se oprească in dreptul lor.
"Ce vrea sa însemne asta!?" întreaba din nou răstit privindu-i pe amândoi in parte. " Jeongguk ce dracu faci, iar tu cine ești si dece îl ții de mâna pe prietenul meu!?" rosti nervos smucindui mâna de pe blond trăgândul lângă el, brațul sau inconjurandui gatul.
Taehyung simntea cum corpul prietenului sau se tensiona, dar nu îndrăzni sa zică nimic. Încă era in stare deprolabila încât sa scoată un sunet.
"In acest moment tu vei pleca, și sa nu îndrăznești sa calci un picior in acest cafenea" rosti dur satenul, stragandul mai mult pe prietenul sau.
Bărbatul scoase un mârâit privindul rece pe brunet. Și-a aranjat cravata și pași spre ieșire asigurându-se ca ii lovește umărul.
Jeongguk pufni pe nas urmarindul cu privirea pana dispăru in mașina. Tot ce a ramas acum este ieșirea nervoasa a satenului, chiar nu avea chef acum de ea.
"Jeongguk ce a fost asta, cine era?" Seokjin își mutase ochii pe blond miscandu-l încet. "Tae de ce te ținea acel om?"
Taehyung refuza sa îl privească in ochi. Se temea ca o sa intaleaga complet greșit și îl va certa.
Brunetul sa apropiat de ei atigandul încet pe blond, ochii săi fixandusi cu a satenului.
"Sa spunem doar ca acel om incerca sa profite de Tae, nu știu de ce, dar mi-am dat seama după privire" ii rapunde la întrebare fiind conștient ca blondul nu va putea.
Seokjin se încruntă nervos prizandul de umeri pe Taehyung si obligându-l sa îl privească in ochi.
"Taehyung pentru numele lui dumnezeu de ce nu miai spus, ti-am zis clar, dacă ceva se întâmpla ma sunați nu-mi pasa la ce ora, rezolvarea pe cont propriu niciodată nu aduce ceva bun, ai noroc ca Jeongguk a fost aici si la oprit"
Blondul se simntea vinovat aplecandusi chipul in pământ, lacrimile începând sa ii acoperă obrajii. Era mult prea slab, nu putea sa se apere, nu putea nimic sa facă. Seokjin când observase lacrimile cum se curgeau pana la bărbie a lăsat un ofta zgomotos sa ii părăsească buzele, tragandul cu putere in brațe.
"Gata, gata, nu trebuie sa plângi dar te rog data viitoare sunama, fa ceva dar nu incerca sa o rezolvi singur, IAR VOI DOI" își ridicase tonul vocii privindu-i pe cei doi prieteni cum își aplecase chipurile in pământ vinovați, aporpiinduse ca doi copilași după ce au spart ceva. "Data viitoare îndrăzniți sa va ajutați cel mai bun prieten nu sa priviți"
"Dar am încercat" se apără Jimin grăbit însă ascuzandu-se încet in spatele blondului.
"Și cum ma rog ați încercat?" întreaba cu o sprânceana ridicata, dându-i drumul prietenului sau si privindu-i pe cei doi.
"Am vrut sa ne apropiem dar Jeongguk nea făcut semn sa ne oprim" spune Yoongi calm făcându-i semn brunetului din ochi sa ii dea dreptate.
Nu era corect sa facă asta, dar chiar nu știau ce sa facă, sa întâmplat mult prea repede ca sa poată reacționa, dar știau dacă Jeongguk era acolo, Taehyung nu va fi rănit. Satenul șia mutat ochii pe brunet așteptând răspunsul lui.
"Corect" venise într-un sfârșit răspunsul sau zâmbind inocent.
Seokjin își prinse baza nasului arucandule câte o privire urata, și a început sa își ceara scuze clienților care priveau tăcuți scena îndreptându-se spre tejghea.
Jeongguk și-a rotit umerii aporpiindu-se încet de blond ce stătea încă in acel loc. Avea nevoie sa stie dacă e in regula, poate așa putea sa se apropie mai mult de încrederea lui. Încet si-a plasat palma pe umărul sau provocându-i o tresărire. Taehyung își ridicase chipul privindul nesigur in ochi.
"Ești bine?" întreba blând lăsându-și brațul pe lângă corp.
Blondul dăduse usor din cap privindu-i ochii întunecați cum incerca sa ii găsească si cea mai minuscula rana. Acest fapt ia transmis fiori plăcuți dar incerca sa nu arate. Abia acum imaginile cu ei doi ia invadat mintea încercând sa nu îl privească in ochi. Nu vroia sa ii vadă roșeața ce ii colorase obrajii.
Se pare ca Jeongguk intalese fiindcă sa dat înapoi lăsându-i spațiu. Toate se rezolva incet deci va incerca sa nu își arate dorința sentimentala. Ia zâmbit încercând sa ii arate ca totul este bine, iar Taehyung pur și simplu si-a lăsat privirea in podea.