Odată ajuns la petrecere, Mike a parcat mașină în fața vilei unde se desfășura toată distracția și am intrat împreună. Era o gălăgie infernală și foarte aglomerat. Casa era plină de oameni, drept pentru care m-a luat de mână ca să nu ne pierdem unul de altul până la destinație. Ne-am făcut loc prin mulțime și am urcat la etaj unde erau strânși prietenii lui.
— Luci! Țipă Rosalia și se ridică de pe caneapa pentru a mă îmbrățișa.
— Bună! Îi răspund zâmbit apoi o analizez din cap până în picioare fiindcă băuse cam mult. Ești bine? O întreb și o ajut să se întoarcă pană la locul său.
— Da! Nu îți face griji!
M-am așezat lângă ea și mi-am luat o bere de pe masă. Imediat și-a făcut loc și Mike lângă mine. M-a ajutat să-mi desfac berea și am ciocnit împreuna o sticlă. Rosalia râdea cu Nicolas în stânga mea, iar eu mai schimbam câteva vorbe cu fratele său. Nu era chiar atât de rău. Părea un tip chiar ok, dar nimic special. Nu m-aș fi mirat să fie la fel ca fratele său, să încerce să cucerească ceva pentru o noapte.
— Rosa, vreau să te întreb ceva. Îi atrag eu atenția lovind-o cu cotul ușor. L-ai văzut pe Jacob pe aici?
— Mhm, a coborât până afară înainte să ajungi.
— Se mai întoarce sau s-a dus acasă? Întreb fără să mă gândesc prea mult.
— Și-a scos piciorul din ghips și voia să se miște puțin. Cred că se întoarce.
— Merg să îmi iau ceva rece din frigider. Berea asta este destul de caldă. Îi anunț pe restul pentru a avea o scuză să cobor și eu.
— Îți aduc eu! Se oferă Mike odată ce mă aude.
— Vreau să merg și până la baie, mă duc eu. Mint și mă ridic pentru a scăpa cât mai repede de acolo.
Cobor scările și încerc să găsesc ieșirea spre grădină. Îmi plimbam privirea pe la toți necunoscuții care ieșiseră să fumeze, poate poate îl zăream pe undeva. Mulțumită alinierii planetelor sau mai știu eu ce, l-am găsit într-un final pe un șezlong lângă piscină.
— Hei. Îl salut eu când ajung în dreptul său.
— Luciana? Ce cauți aici? Se ridică confuz. Ăm ... bună.
— Am ieșit să iau puțin aer și te-am văzut aici. Îi zâmbesc și mă așez pe marginea șezlongului său. Nu știam că vei fi aici. Mi-a spus Mike.
— Nu prea aveam ce face în casă odată ce ai plecat, știi.
— Nicola unde este? A zis că ai venit cu ea.
— A plecat acasă. Era obosită. Îmi răspunde trist și vine lângă mine pentru a mă privi. Ți-am urmat sfatul, știi? Am acceptat treaba asta tâmpită.
— Și nu ești fericit?
— Bineînțeles că nu! Simpla ei prezență îmi strică starea. Cred că am să înnebunesc cât mai curând. Stau nopțile și mă gândesc în continuu. Habar n-am ce să mai fac ca să ies din asta.
— Hei, vei fi bine. Ai făcut cea mai bună alegere. Îi zâmbesc deși sufletul meu era în bucăți.
— Vrei să mai stăm de vorbă puțin la mine? Mi-ar fi de mare folos.
— Nu prea știu ce să zic, Jacob. Nu cred că ar fi în regulă. Îl privesc și încercam să-mi țin captive emoțiile.
— Ok, da. Nu te presez. Voiam să fie cu totul altfel. Te-aș alege oricând pe tine. Știi la ce m-am gândit?
— Nu scoate vreo prostie pe gură, Jacob. Râd și îl lovesc ușor în umăr.
— Haide cu mine, hai să plecăm în Londra.
— Ce vorbești acolo? Ce să facem în Londa?
—Părinții mei sunt acolo. Eu am rămas singur aici fiindcă mă credeam independent și uite unde am ajuns. Asta e ultima soluție pentru a mai scăpa de ea. Crede-mă, sunt distrus psihic. M-aș duce să mai fac un accident ca să mor și eu.
— Calmează-te, bine? Vrei să te duc acasă? Ai băut?
— Da, normal că am băut. Ce întrebare e asta, Luciana? Râde și dă să se ridice.
— Unde te duci?
— Până sus să-mi iau cheile că le-am uitat pe canapea. Mă bucur că am băut acum. Spune și începe să se îndepărteze.
