════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Îmi scufund bărbia în scorbura gâtului său, lăsând săruturi umede pe pielea ei, înecându-mi plămânii cu parfumul său dulce. Își încolăcește brațele în jurul gâtului meu, eu trecându-mi buzele peste clavicula, urcându-mă înspre gâtul ei. Îmi întind degetele spre sutienul ei, cu gândul de a trece mai departe, când sunt deranjat de telefonul meu.
Oricine mă suna, deja era a 5-a oară. Fata scoate un oftat de frustrare și se împinge singură de lângă mine, pufnind iritată.
— Nu mai pot așa. Răspunde-i odată, mă irită, îmi reproșează furioasă, iar eu mârâi enervat.
Nu era Dumnezeu de partea mea astăzi. Ridic telefonul și verific idiotul, iar mare nu-mi fi mirarea când observ că este Cristina. Femeia aceasta avea talentul din a mă suna în cele mai nepotrivite momente, nu fiind prima dată. Oftez lung și răspund la telefon, ducând telefonul la ureche. Maxilarul îmi juca ușor iritat.
— Ce mai vrei? O tai brusc.
— De ce naiba răspunzi atât de greu? Pufni ea.
Îmi cobor privirea spre Andre, care părea plictisită. Privirile noastre se întâlnesc, iar ea îmi zâmbește ștrengărește, întinzându-se spre pantalonii mei. Își trece limba peste buze, iar eu înghit nodul din gât. Nu aveam deloc cheful de a discuta cu Cristina în momentul acesta.
— Am fost ocupat. Vrei ceva?
— Dacă vreau ceva! Îmi reproșează. Domnișorule, nu ai uitat cumva că astăzi e sesiunea foto pentru anunțul publicitar al filmului? Nu-mi spune că că uitat. Te omor cu mâna mea.
Mă încrunt confuz.
— Cum este amintim? Știam că este în curând, dar nu știam că azi.
— Păi să știi! Chiar acum du-te, dacă vrei pot să vin să te iau eu.
— De ce nu mi-a zis nimeni?
— Ești vreodată atent la ceva în jurul tău? S-a schimbat data.
Andre își trece limba peste buze, aplicând săruturi scurte pe pielea dezgolită de deasupra tiviei pantalonilor mei. Privirea îmi zboară spre corpul ei și ar fi negreșit o priveliște incitantă, dar din păcate nici nu mă puteam bucura de ea. Mă dau mai în spate, refuzând-o, iar ea mă privi confuză.
— Voi va bateți joc de mine? Îmi trec degetele prin păr, dând pe spate șuvițele care îmi intrau în ochi.
— Nu va dura mult, o oră, două, poate 3 sau 4, după poți revine la orice ce făceai.
— Strici toată distracția, Cristina!
— Haide, nu fă pretenții. Vrei să vin să te iau?
— Mă descurc singur, îngân iritat, ascultând-o cum îmi vorbea în continuare.
Și uite cum se strică o zi minunată. Fusesem atât de entuziasmat pentru puțin timp liber, iar ipocriții ăștia au ales fix ziua asta. Nici nu mai aveam habar ce să fac. Presupun că nu aveam de ales.
— Ce este azi? Întreabă Andre când închid telefonul, privindu-mă curioasă.
— Drace, o ședință foto pentru cover-ul filmului. Au nimerit și ei zi, de parcă o fac special ca să mă irite, mârâi.
— Adică pleci, conchi dezamăgită, iar eu îngân pozitiv din cap.. Abia ce am început, Ajax, chiar nu e frumos.
Nu aș pleca dacă aș putea.
Mă ridic din pat, lăsând o răsuflare lungă să îmi părăsească buzele, întinzându-mi mușchii amorțit. Și chiar fusese o atmosferă plăcută până acum, eram cam dezamăgit că nu puteam continua. Nici nu am idee cum o să mă calmez până ajung la agenție, ceea ce aveam acum în pantaloni nu prea părea să coopereze. O să fie o seară lungă. Trebuia să fac un duș rece urgent.
— Chiar trebuie chiar acum? Mă întrebă ea, iar eu oftez.
— Da. Putem să ne întâlnim altă dată.
— Altă dată poate voi fi ocupată, se bosumflă.
— Hai, Andre, nu te supăra. Știi foarte bine că nu pot să las totul baltă, doar și tu ești actriță.
Mă privi puțin dezamăgită, dar doar se prăbuși printre plapume oftând. Îmi adun hainele de pe podea și le arunc pe un scaun la nimereală, căutând prin dulapul meu ceva haine care să meargă repede să mă îmbrac. Nu știu cine a fost idiotul care a schimbat data, dar oricine este, merită tot disprețul din lume. Nici cel mai mic respect. Absolut nimic.
