════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
— Mâine filmăm trailer-ul, spune regizorul pe un ton calm, răsfoind prin scenariu. Am ajuns din urmă și avem timp, plus că cei din echipa de editare deja ne bat la cap să le trimitem materiale.
— Mâine? Întreabă Zander și își ridică privirea din telefonul său.
— Mâine. Dacă întârzii, Zander, te omor.
Își duce mâna la inimă, de parcă ar fi rănit, iar un chicotit îmi scapă discret buzele. Asta îi atrage lui atenția, dar mă întorc repede spre James, încât el să nu observe. Îl aud cum pufnește, dar nu spune nimic în mod personal.
— Nu înțeleg de ce tragi astfel de concluzii.
— Oare de unde? Îi replică sarcastic. Oricum mâine să fiți la timp. Nu avem doar asta de filmat, trebuie să reușim.
Văd expresia dezamăgită a lui Zander, de parcă era ultimul lucru pe care voia să îl facă. Însemna iarăși să stăm peste program. Teroare. Nu mă încânta absolut deloc.
Îmi încrucișez brațele la piept și îl privesc curios.
— Despre ce o să fie trailer-ul? Pun întrebarea.
Își ridică capul din scenariu și plescăi din buze. Trage ușor de gulerul hainei înainte de a răspunde:
— Încă nici noi nu știm, dar o să vă anunțăm, îmi răspunde simplu și își aranjă ochelarii pe nas. Avem doar niște idei generale, trebuie să primim mâine scenariul după care o să ne luăm. Dar nu o să fie mult. Doar 1-2 scene, multe vor fi luate din ce am filmat deja. Depinde de cei de la editare.
— Ce fel de idei generale? Întreb curios, iar bărbatul își scoate telefonul din buzunar.
Ca un bătrân care folosește telefonul pentru prima dată, apropie telefonul mai mult de față, împingând ochelarii mai aproape de ochi. Căută ceva pentru câteva secunde, înainte să îmi ofere răspunsul:
— Poate o scenă a unui sărut, poate ceva clișeic, poate ceva simplu unde nu vor fi incluse fețele voastre. Adică mă rog, nu bag mâna în foc.
Cu coada ochiului, prind expresia de pe chipul lui Blackmore. Își trece ușor degetele prin păr, dar auzind cuvintele, colțurile buzelor i se arcuiesc într-un zâmbet discret. Își trece ușor degetele peste gura paharului din mâna sa și îl duce la buze, întorcându-și irișii verzi înspre mine. Îmi prinde privirea înainte să reușesc să mi-o mut.
— O, scena sărutului, zâmbi ștrengărește Zander. Știu deja că Ajax moare de dragul de a mă săruta.
Îmi rostogolesc ochii peste cap la auzul cuvintelor sale spuse atât de nonșalant.
— Aha, visez în fiecare noapte. Nici nu mai știu cum să scap de coșmarurile astea.
— Trebuie să testezi realitate înainte să te plângi, îmi spune pufnind amuzat, iar eu îmi ridic degetul mijlociu.
— Exact, după ce voi vedea cum săruți în realitate voi realiza cât de bine mi-a fost înainte.
•·················•·················•
•·················•·················•
— Nu cred că a mai existat cineva care să mă enerveze în astfel de mod vreodată. Ryan, de l-ai cunoaște pe Zander pe față, n-ai rezista să nu îl pocnești. Sunt la limită cu el și cu comentariile sale. Și încă mai are tupeul să îl privească pe regizor în ochi după ce mai nu i-a futut nevasta.
El surâse amuzat, sorbind o gură din paharul său, glisând pe ecranul telefonului său. Pe el îl amuza întreaga situație, în timp ce mie îmi făcea sângele să fiarbă în vene.
— De ce ai mai acceptat dacă nu poți face asta? Întreabă Alexa, iubita lui Ryan.
Se apropie de canapea, sprijinindu-și coatele de spetează, privindu-ne pe amândoi din spate. Ryan îi face semn să guste prăjiturile, dar ea o refuză politicos și zâmbește.
— M-a obligat impresara mea, Cristina, îi răspund ușor enervat. Și pot face asta! Dar pur și simplu prefer să nu lucrez cu idioții, știi la ce mă refer? Nu sunt genul. Drace, regret atât de mult că trebuie să fac asta.
