════════════════════════════════════
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Îmi trec picior peste picior și mă las pe marginea canapelei, trăgând o gură adâncă de aer în plămâni. Gâtul îmi era uscat, astfel că îmi întind degetele spre paharul gol de pe masă. Înainte să reușesc să îl umplu, impresarul meu se ridică și își croiește drum înspre mine, luând paharul din fața mea.
— Ajax, trebuie neapărat să accepți. Nu realizezi cât de bun este contractul ăsta.
Luă și sticla de apă de pe masă, lăsând lichidul să curgă liber în pahar. Îmi rostogolesc ochii peste cap și îmi încrucișez brațele la piept. Privesc cu coada ochiului scenariul aruncat pe masa din fața noastră și expir exasperat, trecându-mi ușor degetele prin păr.
— Știi foarte bine că nu sunt bun la asta. Este un scenariu de film romantic! Cât de des am jucat eu în filme romantice? Absolut niciodată. Prefer acțiunea, pufnesc.
— E un contract de milioane, insistă Cristina. Gândește-te cât de multă publicitate vei primi. Te-ai uitat cine sponsorizează filmul? Sau cine este regizorul? Întotdeauna filmele lor au un succes imens. Și încă ce listă de actori. Doar uite!
Mai mult urmăream însetat paharul din mâna ei, pufnind lung. Nu mă interesa atât de mult. Nu înțeleg de ce ea nu înțelegea asta. Romantica nu era teritoriul meu. Poate eram actor și ar fi trebuit să mă adaptez indiferent de circumstanțe, dar eu nici măcar nu priveam filme de acest gen, darămite să mă filmez în unul.
Ea se apropie de mine cu laptopul, arătându-mi diferite informații și imaginii. Nu eram chiar idiot, cunoșteam mulți oameni din cei pe care mi-i arăta ea acum, însă nu îmi stârnea deloc interesul. Nu eram pur și simplu făcut pentru filmele romantice. Nici nu cred că aș fi în stare să joc bine. Mai ales că eu aveam rolul principal.
— Ascultă, Cristina, nu mai bine cauți tu alt contract? Sau pot lua o pauză, nu mă deranjează.
— Nici o pauză, mă privește strictă. Deja stai de 2 luni. Scenariul este perfect. Măcar l-ai citit?
— Nu.
— De ce?
— Nu aveam timp și îmi era plictisitor. Nu privesc genul ăsta de porcării.
— Ce vorbești! Studioul este recunoscut la nivel mondial cu o mulțime de premii. În special pentru filmele romantice. Face niște filme geniale, ar trebui măcar la câteva să te uiți. Se merită.
— Plus că este un film gay. Cu ce mă ajută pe mine asta? Nu sunt interesat de bărbați.
Își promptește o palmă în pasă, privindu-mă strict.
— Doamne, ești actor sau ce? Uite, după filmul ăsta o să vorbească foarte multă lume despre asta și probabil despre sexualitatea ta. Un plus pentru reclamă. Ar trebui să îi las pe cei de la marketing să vorbească despre asta, dar tu nu vrei să pricepi.
— Dar nu mă interesează, mă încrunt. Nu sunt bun pentru rolul ăsta nici dacă ar fi fată, darămite dacă băiat.
— Experiența vine cu timpul. Dacă nu încerci, de unde vei ști că nu ești bun? Ești un actor genial, doar uite cât de multă atenție ai și nici măcar nu ai trecut de 25 de ani. Trebuie neapărat să încerci.
— O să îmi stric cariera dacă joc prost.
— Și nu o vei face, îmi zâmbește. Pierzi ceva dacă încerci? M-am uitat eu peste scenariu și nu pare deloc greu.
Cu dânsa să vorbești precum ca un perete.
— O să mă gândesc, îi răspund lejer.
Îmi întinde paharul de apă și îmi zâmbește.
— Așa să faci.
