════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Îmi cobor privirea spre greutatea mea din poală, întrebându-mă cum el își putea păstra atenția atât de mult în liniște, iar colțurile buzelor mi se ridică într-un zâmbet involuntar când realizez că el adormise. Stătea de ceva timp deja în poala mea, credeam că se uită cu mine, dar nici tare de uimit nu este faptul că a adormit. Era ușor amuzant cum el teoretic venise să aibă grijă de mine și tot dânsul a adormit primul.
Pastilele pe care mi le-a luat el mi-au fost de ajutor. Nu mai aveam temperatură acum și nici nu mă simțeam acel sentiment de greață în stomac.
Îl lovesc ușor cu degetul arătător în obraz, iar brunetul se foi prin somn, înconjurându-și brațele în jurul taliei mele, murmurând câteva cuvinte incoerente, înfundându-și nasul în tricoul meu.
Acest gest îmi făcu obrajii să se înfierbânte, iar eu îmi mut repede privirea spre un punct mort, încercând să mă gândesc cu totul la altceva. Visele alea ciudate pe care le aveam eu nu mă ajutau deloc acum.
•·················•·················•
•·················•·················•
Când Andre m-a întrebat de poate să vină cu mine la filmări, am răspund într-o clipita cu un "da" plin de încredere fără de dubii. Nu m-am așteptat ca ea ar vrea chiar să vină următoarea zi. Deoarece dacă ai alege o zi, aceasta ar avea să fie cea mai groaznică. Ea era iubita mea, iar eu astăzi urma să filmez o scenă de sărut. Avea să fie mai mult decât ciudat. Aveam să mă simt ușor inconfortabil, mai ales în combinație cu visele pe care le-am avut destul de des săptămâna trecută.
Combinația nu era cea mai potrivită.
— Tu nu ai azi filmări? O întreb curios, lăsându-i pe stiliști să-și facă de cap.
— Absolut deloc, îmi răspunde mândră. E un rol secundar, nu unul principal. Nu am filmări zilnic. Plus că ești ocupat din cap până-n picioare, nu avem atât de mult timp din a îl petrece împreună. Este momentul ideal, nu?
Dau din cap drept răspuns, dar James care îmi făcea acum machiajul, mă apucă de bărbia, îmi ridică capul înspre tavan și mă obligă să rămân nemișcat, în timp ce îmi potrivea tot ce avea el de făcut. Nu știu de ce era ea atât de curioasă din a mă vedea în acțiune, dar era prietenă bună cu Cartwright, iar el putea să lase și pe naiba pe scenă, dacă era necesar.
Aud pași apăsați în spatele meu, iar cineva se aplecă la nivelul meu, zâmbindu-mi. Se pare că Zander era mai harnic decât mine. Era deja gata, machiat, îmbrăcat și cu cel mai mic detaliu pus la punct și aranjat. Ar fi o minciună să nu zic cât de bine arată costumul ăsta de polițist pe el. De fiecare dată când se filma în el, aveam impresia că poate i-ar fi fost sortit mai bine să joace în filme polițiste decât romantice. I se potrivea mănușă.
— Oau, oau, pe cine îmi văd ochii, murmură Zander zâmbind, măsurându-mă din priviri.
Andre îl privi nonșalantă și râse zgomotos, dându-și ochii peste cap. Asta îi atrage atenția brunetului pentru câteva secunde, privind-o confuz. Nu-i spune nimic și își întoarce atenția înapoi înspre mine.
— Woah, chiar nu mă așteptam să te văd aici, îi răspunde pe un ton ușor iritat, iar el își arcuieste sprâncenele.
— Vă cunoașteți? Întreb eu confuz, iar Zander dă din umeri drept răspuns.
— Am jucat într-un film împreună. Nu pot să zic că mi-a lăsat cea mai bună părere, îmi răspunde Andre, scrutându-l cu privirea. Ce caută el aici, mă rog?
Bărbatul clipi apăsat buimac, îndreptându-și spatele. Nu răspunde nimic pentru câteva secunde, chiar dacă aerul dintre ei doi devenise ușor tensionat. Iar asta mai mult din cauza lui Andre, care îl privea de parcă el i-a omorât întreaga familie sau ceva asemănător.
— Cine naiba mai ești și tu? Râse ușor amuzat.
— Andre, îi răspunde simplu, fulgerându-l cu privirea.
— Cin— făcu o pauză scurtă înainte să continue — oh, tu, își rostogolește ochii peste cap, zâmbetul pierindu-i de pe buze.
— Desigur, mi-ai dus dorul?
— Încă ești supărată pentru că am refuzat un contract cu tine pentru a doua oară?
Andre tresare iritată la cuvintele sale și își ridică degetul mijlociu fără să ezite. Deja știam că James stătea acum lângă mine numai urechi, puteam vedea interesul de pe chipul său, în timp ce mă forța să nu mă mișc ca să termine de machiat vânătăile false de pe chip.
— Nu te crede atât de important, nici măcar nu mi-a păsat. Ești doar foarte nesimțit care judecă nonstop și si-o trage cu tipele care muncește. Nu cred că asta e ceva de lăudat.
