Îmbrățișați, în grădina exterioară a localului închiriat unde are loc nunta, stau cu capul pe umărul lui Yuta, ascultându-i bătăile inimii cu muzica lentă și înfundată de pe fundal, în timp ce ne legănăm dintr-o parte într-alta sub privirile stelelor. Încă nu îmi vine să cred că suntem oficial căsătoriți.
Ușa de la clădire se deschide, lăsând muzica să bubuie afară și să ne atragă atenția.
— Siyeon, puiule, eu o iau pe Aera acasă că nu mai pot, sunt ruptă de oboseală. Voi distrați-vă.
Se apropie de noi, ținând landoul de mâner.
— În regulă, ne vedem mâine când vin după Aera.
— Poimâine, rectifică ea. Mâine vei petrece toată ziua cu soțul tău, cât timp Aera va sta cu sora ta și iubitul ei.
— Offf, ce mă fac eu fără gogoșica mea? mă alint, lăsându-mă pe vine, mângâindu-i chipul angelic micuței mele care doarme buștean, deși muzica e dată la maxim.
— Te odihnești. Meriți măcar o zi fără plânsete.
Mă ridic, afișând un zâmbet obosit.
— În regulă. Te conducem?
— Nu-i nevoie, mă descurc.
Ridică landoul de jos și pleacă la mașină.
Yuta mă trage de talie, lipindu-mă de el și sărutându-mă adânc. Îmi încolăcesc brațele de după gâtul lui, omorând orice spațiu dintre noi pentru următoarele minute.
— Știi cât de mult te iubesc, nu? mă întreabă el și îmi fură un sărut.
— La fel de mult ca mine.