" You're in danger
You treat me like this everyday
You only care about yourself like you are just you
I am just I, that's your kind of formula."
BTS- Danger
HARA
Ah! Idiotul acela mi-a distrus brățara! Bucuria mea este că și lui i s-a rup puțin din sacou. Sper să nu îl mai văd pentru mult timp!
Intru în clasă și văd o adunătură de fete în jurul băncii mele. Dacă îmi caută prin lucruri, le voi ucide! Mă apropii nervoasă de ele și le tot aud folosind cuvântul "Oppa!", cred că e vorbesc cu al mru nou coleg de bancă și nu îmi umblă prin lucruri. Tușesc spre a le atrage atenția. Reușesc să fac asta, iar ele chiar se dau din fața mea, astfel încât să îl pot vedea pe colegul meu, dar din nefericire îl văd pe băiatul care mi-a distrus brățara. Stai, ce? Sper că nu el este colegul meu de bancă. Te rog spune-mi că nu!
- Ai venit sa îți ceri scuze pentru că mi-ai rupt sacoul? întreabă el rânjind.
- Tu de ce ești aici?
- Asta este banca mea!
Una din fetele din preajma lui îmi zice că sunt norocoasă că Jimin este colegul meu de bancă. Speranțele mele sunt spulberate și simt un gust amar de dezamăgire atunci când o aud, dar rânjetul care îi apare lui pe față mă face să mă enervez peste măsură.
- Aș fi norocoasă dacă marea voastră de hormoni ar face reflux!
Toate rămân nedumerite. Serios? Nu știu ce este refluxul? Trebuie să le zic pe limba lor.
- Valea de la banca mea! strig nervoasă către ele.
Fetele pleacă, lăsându-l pe Jimin râzând. Eu mă așez pe scaun și deschid o carte pe care încep să o citesc, în timp ce Jimin se uită la mine. Devine din ce în ce mai enervant și cât de curând am să îl bat până când i se șterge de pe față acel zâmbet.
- Nu trebuia să fii geloasă, este destul pentru toate! zice el zâmbind ștrengărește.
Îmi ridic privirea din carte și mi-o îndrept spre el, iar apoi îi zic:
- Ce? Geloasă? Pentru tine? Te rog! Tipele acelea îmi umpleau banca de salivă și am uitat să îmi iau dezinfectantul! În niciun caz nu aș putea fi geloasă.
- Sigur că da! spune el ironic.
Deodată simt cum își pune mâna dreaptă pe piciorul meu și începe să și-o plimbe pe acesta. Asta este picătura care a umplut paharul, Park Jimin. Săracul de el, nu știe ce îl așteaptă! Îi prind mâna, i-o pun la spate și îl lipesc cu fața de geam.
- Ai grijă amice, chiar azi au mai încercat niște perverși ca tine să facă asta și nu a ieșit deloc frumos pentru ei! Dacă m-ai încerci vreodată să faci asta cu mine, te voi lăsa fără mână, ai înțeles?
Nu răspunde, așa că îi ridic mâna mai sus ca să îl doară și mai tare, iar după o fracțiune de secundă în care a scâncit, a zis:
- Bine! Nici nu prea am de ce să mă dau la tine, ești doar o fata bătăușă, corect?
Îi dau drumul și îl privesc fix în ochi arătându-mi superioritatea față de el.
-Sunt mai mult decât o bătăușă, ai să vezi!
Schimbul nostru de priviri ucigătoare este oprit atunci când intră profesoara de istorie. Aceasta ne întreabă dacă ne-am pregătit pentru testul ei. Mulți răspund cu da, iar pe Jimin îl văd cu își verifică pozele cu lecțiile din telefon.
-Domnișoară Jang, azi este prima ta zi aici, deci nu cred că știi despre ce este vorba. zice profesoara.
-Din ce se dă testul? întreb eu curioasă în timp ce femeia împarte lucrările.
-Primul Război Mondial. zice femeia.
-Ah! Simplu! Vreau să dau și eu testul!
Toți se uită la mine mirați, iar Jimin spune ca pentru el "Asta nu e pe treaba ei!", crezând că nu-o să-l aud.
Profesoara îmi dă lucrarea și mă uit peste subiecte, de fapt peste subiect. "Scrieți un eseu de 10 rânduri despre Primul Război Mondial.". Serios? Sigur este o profesoară care vrea să treacă numai note mari! Mă rog, asta este capacitatea colegilor mei și nu mă pot pune cu ea!
În cinci minute termin de scris și predau lucrarea, din nou toți se uită surprinși la mine. Doar Jimin nu se uită fiindcă el copiază de zor. Măcar știu că se pricepe ș la altceva în afară de a mă scoate din minți. Termină de scris se uită și el la mine. Rămâne foarte surprins când își dă seama că nu am nicio foaie pe bancă.
-Te-a prins copiind? șoptește el, iar eu au din cap în semn că nu. Atunci, ai terminat? și mai surprins.
Dau din cam în semn afirmativ. Nu mă uit la el, deci nu îi pot vedea expresia feței, însă îl aud când mormăie ceva ca pentru el în timp ce se uită pe geam.
