════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Deschizând ochii, primul lucru pe care îl văd era tavanul alb. Razele de soare care pătrundeau printre perdelele mișcate de curenții de aer jucau acum pe pereți. De afară se auzea un sunet pierdut în distanță al mașinilor mergând pe stradă. Mintea acum îmi era un haos, nu prea eram în stare să înțeleg nimic din ce se întâmplă acum sau ce s-a întâmplat aseară, iar singurul lucru pe care îl știam acum era că totul mă durea. Absolut fiecare lucru din corpul acesta mă durea. Nu puteam nici măcar să clipesc fără să mă doară.
Am avut un vis ciudat. Ăsta era singurul lucru pe care îl puteam ține minte. De fapt, cu cât mă gândeam tot mai mult la acel vis, realizam că îmi aduceam aminte tot mai multe detalii. Crezusem că am scăpat de acest gen de vise — vise… mai diferite cu Zander — dar doar mă înșelasem. Cred că era primul vis în care țineam minte atât de bine detaliile. Nici nu fusesem atât de modest ca în celelalte, chiar că a fost ciudat.
Și totuși unde naiba eram? Tavanul acesta nu este al meu.
Îmi simt pieptul apăsat de o greutate, iar când îmi întorc chipul, îngheț de parcă l-am văzut pe însuși Dumnezeu. Buzele mi se întredeschid, făcând repede conexiune între amintirile de om treaz și cele 'din vis'. Amândoi dezbrăcați. Gâtul și pieptul îi erau acoperite numai de urme de mușcături și semne, iar pieptul meu de asemenea. Dormea cu mâna peste mine, părul fiindu-i un dezastru. Pe podea hainele noastre erau aruncate cum au picat și pe jos erau aruncate pachete goale de prezervative.
Nu.
Nu cred.
Nu pot să cred.
Nu aș vrea să cred.
NU A FOST UN VIS?
Simt cum inima îmi coboară în călcâie, privind în gol cu buzele întredeschise. Creierul nu-mi mai era în stare să proceseze informația, singurul lucru pe care mai eram în stare să îl înțeleg era cât de idiot eram de fapt. Nu băusem deloc mult și totuși, undeva în mintea mea am crezut că este doar un vis. Ce naiba a fost cu mine?
Cu cât mai mult timp pierdeam privind tavanul, golurile din amintirea din această noapte se umpleau tot mai mult. Țineam minte tot. Prea bine pentru propriul bine.
Cum îi făcusem oral — îmi îngrop degetele în păr, înjurându-mă în gând. Un tâmpit ce eram. De ce naiba am făcut asta? De ce naiba măcar am propus? Am ajuns atât de idiot încât să nu mai fac diferența nici între realitate sau vis? Cum naiba i-am făcut eu LUI oral, când nici măcar nu fusesem atras înainte de bărbați?
Doamne. Mintea mea nu mai era în stare să înțeleagă nimic. Când îmi și aduc aminte cum îl imploram la sfârșit… NU, NU, NU. Nu mai vreau să-mi aduc aminte.
Sar din pat în cea mai mare liniște, verificând cu coada ochiului ora. Trecut nu cu mult peste ora 1, dar el continua să doarmă liniștit. Ne-am culcat odată cu răsăritul, nu era atât de uimitor.
Scrâșnesc din dinți din cauza durerii, încercând să-mi strâng hainele cum pot de pe podea, ieșind în cea mai mare liniște.
•·················•·················•
•·················•·················•
3 apeluri nepreluate. După al treilea a înțeles răspunsul meu și nu m-a mai sunat în acea dimineață. Cel puțin am crezut eu că a înțeles, dar următoarele zile la filmări, nu a fost așa de ușor.
A încercat zilnic sa vorbească cu mine, dar am venit cu diverse scuze prin care sa fug de el. Nu știu dacă a funcționat, dar de asemenea, abia dădeam ochii cu el, deoarece mereu fugeam. Pentru câteva zile, mai mult doar am avut scene aparte, așa că nu am avut atât de multe interacțiuni, asigurându-mă să nu fiu în studio atunci când el era.
Drace. Mă simțeam oribil, dar îmi era jenă să dau ochii cu el. Rău de tot. Mai ales că țineam minte prea bine ce a fost din noaptea ceea. Câte lucruri stânjenitoare am zis, era mult prea mult pentru mine. Mă întrebase dacă nu voi regreta, iar eu ca idiotul i-am răspuns să mă facă să nu regret, dar aici nu era vorba de ceea ce făcuse el, ci de ceea ce făcusem eu.
Dar oricât de mult voiam să nu dau ochii cu el, atât de greu îmi era. Aveam filmări. Am avut scene aparte cât am avut, dar nu erau mereu stelele aliniate înspre favoarea mea. Azi aveam o scenă împreună. Iar acest lucru mă omora tot mai mult încet.
— Dumnezeule, dar nu mai dispar odată. Deja au trecut zile și încă sunt aici. Te-ai distrat nu glumă cu prietena ta. Dar dacă mai vii o singură dată așa, te omor. Știi ce multă muncă am nevoie?
