— Sunteți gata să-l prindeți? le întreb pe toate fetele și femeile care așteaptă să prindă una dintre ele buchetul.
— Haide odată, că n-am exersat pentru momentul ăsta degeaba! strigă Yoohyeon la mine.
Râd și mă întorc cu spatele la ele.
— Unu, doi...trei! și-mi iau avânt, aruncându-l cu toată forța.
Mă întorc la ele, dar nu văd buchetul niciunde. Fetele încep să facă un culoar din spate până în față, lăsând-o pe cea care a prins buchetul să vină printre ele.
Momo.
Se apropie de mine și se oprește în fața mea, zâmbind melancolic.
— Nu ai fost invitată, Hirai.
— Știu, dar nu aș fi putut rata o zi atât de importantă. Am venit să-ți spun că îmi pare rău că ți-am ascuns relația mea, chiar dacă tu mi-ai spus în detaliu despre a ta. Nu vreau să te pierd de tot, Siyeon. Iartă-mă, te rog.
Lacrimile îi împânzesc privirea. O iau în brațe, simțind cum și lacrimile mele fierbinți sunt pe cale să iasă la iveală.
— Te iert.