════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Eram tensionat și nu prea îmi puteam intra în rol. În comparație cu mine, Zander o ducea minunat. Stând aproape de tabla, lipind diverse imagini, vorbind despre ele, după cum era scris în scenariu. Își păstra seriozitatea de pe chip, mutându-și privirea când de pe mine, când pe oamenii din jurul meu. Dar nu pentru că voia să mă privească, ci pentru că așa era scris în scenariu. Chiar dacă mai multă atenție o oferea tablei decât mie, tot îi mai prindeam accidental din când în când privirea înspre mine.
— Nu vă duceți să vorbiți cu suspecții. Dacă el face parte din ei, o să afle imediat ce avem de gând să facem. Nu este prost, din păcate, o să găsească cum să fugă. Așteptați până primiți noi indicii, spune pe un ton serios, rezemându-se de birou.
— Dacă doar îi urmărim?
— Nu vă apropiați de ei, îi replică pe un ton rece și apăsat. Nu vorbim aici de un simplu tip de la colț de stradă care a furat câteva buzunare. Bărbatul probabil deja știe cine sunt suspecții, dar nu trebuie să îi oferim aluzia că el știe ce pași avem noi.
— Dacă nu e nici unul dintre suspecții?
— Este.
Zander în uniformă de polițist… era ceva cu totul diferit. Chiar și în prima zi în care l-am văzut, doar știam că i se potrivește mănușă. Dacă nu ar fi fost actor și ar fi ales polițist, doar știu că ar fi primit aceeași atenție. Uniforma îi scotea în evidență fiecare detaliu al corpului, îmbrățișându-i plăcut talia. Pentru o secundă îmi zboară gândul la cum ar fi o noapte cu el, în așa costum, dar încerc să îmi zgudui ideea repede. Chiar nu era okay să mă gândesc la așa ceva.
Pentru o secundă îi prind privirea și aș fi putut jura că mi-a rânjit amuzat, dar își întoarce prea repede fața încât să realizez dacă am văzut bine sau nu. Nu era scris în scenariu, dar de asemenea regizorul ne-a sugerat să improvizăm mult. După părerea lui, scenariul era mult prea rigid.
— În fine, acum duceți-vă și verificați documentele toate disponibile despre suspecți. Fiecare centimetru de hârtie să fie studiat. Mai bine dintre jumătate dintre suspecți sunt tineri, verificați și internetul. Până la sfârșit de săptămână, să am tot ce ați strâns la mine pe birou. Mă înțelegeți? Lovi cu degetele în birou.
Bărbații dau din cap în semn pozitiv, iar Zander le făcu semn spre ușă. Mă ridic și eu, chiar dacă când mai aveam doi pași spre ușă, el mă opri. Surâd în sinea mea, așteptând ceilalți să iasă, întorcându-mă pe vârfuri spre el. Îi simt privirea cutremurându-mi pielea, iar pentru o secundă simt acel sentiment anxios în stomac îngrămădindu-se. Era ciudat să fiu atât de aproape de dânsul când în realitate tot ce am făcut eu a fost să-l evit.
— Ciel, îmi pronunță numele pe un ton apăsat, ridicându-și spatele. Nu uita că avem de discutat despre–făcu o pauză–amprente.
Ușa se închide în urma ultimei persoane, iar un râset îmi scapă buzele.
— Nu ești bun deloc la a minți pe loc.
— Încerc și eu ce pot mai bun, murmură ofensat. Poate nu sunt bun la mințit, dar în altă parte sigur sunt.
Colțurile buzelor i se arcuiesc într-un rânjet discret, eu dându-mi ochii peste cap. Fără să trag prea mult de timp, parcurg distanța dintre noi doi, întinzându-mă în fața sa. Simțeam cum privirea sa ardea pe pielea gâtului meu, dar nu știam dacă o face special sau doar și-a intrat în personaj. Mărul lui Adam tremură ușor cu o înghițire în gol, iar el își încleștă palmele în birou, zâmbind șmecherește.
Își întinde mâna spre gâtul meu, atingându-mi urma de la gât cu buricele degetelor.
— Nu pot să-mi păstrez concentrarea cu tine în cameră, îmi șopti cuvintele în ureche, înconjurându-și brațele în jurul taliei mele.
Corpul său atât de fierbinte, lipit de al meu. Îi simțeam răsuflarea pe lobul urechii mele. Se simțea ciudat, dar încercam să îmi păstrez concentrarea pentru scenă.
— Ar trebui să fii mai atent, Ciel. Să umbli atât de degajat, știind foarte bine ce ai pe gât. Nu mă lua greșit, mie mi se pare foarte fierbinte, dar nu vreau ca lumea să creadă ceva greșit.
Îmi duc repede mâna spre guler, bărbatul surâzând.
