Îmi umplu un pahar cu apă și mă așez pe canapea, obosită și psihic, și fizic. Yuta se așază lângă mine și mă privește întrebător.
— Cum te simți?
— Într-un fel, mă simt ușurată că am putut să-i spun toate lucrurile alea în față. Dar sunt și bănuitoare, pentru că sunt sigură că asta clar nu va fi ultima dată când o să ne iasă în cale. În cel mai rău caz, le-ar ieși lui Jisung și Minho în cale și s-ar isca un scandal oriunde ar fi locul respectiv. Iar Jisung se enervează prea repede pentru a se putea evita așa ceva.
— Gândești prea mult, iubito îmi mângâie el creștetul. Dacă el a înțeles cuvintele tale și stă la distanță, e foarte bine. Dacă n-a înțeles și încearcă să se apropie din nou, există fel și fel de soluții pentru a-l îndepărta. Eu, unul, cred c-a înțeles și că nu trebuie să-ți mai faci griji.
Mi-aș dori și eu să sper același lucru, dar chiar cred că o să apară la nesfârșit și o să-mi dezechilibreze fericirea în care sunt înfășurată acum.
M-am întors! Vă mulțumesc mult tuturor pentru susținerea din comentariile lăsate la capitolul anterior și că sunteți alături de mine în continuare.💜