— Poți sta cât vrei, dar dacă vrei să pleci, te rog deschide geamul, îi spun, iar dânsa își ridică degetul din mijloc drept răspuns, acoperindu-se în cearșafuri.
Putea fi atât de copilăroasă uneori.
•·················•·················•
•·················•·················•
— Ce e cu fața asta de mort, Ajax? Îl aud pe unul dintre fotografi, dar drept răspuns doar îmi dau ochii peste cap. Mai entuziasmat.
Îmi mai calmasem erecția, dar nu și dispoziția. Sper că Andre nu s-a supărat pe mine. Nici nu a ieșit prea bine ce am făcut eu. Am invitat-o la mine ca să fiu tot eu cel ocupat. Trebuia să mă revanșez neapărat.
Îmi ridic privirea spre green screen-ul uriaș din fața mea și îi văd pe toți cum se grăbesc pentru a pregăti tot pentru ceea ce urmărează. Eu doar am venit și m-am îmbrăcat, iar acum stiliștii cât îmi mai pregăteau părul și machiajul, dar în general, eram deja aproape gata. Tot ce făceam acum cât așteptam era să îmi verific telefonul în caz de îmi scrie Andre ceva. Probabil s-a dus să se întâlnească cu sora ei, nu am habar. Dar nu îmi scria absolut deloc.
— Cam supărat văd, îi aud glasul lui Zander în spatele meu, dar nu mă obosesc să mă întorc înspre el. Te-au chemat când erai cu prietena ta?
— Nu ai habar cine a schimbat programul?
— Regizorul, zicea că nu vrea să piardă timp din filmări, îmi răspunde simplu, iar eu pufnesc scurt, lovind cu degetele în masa de lemn din fața mea.
— Ticălosul.
Își trage un scaun lângă mine, iar eu îi arunc o privire cu coada ochiului. Își sprijină corpul în coate, privindu-mă curios cum mă pregăteau stiliștii. Îi arunc o privire fulgerătoare, iar el surâse.
— Nici mie foarte tare nu mi-a plăcut. Dormeam când m-au sunat.
— Au talent din a ne fute capul, murmur și verific telefonul iarăși.
Stilistul însă mă obligă să îmi dau capul pe spate, iar eu îmi las telefonul înapoi pe masă. Poate mă gândeam prea mult. Nu cred că s-ar supăra din cauza asta. Știe și ea cum este să fii în pielea mea până la urmă.
— Apropo, să reușit să îți recuperezi pozele? Îl aud cum întreabă curios și pufnesc. Am un prieten bun care ar putea să te ajute. Se pricepe în de astea, m-a ajutat și pe mine mai demult.
— Toate componentele telefonului sunt făcute praf, mi s-a zis că este imposibil. Oricum am renunțat deja, merci mult, îi replic sarcastic.
— Doar nu am făcut-o special, se strâmbă. Măcar ce fel de poze sunt? Nu le ai și altundeva?
— Nu, erau poze vechi. Dar mă rog, aia e. Oricum nu mai putem face nimic.
Primesc niște ultime retușuri la modul în care îmi stătea părul și hainele pe mine, iar eu cu Zander ne ridicăm de la masă. Îmi îndrept privirea spre el câteva secunde, examinându-l cu privirea. Purta o cămașă albă cu o vestă de polițist peste, care îi accentua foarte mult forma corpului. Părul îi era împrăștiat într-un haos total, iar mâinile îi erau acoperite de o pereche de mănușile negre, fără degete. Când realiză că mă holbam la el, își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește ștrengărește.
Îmi mut privirea de pe el fără să ezit.
— Ca idee, încercați să portretizați relația haotică dintre Andrew și Ciel. Chiar și când ajung împreună, ei încă nu sunt acel cuplu tipic. Trebuie să se vadă asta. Să nu uitați de privire, priviți-vă reciproc de parcă este tot ce ați vrea în lumea acesta, ne explică fotografii, iar noi pășim reținuți în fața camerelor.
Nu eram atât de mult fanul pozelor. Și poate de asta am decis să devin actor, nu model. Era mai greu să arăți atât de multe printr-o singură poză, față de un video.
Tot studioul este înecat într-o lumină puternică, iar fotograful se apropie de noi și ne face semn să fim pe fază. Zander se întoarce spre mine, iar eu înspre el. Înghit nodul din gât, el zâmbindu-mi scurt când îmi întâlnește privirea. Având pe cineva atât de aproape de mine după ce mă așteptasem la sex și nu l-am mai primit, nu pot să zic că era atât de inconfortabil. Îmi trece un fior rece pe șira spinării.
