Îmi zice, apoi mă ține în suspans,
ca un circar bătrân cu trucuri bune
ce-adună curioșii cască lume,
dar hai să revenim, ziceam de Hans...
Spuneam că vorbesc ceasuri-ceasuri,
în seri târzii când lumea bună doarme
cu-acest ascuns c-a lui Mahomed dame...
și cu acest străin întind taifasuri.
Îmi spune des mute cuvinte în avans,
iar eu le-aud, dar mai-nainte parcă
ca gura lui vreo mișcare să facă
și-mi place să stau tot mai mult cu Hans.
El e perfect și pe mine mă face
să fiu hazliu, descurcăreț, cuceritor,
în volburi sufletești - cufundător -
când mă arunc și fac cu marea pace.
Dar uneori, când noaptea-i în balans,
căci următoarea zi vrea să învie,
mă ridic speriat - alb ca stafie -
căci realizez ca nu exist'-un Hans...