Mă ridic și eu pentru a-l urma fiindca se observa din mersul său că alcoolul pe care îl consumase nu a fost deloc puțin. Piciorul pe care l-a avut rupt nu-l ajuta prea mult și aproape cădea la fiecare pas.
— Îi dau mesaj Rosaliei să le aducă ea mai bine. Nu prea ești în stare să faci asta. Mergem acasă după. Poți să chemi tu un taxi?
— O să încerc. Îmi răspunde și se așază jos în mijlocul aleii ce dădea spre intrare. M-am săturat atât de tare! Țipă la un moment dat. Unde e și fata asta? Vreau să mă duc acasă! Vezi?! Când e vorba de mine nimeni nu vrea să mă ajute!
Se ridică nervos și pornește hotărât spre ușă, moment în care ieșea și Nicolas din vilă. Se uită încruntat la el apoi îmi aruncă și mie o privire confuză. Îl trage de pe scări jos și îi bagă cheile în buzunar.
— Ai grijă, frate. Încercă să nu pleci și bătut de aici. Nu mai țipa că ăștia abia așteptă. Bine? Îl sfătuiești Nicolas apoi dă să plece.
— Luciana! Îmi aud numele strigat imediat după ce l-am luat pe Jacob de mână pentru a pleca.
— Mike, îmi pare rău, dar îl ajut să ajungă acasă. Trebuie să plec.
— Cine-i ăsta? Întreabă Jacob nervos și se întoarce pentru a-l vedea mai bine.
— E Mike, fratele lui Nicolas. Hai să mergem. Trag eu de el, dar nu dorea să mai plece acum. Ce naiba faci? Haide odată!
— Lasă-mă! Se trage din mâna mea și pornește către Mike. Nicolas auzise țipetele prietenului său și se întoarse între timp pentru a vedea ce se întâmplă.
Fără să-mi dau seama, Jacob îl lovește cu toată puterea în față. Acesta se dezechilibrează și cade pe gazonul din lateral. Nu apuc să reacționez că în secunda următoare se făcuse un cerc în jurul său pentru a privi lupta. Eram pur și simplu îngrozită de violența sa și de forța pe care o exercita asupra lui Mike. În cele din urmă a intervenit Nicolas pentru a-și salva fratele fiindcă acesta nu mai avea puterea să riposteze.
Mi-am făcut loc printre cei adunați și am urcat în taxiul care aștepta după noi de mai bine de 5 minute. Când eram pregătită să-i spun șoferului adresa Liei, urcă și Jacob lângă mine în spate. Era plin pe tricou de sângele lui Mike. A spus el adresa apartamentului său și am pornit. Am tăcut tot drumul, dar când am intrat la el am răbufnit.
— Tu chiar nu gândești? Ce a fost asta? Cum ai putut să-i faci așa ceva? Nu m-aș mira ca nasul său să nu fie rupt.
— Și-a meritat-o. Spune liniștit și se aruncă pe pat. Poți să îmi aduci niște gheață? Mă întreabă în timp ce își scotea tricoul. Mă dor mâinile de la lovituri. Vezi ce mi-am făcut? Îmi arată pumnii săi și se lasă pe spate.
— Ești de-a dreptul nebun! Nu îți aduc nimic, o să plec acasă! Strig și mă îndrept spre hol pentru a mă încălța și să dispar odată de acolo.
— Să știi că am încuiat ușa! Aș prefera să rămâi aici peste noapte.
— Termină cu toate prostiile astea și deschide-mi.
— M-a uimit numai gândul că până și pe Mike l-ai alege în defavoarea mea.
— Asta era? Gelozie? Eu ce să mai zic? Spune! O să ai un copil cu Nicola! Am încercat să fac orice altceva pentru a te lăsa în pace, dar mă distruge toată situația asta.
— Ce? Se ridică mirat și vine lângă mine. Chiar ai fi vrut să fim împreună?
— Normal, Jacob! Normal! Dar s-a întamplat asta.
— Ți-am spus că nu înseamnă nimic și pot să-mi văd de drum.
— Nu ar fi drept. Nu pot să fiu atât de egoistă.
— Nu ar fi drept? Atunci de ce m-ai mai căutat la petrecere? De ce ai venit să vorbim? De ce ai vrut să vii chiar și până aici? Toate astea sunt în regulă?!
— Tocmai de asta aș vrea să plec acum. A fost o greșeală idioată.
— Nu mai accept să-mi faci iar asta.
Îmi spune și îmi cuprinde mâinile în ale sale destul de strâns. Mă privește câteva momente apoi mă sărută fără să mai ezite vreo clipă. Inima începu să-mi bată cu putere și un fior îmi trecu prin tot corpul. Deși știam că este beat, sentimentele sale erau pe cât se poate de reale iar alcoolul l-a făcut doar să acționeze contrar rațiunii sale.