Își apropie chipul de al meu, iar bărbatul îmi ridică bărbia cu două degete. Mă privi în ochi, coborându-și ușor gâtul. Îi era atât de aproape chipul de al meu, încât respirația sa se simțea fierbinte pe gâtul meu.
— Perfect, perfect, perfect, repetă fotograful, sunetul camerei de fotografiat auzindu-se. Mișcați-vă.
— Lasă-mă pe mine să iau controlul, îmi șopti Zander.
— Oricum asta făceai, îi răspund, iar el surâde.
Își încleștă degetele în jurul încheieturii mele, ridicându-mi mâna în sus, apropiindu-și buzele de linia maxilarului meu. Mă trage înspre el, înconjurându-și brațul în jurul taliei mele, lipindu-mă de el. Însă corpul îmi era încă înfierbântat de mai devreme. Nu mă ajuta deloc acum faptul că el se tot freca de mine, căldura corpului său se simțea și prin haine, iar văzându-l cum mă privea cu așa ochi— îmi simțeam inima cum bate puternic.
Iar el cred că a realizat asta, după zâmbetul discret de pe buze.
— Mai multă inițiativă. Zander, mâna ușor mai jos, insistă fotograful, iar el se conformă repede.
— Drace, îmi pierd echilibrul, îngân.
Modul în care mă simțeam acum îmi cam înmuia genunchi.
— Fii atent, îmi murmură în ureche.
Fac un pas în spate, auzind în continuare sunetul camerei făcând poze. Brunetul fără să ezite, nu îmi lăsă strânsoarea mâinii, ci din contra, îmi duse degetele spre buze, fără să își mute privirea. Și chiar dacă o făcea strict pentru lentila camerei, era ceva ciudat. O scânteie mai diferită în privirea sa.
Irișii săi mă pătrundeau până în interiorul corpului meu. Își întredeschide buzele, ținându-mi strâns palma în palma sa, trecându-și vârful limbii peste buricele degetelor mele. Gestul său nu îmi făcu sângele doar în obraji să se urce, dar înghit în sec și mă înjur în gând pentru faptul că a trebuit să plec de pe acasă încă pe jumătate erect. Fierbințeala buzelor sale îmi făcea până și sângele să curgă mai repede prin vene.
Iar ceva îmi striga în mine că poate nu o făcea doar pentru poze. Și doar sunetul aparatului de fotografiat mă mai ținea cu picioarele pe pământ.
— Ridică-ți bărbia, Ajax, îmi spune fotograful, dar nu cred că creierul meu mai funcționa în momentul acesta prea bine.
Astfel că, în schimb, Zander îmi ridică el bărbia, iar o urmă de rânjet se contură pe buzele mele. De pe bărbia mea, degetele sale se preling peste pielea dezgolită a gâtului meu, lăsând urme invizibile în spate. Scânteia din privirea sa îmi apăsa pieptul, dar nu pentru că mă întorcea în interiorul meu pe dos. Chiar dacă și asta făcea. Ci pentru că văzându-i sclipirea, o memorie vividă cu el apare pe retina ochiilor mei. O zi primăvăratică. Petale de flori zburau prin jurul nostru, dar nu pentru că era un scenariu clișeic, ci pentru că el tocmai se lovise din greșeală de un copac. Țin minte cum mă râdeam de asta, iar atunci îi întâlnisem privirea.
Avea aceeași scânteie în privire. Acel gen de scânteie care îți îngheață sângele în vene și îți face inima să se oprească în loc. Te lasă fără de răsuflare. Îți fura și ultimă gură de aer din plămâni. Și te făcea să te întrebi — oare chiar merit pe cineva să se uite la mine în așa mod? Oare chiar am făcut atât de mult bine pe planeta asta, de am meritat asta?
Mă trage mai aproape de el. Încerc să înghit nodul din gât— dar îmi era imposibil, mă sufoca. Mi-am înfrânt gustul ciudat de pe buze, iar bărbatul își coboară privirea spre mine. Numele său îmi apare pe vârful limbii. Nu Zander. Nu. Era alt nume. Dar îmi stătea pe vârful limbii și nimic nu mă putea face să îmi aduc aminte ce fel de nume.
Măcar era numele său?
Devenisem brusc atât de conștient de fiecare mișcare pe care o făcea. Mâna sa se afla ușor sub haina mea, degetele sale atingându-mi moale pielea spatelui. Respirația sa îmi brăzda pielea, îmi făcea umerii să se incordeze. Mă trase atât de aproape de el, încât mă simțeam că nici nu mai pot respira normal.
Și mă sărută.
— Minunat, băieți, o treabă bună! Ne încurajă fotograful.
Și chiar dacă era doar un simplu sărut pentru 0 amărâtă poză, nu cred că mi-a mai bătut inima în așa hal niciodată.
════════════════════════════════════