— Se vedea? Întreb speriat.
— E okay, nu cred că cineva a realizat.
— Dumnezeule, îi reproșez. Pentru ce naiba mi-ai făcut unul atât de la vedere? E și insuportabil de cald, mi-e greu să port haine cu guler, mă încruntez, dându-mă câțiva pași în spate.
Privirea îmi zboară spre oglinda din partea cealaltă a camerei, unde ajung doar din câțiva pași. Îmi dau la o parte gulerul, văzând semnul clar, în bătaia soarelui. Oricine l-ar fi văzut, ar fi știut instant ce este. Simt un nod în gât, mimând o expresie îngrijorată. Puteam totuși să văd în reflexia oglinzii că Andrew se distra pe seama mea, surâzând amuzat de reacția mea.
Expir apăsat, încercând să-mi aranjez gulerul mai bine, încât să nu se mai vadă din nou. Bărbatului nu îi trebui mai mult, se apropie de mine din spatele meu, înconjurându-și brațele în jurul taliei mele, ridicându-și ușor palmele pe sub haina mea. Trag o gură adâncă de aer, el aplicând săruturi scurte pe pielea dezgolită a gâtului meu.
— De ce să acoperi? Mi se pare atât de fierbinte. Știind că dragul meu prieten, Ciel, are semne făcute de mine. Adică doar uită-te în oglindă. Nu ți se pare hot să vezi toate urmele de pe gâtul tău și să te gândești la noaptea dintre noi doi? Îmi șopti în ureche, ridicându-mi bărbia ușor mai sus. Cum îmi–
— Pauză, strigă regizorul. Refilmăm ultima parte. Rectificare, Zander. Scena de sex a avut parte ziua, nu noaptea.
— Oh, serios? Mă privi pe mine cu coada ochiului. M-am încurcat.
Idiotul. O făcea special.
— Înțelegem că am filmat scena asta cam târziu, dar trebuie să avem detaliile corecte. Gata, refilmăm în 10 secunde. Ultima parte.
Fac contact vizual cu Zander care zâmbi amuzat. Își mută repede privirea din ochii mei, însă încă cu mâna pe bărbia mea, îmi mută fața înspre oglindă. Eram ușor iritat din cauza comportamentului său, dar chiar nu voiam să se citească asta pe chipul meu. Reflexia sa în oglindă, în spatele meu, făcând contact vizual cu mine. Știam sigur ca nu a uitat așa detaliu. Voia să se joace cu mine. La fel cum probabil știa că urma de pe gât este cât se poate de reală.
— O să presupun că este ideea lui James, deoarece sunt sigur că tu nu ai propune niciodată de a lăsa urmele reale pe gât, îmi șopti în ureche.
Trebuia să-l refuz pe James, dar fusesem mult prea cu capul în nori încât să realizez ce avea de gând să facă. Credeam că James doar mă tachinează și avea să folosească machiaj.
— Taci, mârâi jenat.
— Nah, savurez momentul de a auzi și altceva din partea ta decât scuze proaste.
Se aude sunetul camerelor, iar el îmi ridică bărbia, sărutându-mi spatele gâtului ușor. Trag o gură foarte adâncă de aer, încercând să nu fiu atât de influențat de fiecare atingere a sa. Mâna cealaltă a sa se regăsi pe sub haina mea, tachinându-mi pielea stomacului.
— Nu ți se pare hot să te uiți la imaginea ta în oglindă si să te gândești la noi doi, Ciel? Să te gândești cum ar fi să te împing chiar aici pe birou și să ți-o trag? Îmi șopti în ureche, trecându-și vârful limbii peste lobul urechii mele.
— Cineva e foarte nerăbdător, surâd, glasul meu tremurând.
— Nu ne-am văzut deja de o săptămână, evident că sunt.
— Și ai ceva în minte?
— Yeah. Am prea multe în minte.
Surâd, întorcându-mă spre el. Mă împinse în oglindă, privindu-mă în ochi. Îmi înconjor brațele în jurul gâtului său, trăgându-l mai aproape de mine.
— Avem timp.
În următoarea secundă mă sărută flămând, împingându-mă în perete, sărutându-mă apăsat. De parcă trezisem ceva în el, bărbatul nu se lăsă prea ușor, devorându-mă cu buzele sale. Și chiar dacă nu se vedea pe cameră, își strecură limba între buzele mele, împingându-și genunchiul între picioarele mele.
— Tăiați! Perfect.
•·················•·················•
•·················•·················•
Intrând în garderobă, era și Zander pe urmele mele. Fiind doar noi doi, închide ușa în spatele său, apropiindu-se cu pași grăbiți de mine. Înghit nodul din gât, simțind fiori pe șira spinării. Trag o gură adâncă de aer, simțind prezența sa în spatele meu.
