[ Taehyung pov]
Stau rezemat jos de peretele rece și mă uit plângând la Jungkook și tipul care i-a bătaie, nu înțeleg cum de se mișcă așa repede , se bat deja de câteva minute , Jungkook ne luând decât un pumn în obrazul stâng și tipul ăla e plin de sânge.
Mă uit înspăimîntat la Jungkook , când acesta încearcă sa se apropie de mine, mă lipesc mai bine de perete ,iar acesta se uita îngrijorat la mine
— TaeTae nu mai plânge te rog!
Eu nu-i răspund.
— Nu îți fie frică, nu îți voi face nimic.
Eu tot nu îi vorbesc.
— Îmi pare rău pentru cum m-am comportat cu tine,te rog iartă-mă, nu am vrut să se întâmple asta, micuțule te iubesc și regret mult pentru comportamentul meu nesimțit,chiar îmi pare rău,el chiar regretă,nu pot să cred.
În secunda următoare sunt luat în brațe și îmi simt tricoul ud, Jungkook plânge?
Îi răspunde cu puțină teama la îmbrățișare și el mă strânge mai tare în brațe, suspinând din când în când.
El chiar este îngrijorat pentru mine și pentru faptul că s-ar putea să creadă că nu-l voi ierta. De ce este așa de drăguț? De ce mă face să îmi placă din ce în ce mai mult de el?