— Okay, dacă zici tu, prințeso, pufnește neconvins. Tot știu că ai luat la suflet refuzul ăla.
Parcă mă cam rodea la suflet auzindu-l cum o numește "prințesă", dar doar îmi dreg glasul, încercând să nu le ofer atenție. Poate o să se calmeze dacă nu intervin.
— Îmi pare rău de tine, Ajax, că trebuie să muncești cu ticălosul ăsta, se întoarce ea spre mine, iar eu expir lung ușor jucat pe nervi.
Nu prea voiam să fie tensiune în studio din vina mea. Nu era cea mai bună atmosferă pentru un film, iar acum parcă regretam puțin că am luat-o. Nu era de fată rea, dar voi admite că uneori nu se gândea înainte să acționeze. Sau înainte de a vorbi.
— V-ați găsit și motiv, îmi dau ochii peste cap.
— Măcar ce naiba cauți tu aici, domnișoară? O întrebă pe un ton ușor sarcastic, iar ea pufni.
— Numai nu pe tine. Ce este treaba ta?
— Oh, nu pe mine? Ce păcat, am sperat.
— Ea a venit să vadă ce fac eu pe aici, a venit cu mine. Nu vă certați, îi privesc urât.
Zander auzi cuvintele mele și râse sec. Își lăsă capul ușor pe o parte, încrucișându-și brațele la piept, mutându-și privirea când de pe mine, când pe ea.
— Voi doi sunteți cumva împreună? Pune întrebarea după o pauză de câteva secunde.
— Te interesează? Îl întrebă nemulțumită fata.
— Voiam să știu dacă chiar ar trebui să-mi pară rău de el sau nu.
— Ugh, mârâi frustrată. Zice omul care nici să ajungă la filmări la ora necesară nu este în stare. Și îmi zici mie enervantă, de parcă mie îmi este foarte comod să aștept după tine 3 ore. Te crezi mare prinț.
După cuvintele ei, expresia lui se schimbă ușor, privind-o puțin frustrat. Și chiar dacă maxilarul îi juca nervos, își înghite indignarea și furia care îi făceau privirea sa strălucească și doar râde scurt înainte să își ascundă palmele în buzunare.
— Rămâi frustrată. Eu poate întârzii câteodată, dar tot fac treaba bună. De aceea eu acum sunt iar personaj principal, iar tu rămâi la cele secundare.
— Încetați naibii odată, îi privesc iritat și mă ridic de la masă. Avem filmări acum, nu avem timp de pierdut degeaba.
Andre îi răspunde ridicându-și degetul mijlociu înspre el, iar brunetul drept răspuns doar îi râde. Jocuri de copii, îl apuc pe Zander de haină și îl trag după mine, făcându-i un semn scurt lui Andre să se calmeze. Aveam încă un minut până începeau filmările, iar ei se certau. Îl trag pe Zander până în fața camerelor, nu foarte departe de Andre, astfel că privirea ei încă era pe noi doi. Puteam observa că nu ne privea foarte fericită.
— Pentru ce ți-a trebuit să vii să o calci pe nervi? Murmur întrebarea lui Zander, cât timp se pregăteau ultimele retușuri.
— Ar trebui să intrăm în piscină, în loc să pierdem timp aiurea cu întrebări nonsens.
— Nu e o întrebare aiurea, mă încrunt.
— Ea este prima care a decis acum câteva luni să mă atace într-un interviu cu bârfe tâmpite. I-am zis de mult să înceteze spectacolul, doar că nu înțelege.
— Dar chiar acum la filmări să vă certați? Strici toată atmosfera.
— Dacă am oportunitatea să îi joc pe nervi, o voi face, Ajax.
Înainte să îi răspund lui Zander, să-i spun că e doar o tâmpenie, regizorul ne spune să sărim în apă, deoarece peste 30 de secunde începe scena. Nu știam că Zander și Andre se cunoșteau, iar pe lângă asta, nici nu se împăcau. Era cumva chiar ironic— despre Zander, știam că el era genul prietenos. Iar Andre era foarte plină de viață. Dar se pare că fix ei doi nu se înțelegeau deloc.
Însă acum nu trebuia să mă gândesc la nimic. Nici la Zander, nici la Andre, nici la nimic. Trebuia doar să intru în pielea personajului, astfel că trag o gură largă de aer și sar în apă.
Și încerc să mă calmez, chiar dacă încă eram iritat.
Mă las în apă, simțind lichidul ușor călduț în jurul meu, atacându-mi pielea. Îmi las toata greutatea să fie purtată până la fundul piscinei, unde mă las pe spate, ținându-mi respirația, lăsându-mă purtat de valurile ușoare ale apei din jurul meu. Auzeam doar sunete înfundate, dar nimic încât să înțeleg pe bune. Erau camere și în piscină, nu puteam să fac nici o mișcare bruscă, doar să mă las pe spate, de parcă nu puteam înțelege nimic ce se întâmplă din jurul meu. Trebuia să rămân câteva secunde ca mort, până auzeam sunetul cuiva aproape de mine. Simt o mână fierbinte în jurul încheieturii mele, iar eu îmi încleștez degetele în jurul mâinii. Sunt tras la suprafață, unde trag o gură adâncă de aer în piept, bucurându-mi plămânii cu oxigen. Andrew mă ajută să ies cu totul din apă, asigurându-se disperat că nu sunt rănit deloc.