— Mai ești și acum ocupat sau îmi vei spune direct că nu vrei să discuți cu mine? Îi aud glasul, iar eu îmi mut privirea.
— Vreau să folosesc timpul acesta pentru a mă duce să mănânc, deci dacă vrei să discutăm, putem mai târziu.
— Nu te simți vinovat să mă minți în așa hal?
— Păi și ce altceva ai vrea să-ți zic? Mă încrunt.
Mă dau un pas mai în spate ca să măresc distanța dintre noi doi, iar el se apropie de mine și mai mult. Fac iarăși un pas, dar de data aceasta mă lovesc de perete cu spatele, bărbatul țintuindu-mă la perete. Își coborî privirea spre mine și trase o gură adâncă de aer, eu încercând mult prea din greu să nu fac contact vizual. Nu se schimbase încă de costumul de polițist, arătând atât de bine pe corpul său. Îmi era frică să nu citească pe fața mea cum mă simțeam acum văzându-l arătând așa de bine.
— Privește-mă în ochi, insistă el, întinzându-și mâna spre bărbia mea.
— Vrei ceva de la mine, Zander?
— Da.
Îmi era mult prea rușine stând cu el, unul lângă altul, aici.
— Ce?
— Să-mi cer scuze.
Pierd câteva secunde, gândindu-mă mai bine la ce a zis el acum. Îmi ridic chipul spre el confuz, bărbatul privindu-mă cu o expresie serioasă pe chip.
— Scuze pentru ce?
— Doar nu degeaba ești supărat pe mine, nu? Îmi pare rău. Trebuia să mă gândesc de două ori înainte să accept să mă culc cu tine, dar nu prea eram în stare să gândesc, îmi pare sincer rău. Și în caz de am făcut ceva ce nu era pe placul tău. Am făcut multe lucruri pe care mai bine nu le făceam și cu care, dacă mă gândesc acum, realizez că probabil nu te-ai simțit confortabil. Drace, cum se numește asta? Presupun că reiese ca și când m-am folosit de tine–
Nu reușește să termine de vorbit, deoarece eu îi pun repede mâna pe gură.
— Pe naiba, vorbește mai încet sau o să ne audă cineva. Despre ce naiba vorbești?
— Despre faptul că m-am folosit de tine când erai slab. Abia te-ai certat cu prietena ta, chiar nu a fost okay din partea mea să fac ceea ce am făcut. Plus că probabil nici nu ți-a plăcut, deoarece sunt un bărbat. Reiese că m-am forțat pe tine, drace, e și mai rău.
— De unde până unde crezi tu că te-ai forțat asupra mea? M-ai întrebat nonstop toată noaptea dacă sunt okay cu ceea ce facem.
— Ții minte?
— N-am băut atât de mult, mă încrunt.
Își lăsă mâinile să coboare lângă corp, confuz.
— Păi atunci nu ai fi putut pur și simplu să zici că ar trebui să ne oprim?
— Elaborează. De ce ar fi trebuit să ne oprim?
Mă privea acum precum un cățeluș care era confuz de ce stăpânul lui pleca de acasă. Nu eram așa mare fan al câinilor, dar Zander chiar îmi aducea aminte de unu. Asta cumva mi se părea adorabil, chiar dacă acum mă băga în ceață.
— Pentru că nu ți-a plăcut.
— Și cine ți-a zis asta?
Clipi scurt pentru câteva secunde înainte de a-mi răspunde.
— Agh, drace, Ajax, mă bagi în ceață. Chiar n-am altă idee de ce te-ai fi supărat pe mine. Ai plecat brusc dimineața și după m-ai evitat o săptămână. Ce aș putea crede?
— De ce crezi că sunt supărat pe tine în primul rând?
— Păi spune-mi mie ce aș putea crede altceva! Nu ești?
Încep a râde, privindu-l încercând să înțeleg dacă el vorbea serios. Mă privea confuz, dar expresia îi era serioasă. Poate chiar am dat impresia asta—acum că mă gândesc la asta. Dar credeam că este evident adevăratul motiv.
— Nu te râde de mine, chiar mă confuzi și mai mult, murmură abia auzit.
— Scuză-mă, Zander, pufnesc amuzat. Dar chiar am crezut că ai intrat aici ca să-ți bați joc de mine, nu ca să-ți ceri scuze de parcă mi-ai făcut doar rău în viața asta. Nu sunt supărat pe tine, Doamne! Doar îmi era mie jenă să dau ochii cu tine.
Pe chipul lui se contura o expresie debusolată, încercând să înțeleagă ce aveam eu în vedere.
— Îți bați joc de mine acum sau?
— Sunt serios, Zander.