-Wow! Deșteaptă, frumoasă și știe să se apere de perverși, mai rar o fată ca ea!
Auzindu-l zâmbesc puțin în colțul gurii și apoi îmi scot iar cartea și continui să o citesc.
După câteva zeci de minute clopoțelul sună, anunțând că este ora prânzului. Toți ies fugind în grabă spre cantină, doar eu rămân în banca mea.
Jimin care se pregătea să iasă și el se oprește și mă întreabă din tocul ușii:
-Tu nu vi?
-Nu!
-Haide! Toți vor fi acolo. Poate îți faci și tu niște prieteni deștepți!
-Am spus nu, Jimin! Nu vreau să îmi fac prieteni sau să mănânc la cantina școlii! strig eu spre acel baiat.
-Bine, atunci poți să stai acolo... cu mine.
-Nu vreau! Prefer să continui să îmi citesc cartea!
Nu mai zice nimic și pleacă. În sfârșit liniște! Acum pot citi și eu liniștită! Nu trece mult și Jimin reapare, dar de data asta cu două croissante în mână. Acum ce mai vrea? Îmi întinde unul în față și îl privesc nedumerită.
-Ia! Nu este de la cantină! Din cauza ta a trebuit să sar gardul și să merg la magazin ca să îți cumpăr de mâncare! zice puțin nervos.
-Dar ți-am cerut eu ceva cumva?
-De ce nu poți spune pur și simplu "Jimin, mulțumesc că aproape ți-ai rupt pantalonii ca să îmi cumperi mie de mâncare!"?
-Merci! Acum ești fericit? zic eu plictisită luând croissantul și mușcând din el în timp ce citesc cartea.
Jimin zâmbește și pentru câteva minute bune stă și se holbează la mine.
-Dacă te mai uiți mult la mine va deveni și mai ciudat ca până acum. spun neluându-mi ochii din carte.
Se încruntă puțin și se pune în fața mea. Îmi ia cartea din mâini și mă privește fix în ochi zâmbind și mușcându-și buza de jos. Încearcă să fie cuceritor. Păcat! Nu îi merge. Pufnesc ironic și îi spun:
-Cu mine nu-ți merge, așa că mai bine m-ai lăsa în pace, Jimin! Du-te la una dintre fetele care stau chiar acum la ușă ăi privesc cu gelozie ce încerci tu să faci!
Zicând asta mă uit spre ușa unde se află 4 fete ne ascultă discuția. Jimin le vede și el și le zâmbește pervers apoi pleacă împreună cu ele, lăsându-mă în sfârșit singură! Doamne, te rog, doar puțină liniște. Atât cer! Dar nu pot să am acest privilegiu căci gloata de colegi s-a întors. Minunat!
La mine vine o fată care mă privește cu un aer de superioritate și care începe să mă interogheze în legătură cu Jimin.
-Ya! Aia nouă! Ce știi tu despre Jimin Oppa?
-Că îmi dă dureri de cap! zic eu deja plictisită de această conversație.
-Să știi că este playboy-ul școlii! Aproape toate fetele din acest liceu i-au căzut în plasă cel puțin odată
-Și? Mă interesează? Dacă îl vrei, e al tău! Eu nu vreau să îmi pierd vremea cu cineva ca el!
Zâmbește și apoi zice:
-Atunci putem deveni prietene sau măcar ți-aș putea fi ghid în acest liceu. Apropo, eu sunt Woo Se Ra!
-Jang Hara.
Imediat după ce facem cunoștiință în clasă întră un băiat care îmi atrage atenția, îmi pare cunoscut. Se Ra observă că mă uit fix la el și începe să râdă, lovindu-mă prietenește în umăr.
-Deci deștepții se simt unii pe alții.
-Adică? întreb eu surprinsă.
-El este Lee Jun, e unul dintre cei mai inteligenți elevi ai scolii. Abia acum vine fiindcă a avut un concurs într-un alt oraș.
Lee Jun? Numele îmi sună atât de cunoscut, la fel și fața lui. Sunt sigură că l-am mai văzut undeva... Ah! Concursul de Tae Kwon Do din Tokyo! L-am pus l-am învins atât de ușor. E ceva de capul său, deci? Poate o să am și eu cu cine să vorbesc pe aici. Se uită și el la mine și este puțin surprins. Înseamnă că m-a recunoscut.Vine spre mine și mă salută cu un simplu "Bună!".
-Îmi pari cunoscut! Cred că ne-am întâlnit în Tokyo. Lee Jun, nu?
-M-ai recunoscut repede! Ce faci aici? spune Jun zâmbind.
-Ea e eleva cea noua. E deșteaptă! A terminat testul la istorie în cinci minute și stă tot timpul cu nasul în cărți! Exact ca tine! zice Se Ra, apoi îl împinge pe Jun mai aproape de mine. Eu am treabă, dar mai vorbim!
Se îndepărtează de noi. Eu si Jun începem să vorbim despre fizica cuantică și să facem unele glume legate de aceasta!