Îmi rezem bărbia în palmă și expir lung. Ryan mă privi pentru câteva secunde, apoi se întoarse la telefonul său. Era prima dată când mă plângeam de cineva atât de mult. Dar literalmente am impresia că Zander știa cum să mă enerveze și fix asta făcea. Plus că mai era acel sentiment ciudat de parcă îl cunoșteam de undeva… eram convins că el tot mă știa, probabil mai bine decât îl știam eu pe el și nu voia să îmi zică adevărul. Din naiba știe ce motiv.
— Nu poți să renunți la contract? Întreabă, iar eu expir lung.
— Dacă ai 100 de mii de dolari de aruncat degeaba, anunță-mă.
Mă bate pe spate și rânji satisfăcut. Mă întorc spre el și îl lovesc cu cotul, iar el pufnește amuzat.
— Nu e vina mea că mi se pare amuzant. O să privesc filmul cu toată satisfacția mea, știind că dragul de tine a avut de suferit din cauza asta, spune visător.
— O să te fac eu imediat să suferi, îi arunc cuvintele frustrat, iar bărbatul chicoti.
Fur ultima prăjitură din farfurie, privindu-l satisfăcut pe el care mă privea de parcă i-am trădat întreaga nație chiar în momentul acesta.
— Dar, ne atrage atenția Alexa, sorbind o gură de suc. Nu văd ce este așa de răul. Poate doar este o persoană complicată. Plus că ai zis că el încearcă să fiți prieteni, dar tu nu i-ai dat nici o șansă. Oricum e doar ceva profesional, nu îți bate capul atât de mult cu ceva ce nu are sens. Nu îi asculta comentariile și treci peste.
Dau din umeri, privirea fiindu-mi blocată în gol. Ceea ce îmi spunea ea îmi intra pe-o ureche și ieșea pe alta. Nu mă interesa cât de complicat putea fi cineva. Dacă îmi venea să-l țin de gât, deja nimic nu mai justifica asta.
— Dar nu e doar asta. Poate să mă enerveze, nu e prima dată, pot trece peste asta. Nu zice cine știe ce. Însă pentru mine, este alt detaliu care mă scoate din minți. Sunt complet convins că ne-am mai întâlnit cândva. Înainte de filmări. Nu țin minte unde și când, dar îl țin minte. Iar el știe asta. Chiar dacă pentru mine numele Zander Blackmore nu aprinde niciun beculeț, simt puternic că nu este prima dată când ne-am întâlnit. Sunt sigur că el mă ține minte, dar nu vrea să-mi spună. Are un motiv precis. Și mă exasperă asta. Mă face să mă simt atât de inconfortabil. Ce fel de motiv ar putea fi, Ryan, de nu vrea să-mi zică pe față unde ne-am mai întâlnit?
Ryan își arcuiește sprânceana curios.
— Ai vorbit cu el despre asta?
— L-am întrebat și chiar dacă a spus nu, am simțit totuși că a mințit.
— Poate era ocupat omul sau îl făceai să se simtă ciudat. Sau poate e ceva neimportant.
Pufnesc neimpresionat.
— Ryan, aici vorbim de un actor. Unul dintre cei mai buni actori din industria filmului, unde darul de a minți le curge prin vene. Iar dacă am simțit eu că m-a mințit, înseamnă un singur lucru. El a vrut ca eu să știu că el mă minte.
•·················•·················•
•·················•·················•
— Știi ce noroc avem că mâine filmările încep mai târziu? Ghici ce! Azi îmi sărbătoresc ziua de naștere. Mâine o am, dar e cel mai bun moment astăzi, zâmbi entuziasm, iar eu îl privesc ușor surprins.
Ziua sa de naștere… nu o duceam deloc bine cu zilele de naștere. Îmi trebuiau săptămâni întregi petrecute cu o anumită persoană ca să-i țin minte numele, nu mai zic de zilele lor de naștere. Nu îmi era deloc ușor, erau atât de multe cifre de ținut bine, nu mă puteam baza pe memoria mea la capitolul acesta.
— Serios? Felicitări! Îi răspund uimit, iar el zâmbi bucuros.
— Ce faci azi seară?
— Presupun că vin la petrecerea ta? Îi spun, iar el încuviință amuzat din cap.
Echipa de filmări era deja adunată, doar Zander încă nu era. Singurul care mai trebuia, singurul care a fost rugat să nu întârzie, acum nu era. Cum să nu vrei să îl omori? Parcă juca pe nervi în mod special.