•·················•·················•
•·················•·················•
Îmi trec privirea printre cuvinte, răsfoind pentru ultima dată scenariul înainte de a accepta contractul. O poveste simplă de dragoste dintre doi bărbați, Ciel și Andrew. După mai multe insistări nu doar din partea Cristinei, dar și din partea întregului studio de film, am fost nevoit să accept. Însă, în fond, nu era scenariul în sine problema. Ci faptul că era prima dată pentru mine când aveam să joc într-un film de dragoste. Și încă rol principal. Nu m-ar fi deranjat să fiu un personaj secundar. Ar fi fost mai potrivit pentru mine.
Dar așa, aveam emoții.
— Îți place scenariul? Îmi întinde Cristina o cafea, iar eu expir lung.
— Nu prea sincer. Nici nu am reușit să văd lista celorlalți actori.
— Măcar bucură-te. Au zis că o să fie o filmare scurtă. Termenul limită este peste câteva luni. Și au ieșit deja bârfe că tu cel mai probabil vei juca în filmul acesta. Începe binișor, lumea este foarte entuziasmată să vadă dacă vei juca sau nu.
— Încă nici nu sunt sigur dacă voi juca…
— Nici să nu te gândești, Forbes, să refuzi, mă fulgeră cu privirea.
— Mi-e frică pentru viața mea la cum mă privești.
Ușa se deschide, iar privirile noastre se îndreaptă înspre direcție. Ca de fiecare dată, îl văd prima dată pe regizor, urmat de echipa sa de filmări. Regizorul vorbea cu cineva, un tânăr pe care îl vedeam pentru prima dată, chiar dacă aveam o memorie ușor vagă de parcă l-aș mai fi văzut undeva. Cred că era un actor. Îmi aranjez ușor gulerul hainei și mă las pe speteaza canapelei, urmărindu-i cu privirea cum își croiau drum înspre noi.
— Mă bucur să te revăd, Forbes, își întinde regizorul mâna, iar eu i-o strâng, zâmbind mai mult din politețe.
— De asemenea, Cartwright.
Se așeză pe canapea, în fața mea, fluturându-și palma în fața sa.
— Dar e cald aici rău de tot! Cineva să aprindă aerul condiționat, își întoarce bărbia spre oamenii săi.
Cineva se grăbi să-l pornească, în timp ce Cartwright se prefăcea că mai avea puțin și murea din cauza căldurii. Era chiar cald afară, nu degeaba era vară, dar nici atât de dramatic cum făcea regizorul. Îmi îndrept privirea plictisit spre celălalt actor, întâlnindu-i privirea. Avea o pereche de iriși de un verde smarald atât de viu și aprins încât pentru câteva secunde continui doar să mă zgâiesc la el. Avea părul ușor cârlionțat, îi curgea peste frunte, unele fire mai lungi ajungându-i până la buze.
Bărbatul își ridică mâna și îmi zâmbi ștrengărește:
— Zander Blackmore, se prezentă.
— Ajax Forbes, îi strâng palma.
Pielea îi era rece. Îmi trag mâna repede, întorcându-mă spre regizor. Blackmore însă nu își mută privirea de pe mine. Ceva la tipul acesta îmi oferea un sentiment neobișnuit. Poate era zâmbetul său sau modul în care mă privea. Nu știu, însă cred că am avut dreptate când am zis că este actor. Îmi pare că l-am mai văzut în câteva filme jucând, dar nu puteam băga mâna în foc.
— El este celălalt actor care o să joace rolul principal. Zander va fi în rolul lui Andrew, iar tu Ciel. O să faceți o echipă genială, doar știu cât de înnebunită o să fie lumea după filmul acesta, spune entuziasmat Cartwright.
Cu coada ochiului îl privesc pe Zander și înghit nodul din gât. Am avut dreptate. Dar nu mă așteptam să fie chiar el celălalt personaj principal. Cel puțin în mintea mea, nu mi-l imaginasem pe Andrew să arate așa. După scenariu, Andrew dădea o impresie mai calmă, mai liniștită. Genul de persoană în care poți avea încredere instant. Însă Zander, după prima mea impresie, era departe de asta.
Realizează că mă holbez la dânsul, dar îmi cobor repede privirea.
— Înțeleg, îngân răspunsul meu.