Nu îi răspund deloc, deoarece știam că sunt vinovat. Aveam noroc de faptul că el nu știa că eu m-am certat cu Andre, altfel ar fi fost greu de explicat de unde am naiba urmele acestea. Fusese o noapte mult prea nebună.
— Abia am dormit ieri, căscă lung, aplicând pudra peste mușcături.
— De ce?
— Văr-miu e idiot. A trebuit să mă duc la poliție să-l scot, a mers ca tâmpitul repede beat.
Nu puteam sta în scaun normal, gândindu-mă la orice numai nu la ce-mi spunea James. Vorbea, dar mintea mea nu era în stare să îi proceseze cuvintele. Orice spunea, speram că nu se aștepta la un răspuns.
— James, cred că mă duc să mă spăl pe mâini, mă ridic.
— Bine, dar să vii repede sau vei intra pe cameră nepregătit. Știi că scena următoare ai nevoie de un hickey?
— Am citit scenariul.
— Păi bucură-te, al tău va fi natural, îmi replică sarcastic, iar eu îi ridic degetul din mijloc.
Mă ridic de pe scaun și trag de gulerul hainei, ducându-mă cu pași grăbiți înspre baie. Mi-aș fi dorit în momentul acesta să fiu acasă, dar nu puteam. Și nici măcar nu aveam pe cineva cui să îi spun de asta. Exista Ryan, dar până și lui îmi era prea greu să îi spun despre asta. Cum naiba să îi zic că m-am culcat cu un bărbat? Visele erau una. Realitatea era alta.
Las apa să curgă în palme, privindu-mi reflexia în oglindă. James a făcut un lucru bun cu urmele de pe gât, lăsând la vedere doar una pentru următoarea scenă. Oh Doamne, nici nu vreau să mă gândesc la ce mă așteaptă. Trebuia să dau ochii cu el. După ce l-am părăsit fără să ezit dimineața și l-am evitat aproape o săptămână… trebuia să dau ochii cu dânsul. Pe bune de data aceasta și nu puteam fugi din nou.
Îmi spăl doar mâinile, deoarece nu puteam da apă pe față și ies din baie, nu înainte de a lovi ușa de cineva.
Știam că trebuie să-l văd aici, dar acum că el chiar era în fața ochiilor mei, se simțea mai ciudat. Zander își coborî privirea asupra mea preț pentru câteva secunde, dar nu zise nimic, păstrându-și alura serioasă. Îmi îndrept repede capul în spatele ușii, unde lovisem pe cineva din echipa de filmări care fusese cu Zander.
— Agh, îmi pare rău, nu știam că este cineva aici. Te-am lovit tare? Îl întreb îngrijorat, încercând nici măcar să nu mă uit în direcția lui Zander.
Zander doar trecu indiferent pe lângă mine, fără să-mi zică nici un cuvânt.
— E okay, nu m-ai atins tare. Nu-ți bate capul, în curând începe scena, îmi zâmbi lucrătorul, iar eu forțez un zâmbet drept răspuns.
Măcar Zander nu mi-a zis nimic. M-am așteptat iar să-mi ceară să vorbim, dar nici măcar nu a zis un cuvânt, lucru care m-a mirat puțin. Dar chiar să treacă indiferent pe lângă mine, fusese un pic cam urât. Putea să mă salute măcar, nu?
Expir lung și mă îndrept înspre locul meu, la măsuța de machiaj, alături de James. El făcu schimb de priviri, râzând ușor.
— Săracul, chiar îți bați joc de oameni. L-ai lovit cu ușa în cap.
Mă strâmb.
— N-am făcut-o special, taci.
— Ești cam cu capul în nori azi.
— Sunt doar obosit, îi explic nu foarte atent, trecându-mi privirea prin încăpere.
Zander era în celălalt colț, alături de stiliștii lui. Stătea cu spatele la mine, trăgând de tricoul său fără pic de rușine față de toată lumea. Și înainte fusese mai liber, nu prea îi plăcea garderoba pentru fiecare lucru mărunt, preferând dacă era vorba de un tricou sau cămașă, să o schimbe direct aici. Asta îmi oferea șansa să mă holbez la spatele său — care era plin rău de zgârieturi. Mă ajuta acum să realizez cât de ascuțite erau unghiile mele de fapt. Gâtul și pieptul aveau urme în continuare făcute de mine, doar gândul aprinzându-mi sângele în vene.
Era absurd cât de mult mă gândeam la el.
— Știam că Zander nu este ușă de biserică, dar prima dată îl văd atât de neatent. De obicei avea grijă să nu lase pe nimeni să îi facă hickeys, acum însă parcă a venit din război, comentează James, eu ridicându-mi repede telefonul din buzunar.
— Agh, când naiba începem filmările?
— Ce așa nerăbdător? Râde el, aplicând niște fond de ten repejor pe fața mea. Nici nu ești gata.
— Doar sunt curios...
════════════════════════════════════