— Bingo. La mine. Azi seară. O să fie mișto. Oricum următoarele zile nu mai avem atât de mult de lucrat, am nimerit bine. O să fie și sor-mea la început, dar o să plece repede. Nu ne vor deranja niște copii.
— Sper să pot veni.
— O să îți fac cunoștință cu ceilalți prieteni ai mei. Pe scurt, o să fie o noapte lungă, deci să nu te prind că adormi pe la început.
Râd încordat, strâmbându-mă. Suna ca ceva ce aș face eu. Dar nu trebuia să mă atace atât de direct.
— Auch, pufnesc amuzat și îmi duc cafeaua la buze.
— O să fie și fete. De care vrei. Frumoase contează.
— Cam am pretenții, dar cine știe, dau din umeri.
Îmi îndrept privirea spre regizor care se plimba nervos prin cameră, oprindu-se în fața geamului. Nu înțeleg de ce îi era atât de dificil lui Zander să încerce măcar să vină la timp, dar după expresia lui Sam de pe față — cred că în sfârșit s-a decis brunetul să își facă apariția. A întârziat o oră jumătate, nici măcar nu a sunat să anunțe lumea. Cum naiba să suporți pe cineva ca el? Încă și vrea să încercăm să avem o relație bună. Nu îmi permite răbdarea.
— De ce naiba ai întârziat? Îl aud pe regizor, care iese din cameră ca să îl întâmpine în hol.
— Ăăh, s-a întâmplat, râse încordat.
— Ai băut aseară, îi spune iritat, intrând în cameră.
Îmi mut privirea spre cafeaua mea, ca să nu realizeze că îl priveam, deși cu coada ochiului îl urmăream discret. Eram prea curios.
— Doar puțin.
— Nu miroase doar puțin, îl privi urât. Zander, de ce naiba tot bei când ai filmări?! Ai făcut toată echipa să aștepte o oră jumătate degeaba. A trebuit să chemăm alți actori, care surprinzător au venit mai repede decât tine, încât să nu stăm chiar degeaba. Ești atât de iresponsabil, mârâie.
Bărbatul pufnește lung și își rostogolește ochii peste cap. Era puțin iritat. Își întoarce privirea spre mine pentru câteva secunde, dar nu îmi zise nimic, deși râse scurt.
— M-am întâlnit cu niște prieteni mai vechi, nu am putut să-i refuz. Altădată nu au timp, dă din umeri. Iar eu nu sunt genul care își uită prietenii.
— Ai fi putut să ne anunți, îl privi frustrat. Haide, nu mai avem timp de pierdut. Filmăm acum scena!
Zander luă o sticlă de apă pe care o dă pe gât fără să izbăvească, în timp ce Cartwright tot continua să insiste ca el să se grăbească. Dar de parcă nu tocmai ce a întârziat aproape două ore, continua să piardă timp aiurea. Toată echipa de filmări se mută repede la subsol—unde camerele erau deja setate—aici aflându-se bazin plin cu apă, cu camere speciale în apă. Stiliștii ne oferă repede câte un set de haine pe care trebuia să le îmbrăcăm, iar eu le arunc repede pe mine, încheind nasturii atent.
— Scena este una în general simplă, ne atrage atenția regizorul. Zander deja știe despre ce o să fie scena, deoarece era de față când am primit informația, însă trebuie să îți spun și ție, Ajax.
— Camerele sunt pornite acum? Îl întrerupe Zander.
Îl privește ușor iritat că a fost oprit, dar își dă ochii peste cap.
— Da, Zander, este totul pornit. Deci–
— Perfect, nu mai tragem de timp. Începem acum.
Îl privesc confuz, iar el își croiește repede drum înspre mine. Avea o scânteie ciudată în privire, acel soi de scânteie care îți trezea un fior rece pe șira spinării—acel soi impunător de privire, pe care dacă o vedeai, știai că nu urma ceva de bine. Înainte să reușesc să înțeleg ce se întâmplă, el mă împinge fără să piardă timp în apă, lăsându-mă să cad, sărind și el după mine. Simt cum corpul îmi este cuprins în lichidul rece, hainele lipindu-se de mine. Nu reușesc să iau o gură de aer înainte de a ajunge în apă, iar sunetele din jurul meu devin difuze.