— O să fie perfect. Deși este primul film de acest gen pentru Ajax, mi se pare că se potrivește la maxim. Împreună cu Zander, e și pentru el primul film romantic gay, însă a mai jucat în filme de dragoste, o să fiți o pereche demențială. Deja sunt sigur că filmul o să fie un succes imens, un big hit.
— E primul film romantic pentru Ajax? Întreabă Zander, iar eu îmi îndrept privirea spre el.
— Îmi place mai mult acțiunea sau filmele supranaturale. Am jucat și în câteva filme horror destul de cunoscute, probabil le-ai văzut.
— Te-am recunoscut. Însă nu știu ce să zic.
Îmi arcuiesc o sprânceană și îmi rezem obrazul în palmă, fără să-mi mut atenția de pe dânsul.
— La ce te referi?
— Nu știu cât de potrivit ești pentru rolul ăsta, mă privi nonșalant.
Parcă la orice m-aș fi așteptat, dar nu la asta.
— Chiar dacă nu are experiență în acest domeniu, Ajax este un actor genial. Sunt sigur că ar putea face o semnificativă prezență în fața camerei. Își intră în rol atât de bine, a câștigat și foarte multe premii. Dacă o persoană ar fi potrivită pentru rolul acesta, păi el ar fi. Filmul nu se bazează doar pe scene romantice, are și multe scene intense care dacă nu o să fie exprimate suficient de bine, ar putea strica tot filmul, își aranjează ochelarii pe nas unul din echipa de filmări.
Un zâmbet zeflemitor mi se conturează pe buze, privindu-l pe Zander. Expresia de pe chipul său rămâne neschimbată, strecurându-și palmele în buzunare.
— Nu asta contează. Am mai avut de-a face cu oameni de genul ăsta. Chiar dacă poate erau actori buni în alte domenii, în genul romantic este cu mult mai dificil. Din cauza la astfel de actori, am fost nevoiți să refilmăm filme întregi. Nu e doar o joacă. Aici nu trebuie doar să te prefaci că țipi la un perete sau să învârți o sabie în fața camerei pentru 20 de minute. Trebuie să arăți emoții, sentimente, să înțelegi caracterul. E cu mult mai dificil decât pare.
— Și crezi că nu pot face asta? Pufnesc iritat. Ai uitat cine sunt? Aș putea juca și rolul tău, dar și al meu în același timp și ar ieși tot un film bun.
El chicotește amuzat.
— Nu trebuie să o iei personal. Doar eu personal cred că ar fi fost o alegere mai înțeleaptă de ales o persoană cu experiență, nu un novice.
— Și cine mă rog ești tu de dai astfel de sfaturi? Mă încrunt. Nici măcar nu te recunosc.
Nu pot să cred cât de multă încredere avea în cuvintele sale. A zis că m-a recunoscut, puteam presupune că mi-a mai văzut filmele, însă chiar atât de mult nu i-a plăcut modul în care am jucat eu? Mă simțeam ofensat. Nici nu îmi plăcea atitudinea sa. Indiferent de cine era. Nu avea nici un motiv de ce să mă judece.
— El a câștigat locul 1 la cel mai bun actor pentru filmele romantice, îmi șoptește Cristina, iar eu îmi dau ochii peste un cap.
— Nici un motiv de a da comenzi sus și jos. Nu e o scuză de a fi nesimțit.
— Nu sunt nesimțit, îmi răspunde bărbatul. Dar crezi tu că ești pregătit pentru un astfel de film? Știi câți de mulți oameni așteaptă acest film? Dacă nu o să iasă perfect, o să fie lumea dezamăgită. Din vina ta.
— Mai degrabă eu ar trebui să îți zic asta. Eu nici măcar nu știu ce fel de actor ești, cine știe cât de rău joci.
— Nu sunt un motiv de îngrijorare, poți sta fără griji. Iar pe lângă asta, mai și sărut foarte bine. O să fie o plăcere să muncești cu mine, Ajax.
— Îmi imaginez, îi replic sarcastic.