— Tu m-ai evitat pe mine doar pentru că îți era rușine?! Îți bați joc de mine?! Tu știi câte filme mi-am făcut în cap! Am crezut că te-am rănit sau că nu mai vrei să dai ochii cu mine pentru că consideri că te-am folosit!
Încep a râde din nou, el privindu-mă cu o expresie ofensată pe chip. Nici nu-mi imaginasem ce este în mintea sa acum, dar nu prea părea că mai are multă răbdare cu mine.
— Îmi ești dator pentru asta. Te-ai jucat cu sentimentele mele, se plânge, dramatizând. Și de ce naiba ți-a fost rușine?
Chicotesc, ridicându-mi privirea spre el. Îmi oferi mai mult spațiu, dar continuă să mă privească.
— Păi… am făcut și am zis lucruri stânjenitoare. Era evident că o să-mi fie rușine!
— Poftim? Și dacă? E sex, e normal să fie mai stânjenitor, dar asta nu înseamnă că trebuie să fugi și să mă eviți. Cu ce rezolvă asta?
Îmi ascund privirea, simțindu-mă și mai jenat, acum că el se comporta de parcă tot ce am făcut era normal. Nu eram obișnuit cu asta.
— Poate pentru tine e normal, dar pentru mine nu. Nu sunt obișnuit cu asta. Nu mă culc zilnic cu bărbați, Zander.
Îi simt brațele în jurul meu, luându-mă prin surprindere. Își așeză bărbia pe umărul meu, trăgând o gură adâncă de aer. Nu mă așteptasem să mă îmbrățișeze, dar acum că o făcuse, mă simțeam ciudat. Îmi aduceam aminte de filmări— cum își bătuse joc de mine idiotul. Ar trebui să-l pocnesc pentru ceea ce am făcut, dar în momentul acesta se comporta așa adorabil, încât îmi era greu să fiu rău cu el.
— Îmi pare rău. Data viitoare nu mai fugi, te rog. M-ai făcut să mă gândesc că am făcut ceva greșit, iar lucrul ăsta chiar a durut.
— Totul e okay, Zander, nu ai făcut nimic greșit.
— Nu am luat în considerare asta. Am crezut că eu chiar am făcut ceva greșit, nu voiai deloc să discuți cu mine și ai plecat atât de brusc în dimineața aceea. M-am trezit atât de dezamăgit.
Îmi trec degetele prin păr, expirând lung.
— Poate nu am făcut cea mai înțeleaptă decizie, dar am făcut ce mi-a venit prima dată în minte.
— Ar fi trebuit să mă trezești. Era sa discutăm normal despre asta. Nu-mi place să fiu părăsit de dimineață. M-ai făcut să cred că sexul dintre noi doi nu este deloc important pentru tine.
— N-am intenționat asta… dar știi singur câte lucruri ciudate am făcut. Nici nu vreau să-mi aduc aminte.
De data aceasta fu rândul lui să surâdă, expirând în același timp ușurat. Își lăsă strânsoarea din jurul corpului meu mai ușoară, oferindu-mi spațiu să nu mai fiu atât de tensionat. Oare cum chiar ar arăta Zander ca un polițist pe bune?
— Mie chiar mi-au plăcut lucrurile pe care le-ai făcut tu. Nu m-ar deranja o parte a doua, îmi răspunse onest și chiar dacă nu îi vedeam chipul, puteam garanta că rânjește.
— Nici mort nu mă prinzi, Zander. Nici nu te mai gândi.
— Cum să nu mă gândesc? Arătai al naibii de sexy.
— Zander, pentru binele tău, taci din gură.
Trase o gură adâncă de aer în piept și își ridică chipul de pe umărul meu. După expresia de pe chip, nici nu voiam să am habar la ce se gândește. Colțurile buzelor îi erau arcuite într-un zâmbet deloc modest. Nu era niciodată sigur cu el. Părul îi era ciufulit, iar limba îi juca prin gură. Făcu un pas înspre mine, coborându-și privirea.
— Deci ți-a plăcut? Rânji, apropiindu-se de fața mea.
Expir lung.
— Nici nu vreau să aflu la ce te referi cu întrebarea asta.
— Sexul cu mine, zâmbi ștrengărește, șoptindu-mi la ureche. Ți-a plăcut să mă simți pe mine în interiorul tău, nu? Pe ambele părți...
Îl împing repede de lângă mine, privindu-l iritat. Putea să zică niște lucruri atât de penibile fără pic de ezitare. Mă frapa.
— Dumnezeule, taci, Zander.
— Nu am dreptate sau?
— Mi-e foame, pa!
Îmi apuc telefonul de pe scaun și încerc să plec cu viteza de aici.
— Stai, vin și eu. Așteaptă-mă doar să mă schimb!
════════════════════════════════════