El își încleștă degetele în jurul încheieturii mele, trăgându-mă aproape de el. Căldura corpului său și fierbințeala pielii sale se simțeau chiar și prin apă, în comparație cu răceala din jurul meu. Își trece buricele degetelor peste obrazul meu, iar cealaltă mână se regăsește pe spatele meu, pe sub cămașa mea. Părul îi plutea în bătaia apei în toate direcțiile, ochii săi și zâmbetul său larg conturându-se mai accentuat. Mă trase mai aproape de el, atât de aproape încât aș fi zis că aproape mi-a tăiat răsuflarea, dar el mi-o tăiase la propriu de când m-a împins în apă; și cu degetele încă pe bărbia mea, îmi ridică capul.
Iar apoi își zdrobi buzele de ale mele, împărțind aerul din plămânii săi cu interiorul gurii mele. Iar dintre toate— răsuflarea, atingerea, pielea— cele mai fierbinți erau buzele sale.
Își strecură limba printre buzele mele, trăgându-mi trupul mai aproape de al său. Mă lăsă ușor mai pe spate, ținându-mă în continuare lipit de el, în timp ce buzele sale se mișcau haotic peste ale mele. Era fierbinte. El era foarte fierbinte în momentul acesta. Iar buzele sale aveau o tentă slabă de alcool, amestecat cu ceva dulce. Își regăsi degetele prin părul meu, atingerea sa simțindu-se mai puternic în apă.
După ceea ce a părut că a durat o veșnicie, se dezlipi de mine, iar eu înot repede la suprafață, scuipând apa cu putere. Îmi umpluse gura cu un gust amar, făcându-mă să scuip în gol de câteva ori până reușesc să mă calmez, deși gustul nu se pierduse de pe buzele mele. Tușeam puternic, gâtul fiindu-mi cuprins de o usturime arzătoare. Îmi prind mâinile de marginea bazinului, fiind ajutat de alți băieți din echipa de filmare să mă ridic pe margine, trăgând aer cu disperare în piept. Simțeam hainele grele pe mine, iar picături reci de apă se prelingeau din părul meu, pe bărbie, iar ulterior se loveau de podea.
Îmi venea să îl omor pe Zander.
— A ieșit o scenă bună, nu pot să mint, spune regizorul privind cadrele de pe camere, dar a fost foarte periculos. Zander, ce e în mintea ta?
Blackmore ieși și el din bazin. Părul îi era lipit ud de frunte, iar un zâmbet îi era schițat discret pe buze. Își prompti mâinile de marginea bazinului și sări din el, dându-și părul pe spate. Privirea îi coborî spre mine pentru câteva frânturi de secunde, dar jucându-se cu limba în gură, își întoarce atenția spre regizor.
— E mai autentic în așa mod, rânji. Și nu-i așa, Ajax, că ți-a plăcut?
— Du-te-n pizda mă-tii, Zander, îi replic din tot sufletul.
•·················•·················•
•·················•·················•
— Cât mai trebuie să aștept ca tu și Zander să vă înțelegeți? Pune întrebarea James, iar eu doar mârâi iritat.
— Dacă face totul după capul lui! Deja mă enervează. Nu am ce face, el este cel care parcă o face special. Mi-a propus să încercăm să fim prieteni, dar mi-e imposibil. Simt cu cât mai mult timp stau alături de el, cu atât cresc șansele de a ajunge la închisoare pentru crimă de om.
James începe a râde, iar eu îmi dreg limba peste buze, lăsând lăsând răsuflare lungă să îmi părăsească buzele. Mi-am înfrânat amarul din gură și mârâi o înjurătură printre dinți.
— Atunci nu o să îți placă asta, spune el. L-am invitat la petrecere.
— Glumești? Mă întorc spre el, iar bărbatul îmi întinde un pahar. De ce naiba ai făcut asta, James?
Oftez și iau paharul din partea să. Îmi privesc reflexia în lichidul tulbure, înghițind nodul din gât.
— Îmi pare rău, i-am promis surorii mele. Asta înainte de a ști că v-ați certat. Dar uite băutură ca să vezi cât de rău îmi pare. E genială. Bea. O să îți treacă precis.
Iar eu chiar dacă nu am venit la petrecere cu scopul de a bea, chiar îl ascult de data asta și dau paharul pe gât.
════════════════════════════════════