— Nu, gata, nu vă certați. Este ultimul lucru pe care îl dorim. Aveți foarte mult de muncit împreună. Nici nu ați început să munciți și deja vă certați? Păstrați profesionalismul, vă rog, ne fulgeră cu privirea regizorul.
Îmi relaxez umerii și îmi mut privirea de pe cârlionțatul cu gura mare. Am mai lucrat împreună cu personalități încăpățânate, dar era prima dată când nici bine nu am început să muncesc, și deja îmi era antipatic. Am tras aer în piept și decid să nu las cuvintele lui să îmi ajungă la cap. Oamenii ca el erau motivul de ce evitasem până acum acest domeniu. Personalul care lucrează la filmele de acțiune era cu mult mai prietenos și mai lejer. Mă simțeam sub presiune doar simțindu-l pe el privindu-mă.
— Înțeleg că voi doi amândoi aveți personalități puternice, însă filmul conține multe scene personale. Dacă există tensiune între actori în realitate, o să apară și în film. Așa că mai bine să nu vă certați acum. Mai bine v-ați gândi la ce decizie luați. Aveți o săptămână să vă gândiți dacă sunteți de acord, dar sincer, mi-aș dori să vă văd pe amândoi în studio, zâmbește. Am mai avut contracte cu amândoi și știu cât de bine jucați. Notarul meu o să vă contacteze impresarul.
Îmi dreg limba peste buze și îmi cobor privirea spre mulțimea de foi de pe masa din fața mea. Filmul în sine nu părea neapărat genul meu, iar gândul de a lucra împreună cu astfel de oameni precum Blackmore nu mă entuziasma de asemenea. Dar gândindu-mă că în caz de refuz, el o să creadă că a avut vreo influență asupra mea, îmi făcea sângele să fiarbă în vene.
Nu aveam altă alegere decât să accept.
— Filmul acesta are nevoie de voi doi.
— Când încep filmările? Întreabă impresarul lui Blackmore.
— Peste o lună. Pe voi v-am invitat cam pe ultima sută de metri, deoarece am căutat cele mai bune variante. Până la urmă, am decis că voi doi ați fi varianta ideală. Oferiți fix acea impresie, acel aer potrivit. Am studiat munca voastră și știm că ați fi un duo pur și simplu perfect.
Gândindu-mă la scenariu, nici nu părea ceva atât de complicat. O poveste între doi prieteni. Cu unele scene mai intime, mai puțin sau mai mult. Era doar un film 16+, nu te poți aștepta la ceva prea mult, însă nu era ceva ce mai făcusem până acum. Dar nu însemna că avea să mă retrag atât de ușor.
Îi răspund regizorului, iar discuția noastră mai continuă puțin, până întâlnirea este terminată. Ies în hol, trăgând o gură de aer adâncă, simțind aerul fierbinte din jurul meu. Aproape uitasem cât este de cald afară acum. O urmăresc cu privirea pe Cristina cum continua să vorbească cu regizorul și mă hotărăsc să o aștept puțin, pentru că mai aveam întrebări la ea.
— Ajax, îmi aud numele, iar eu mă întorc pe vârfuri.
Întâlnesc perechea sa de ochi verzi, iar eu înghit în gol.
— Ce vrei? Îi răspund neinteresat.
— De ce atât de direct? Acum că o să lucrăm împreună, chiar vreau să te cunosc.
— Perfect, o să ne cunoaștem suficient peste o lună, îmi rostogolesc ochii peste cap.
— Voiam să îți cer numărul de telefon. În caz de urgențe, știi, zâmbește.
Avea două gropițe în obraji. Îmi umezesc ușor buzele cu vârful limbii.
— Desigur, îți dau numărul impresarului meu. Poți să o întrebi, e acolo, îi fac semn cu degetul.
— Nu lua personal ce ți-am zis mai devreme.
— Nu o fac, doar sunt foarte ocupat. Iar numărul meu e privat. Acum dacă mă ierți, o să plec, îi zic întorcându-mă înapoi.
— Of, Doamne, îl aud oftând înainte să plec.
════════════════════════════════════