JIMIN
Intru în clasă și aud niște râsete. Cine are chef să râdă la școală? Mă uit în jur și o văd pe Hara râzând. Wow! E și mai frumoasă când râde! Iar lângă ea este Lee Jun... Lee Jun? Ce treabă are ea cu tocilarul ăla?
Mă duc în viteză la ei și ma bag între ei.
-Oh! Lee Jun! Văd că ai cunoscut-o pe noua mea colegă de bancă! E foarte deșteaptă! Nu este genul tău! Ție îți plac tocilarele, nu fetele inteligente! zic eu încercând să scap de el.
-De fapt nu am timpul necesar ca să ies cu cineva! zic cei doi în același timp.
Vai de mine! E de rău! Gândesc la fel! Sunt prea deștepți unul pentru celălalt.
-Oh! Jun nu ai de făcut niste teme? Colega mea de bancă mi-a promis că îmi explică și mie care-i treaba cu engleza! Știi doar că sunt bată la orice materie!
Incepe să râdă și apoi mă bate pe umăr zicând că eu chiar am nevoie de ajutor! Aish! Cine i-a dat permisiunea să mă atingă? În fine, Jun pleacă în sfârșit. O prind pe Hara de mână și mergem în sala de sport. Odata ajuns acolo realizez că ea se uită urât la mine.
-Nu îmi amintesc să fi zis că te voi ajuta cu ceva la ceva! zice ea iritată.
-Hei, eu doar te-am scăpat de tocilarul ăla!
-Nu e tocilar și cu siguranță este mult mai bun decât tine!
-Nu zău? Cu ce? întreb eu devenind nervos.
-Păi în primul rând, e inteligent, ceea ce tu nu ești. În al doilea rând, practică Tae Kwon Do. Și mai mult decât atât, arată bine! Deci aș putea spune că este un eu masculin!
-Și ce? Crezi că te-ai potrivi cu el? Ai vrea pe cineva care este mereu pe aceeași lungime de undă cu tine?
Sunt nespus de enervant. Cum de îl poate observa pe Jun și pe mine nu?
-Nu este problema ta, Jimin!
Țipă extrem de nervoasă la mine, iar apoi pleacă din sală. M-a rănit. Mi-a rănit orgoliul de cuceritor! Ce fel de fată este ea? De ce nu îmi cade la picioare așa cum fac toate celelalte? Auzi, Lee Joon? Ha! Inteligent? Mai bine zis tocilar! Arată bine? Doar dacă lumea s-ar întoarce cu susul în jos! Face Tae Kwon Do? Și ce dacă? Eu îl pot bate cu o mână legată la spate și cu picioarele rupte!
Sunt întrerupt din gândurile mele atunci când șase băieți intră în sală. Sunt gașca mea formată din Jin, Suga, Rapmonster, V, J-Hope si dragul JungKook pe care încă planuiesc să îl pedepsesc pentru că m-a trezit din somn cu o galeată cu apă.
-Băieți, hai să aducem sticlele de whisky și să îl consolam pe dragul nostru Jimin care a fost pentru prima dată respins de către o fată! zice Suga vrând să râdă de mine.
Toți încep să râdă, iar V vine, mă bate pe umăr și zice:
-Oh, amice! Ea nu este ca celelalte, nu?
-Poate o fi pe invers și deaceea te respinge! zise Jin încercând să mă consoleze.
-Sau poate ea și-a dat seama cât de urât ești și deaceea nu te vrea! zice JungKook râzând singur ca un prost.
-Nemernicul ăsta! Ya! Te omor! țip eu nervos
Dau să sar pe el, dar Suga și J-Hope mă țin în timp ce Rapmonster se duce la JungKook și îi dă o palmă după cap zicându-i să aibă grijă cu glumele lui de prost gust! În sfârșit cineva s-a prins ce glume proaste face JungKook! Amin!
-Jimin, cred că nu o să renunți la ea, nu? întreabă J-Hope zâmbind ștrengărește.
-Ce? Eu nu renunț niciodată când vreau ceva!
-Zău? În cazul ăsta putem pune un mic pariu? întreabă Suga.
-Să aud!
-Pun pariu că în decurs de o lună nu o să reușești să o cucerești și să o ai o noapte în pat, ca mai apoi să o părăsești și să îi frângi inima!
-Și care e miza?
-Miza? Miza este reputația ta de cuceritor! spune el rânjind malefic.
-S-a făcut!
Strâng mâna cu Suga în semn că pariul a început! Sunt conștient de faptul că nu va fi ușor, dar până la urmă este o simplă fată. Nu se poate întâmpla nimic rău.
HYUN WOO
Deci a pus un pariu că o va cuceri. E din ce în ce mai bine! Totul va merge conform planului!
HARA
Doamne ce băiat enervant și băgăreț! Încă din prima zi mă scoate din sărite! Dacă mai încearcă o singură dată să mă enerveze îl omor!
Bine, calmeaza-te Hara! Doar nu te aștepți ca toți să fie la fel ca tine, nu? Oricum nu am de ce să îmi fac griji.
AUTOR
Și astfel începe cu adevarat să încolțească destinul lui Jimin și al lui Hara.
___________________