Apa curgea de pe chipul meu, pe linia maxilarului, lovind podeaua de sub mine. Doar ajungând la suprafață, nu ezit și îmi înconjor brațele în jurul gâtului lui Andrew, simțindu-mi întreg corpul cum tremura groaznic, dar cel puțin umerii mi-i* puteam relaxa în sfârșit.
— Ce naiba a fost în mintea ta. Ce naiba a fost în mintea ta. Ce naiba a fost în mintea ta, îmi șoptea în ureche repetând aceleași cuvinte, strângându-si brațele strâns în jurul corpului meu, lipindu-și fruntea de umărul meu.
Corpul său era fierbinte. În comparație cu aerul rece din jurul meu, în brațele sale nu-mi era frig. Îmi încleșt degetele în haina sa, simțind apa cum curgea de pe el.
— Până la urmă, am ieșit întreg de acolo, nu? Râd încordat, iar el își lipi ambele palme de obrajii mei.
Încercam să nu mă bâlbâi, dar simțeam cuvintele cum nu mai aveau sens în mintea mea.
— Putea să te împuște, Ciel, îmi pronunță clar numele, privindu-mă în ochi.
— Și nu a făcut-o, zâmbesc.
— Nu știi a înota, idiotule.
— Te am pe tine ca să mă salvezi, nu?
— Ești un idiot. Un idiot. Un idiot. Ce te făceai dacă te împușca oricum? Când te-am văzut acolo sus lângă el, mi s-a făcut negru în fața ochilor, încearcă să își câștige respirația.
Zâmbesc și îi iau palmele în ale mele, lipindu-mi fruntea de pieptul său. Eram rece, ceea ce îl făcu ușor să tresare, dar nu zise nimic, lăsând temperatura corpului său să îmi încălzească mâinile. Știam că uneori avea obiceiul de a exagera. De a întreprinde situația după cel mai oribil rezultat, dar uneori avea nevoie și să aibă încredere în mine. Poate acum am jucat mai orbește și nu am fost sigur că o să-mi reușească, dar măcar am obținut rezultatul pe care îl voiam.
Și am scăpat fără nici o zgârietură.
— Am scăpat acum, nu mai ai de ce te îngrijora. Dar acum, suntem cu un pas mai aproape din a îl prinde, îmi ridic chipul spre el.
— Doamne, Ciel, de-ar toată lumea la fel ca tine de îndrăzneață, nu am mai fi 8 miliarde pe planeta asta.
Râd.
— Crede-mă, tremur mai tare decât tine.
— Văd, îmi răspunde sărutându-mă ușor pe frunte.
Un gest ciudat la prima vedere, dar care acum era tot de ce aveam nevoie. Simțeam privirea lui Andre pe noi. Pentru câteva frânturi de secunde, privirea îmi fuge înspre ea și îi întâmpin irișii furioși. Nu îi plăcea asta. Absolut deloc. Dar nu știa ce o așteaptă.
Își coboară privirea. Andrew își trece ușor degetele prin părul meu, mărul lui Adam tremurându-i ușor. Limba îi juca prin gură, iar văzându-l atât de aproape de mine, îmi făcea inima să bată în piept. Înghit nodul din gât, simțind doar fiori pe șira spinării. Nu cred că vreodată mi-a mai bătut inima atât de tare, nici acum câteva secunde în urmă când stăteam cu țeava unui pistol lipită de tâmplă. Mai avea puțin și îmi părăsea pieptul.
Aerul fierbinte care îi părăsea buzele se amesteca cu răsuflarea mea. Și ne privim reciproc unul pe celălalt pentru câteva secunde, de parcă dacă ne ridicam privirea, aveam impresia că o să ne pierdem unul de celălalt. Îmi strângea mâna cu putere, degetul său mângâindu-mi ușor interiorul palmei.
Și atunci mă sărută.
Îi simțeam buzele pe buzele mele. Și le mișca prima dată moale, cu o ușoară frică, dar când încep să îi răspund— continuă cu încredere, apăsând sărutul. Buzele sale aveau o aromă ușoară dulce de zahăr, probabil de la cafeaua pe care o servea mai devreme. Palma îi alunecă ușor pe gâtul meu, împingându-se mai mult în mine, limba sa strecurându-se în interiorul gurii mele.
Cu coada ochiului, privirea îmi fuge înspre Andre. Dar tot ce prind, era imaginea ei plecând cu pași apăsați, sunetul tocurilor ei făcându-i pe mai mulți să o privească ușor iritați. Și Zander o privea, iar când imaginea ei dispăru în totalitate de pe retină, colțul buzelor i se ridicare într-un rânjet discret, iar el mă trase într-un sărut mai apăsat.
════════════════════════════════════
*n-am vagă de idee dacă trebuie de pus cratima sau nu 😭