♧
— Ce cauți aici? O întrebă Acosta și se apropie de ușă cu pași rapizi.
Ea își trece privirea de la mine la el. Simțeam deja tensiunea din aer, pot să-mi readuc aminte prea bine că nu îi sunt drag la inimă. Nu că eu o iubeam foarte mult, dar totuși simțeam că îi sunt mai antipatic ei decât îmi este ea mie.
Nu am habar ce căuta ea aici, de unde încă și știa că suntem aici, dar până la urmă e iubita lui. Presupun că știa mai multe decât atât. În orice caz, nu sunt prea încântat de vizita ei, dar nu era nici și mare uimire că până la urmă a decis să ne viziteze.
Aproape am uitat că el face parte dintr-o relație.
— Hai să vorbim în particular, îi răspunde ea, iar el oftă lung.
— Chiar nu putem aici?
Însă se pare că ea nu prea avea de gând să accepte nici un răspuns de genu, deoarece îl apucă de încheietură și îl trage în afara apartamentului, trântind ușa în spatele ei. Tresar, strâmbându-mă la vederea ușii din fața mea, clipind apăsat. Asta fusese brusc, nu mă așteptasem. Ce dracu are?
Oare a realizat ce tocmai se întâmplase și de asta o fi atât de piperată?
Decid să nu fac nimic și să mă așez cuminte pe canapea. Nu eram genul de persoană care încuraja adulterul, dar nu pot să zic că tare am și fost atent la asta. Au fost momente când am avut femei chiar căsătorite în pat, dar am aflat de asta abia când au venit soții lor să mă "vizite". Nu a fost o experiență prea plăcută.
Dar o să admit că acum mă măcina un sentiment de vinovăție. Acum știam că idiotul ăsta are pe cineva și totuși am făcut-o. Nu trebuia să o fac. Mie nu mi-ar plăcea ca cineva să mă trădeze. Dar acum eram și eu parte din problema asta.
După câteva minute, nu a durat atât de mult la fel cum m-am așteptat, a intrat înapoi doar Acosta. Își freca spatele gâtului cu palma, căscând larg. Intră nonșalant înăuntru.
— Doamne, ce enervant.
— La tine tot e enervant, îl urmăresc cu privirea.
Mă rodea curiozitatea să aflu despre ce-au vorbit, dar n-am de gând să îl întreb în mod direct. Păruse suficient de frustrată când a venit și având în vedere că a plecat repede, probabil tot frustrată a plecat. După maxilarul încordat a francezului, probabil nu a fost cea mai plăcută discuție.
— Mi-a făcut scandal că stau cu tine, șuieră exasperat.
Îmi arcuiesc o sprânceană.
— Chiar a luat cuvintele mele de atunci în serios?
— Naiba știe. A zis că se aștepta să te omor după ce ai enervat-o, deoarece așa i-au zis gărzile că am de gând să îți fac, dar acum e foarte nervoasă că practic îmi bat joc de ea.
— Oh, chiar voiam să aflu asta, îi răspund sarcastic și îmi rostogolesc ochii peste cap.
— I-ai călcat pe nervi rău de tot în ziua aia, chicoti, apropiindu-se de mine din spatele meu.
— Mă lauzi acum? Îmi arcuiesc sprânceana.
Îmi las capul pe speteaza canapelei și îi întâlnesc privirea. Stătea cu gâtul aplecat deasupra feței mele, simțindu-i irișii negri asupra mea. Zâmbi.
— Oare să o ascult? Își prompti palmele în spetează.
— Mi-ai duce dorul, Acosta, îi schițez un zâmbet înapoi.
Surâse și își apropie fața tot mai mult de a mea, sclipirea sa devenind tot mai incitantă. De când ne-am culcat împreună acum câteva zile, a devenit tot mai ciudată atmosfera dintre noi doi. Găsea atât de des ocaziile de mă ispiti în pat încât nici nu mai aveam degete la mână suficiente încât să le enumăr. Și deși poate nu aveam ce face mare lucru înăuntru, nu însemna că trebuia să facem asta.
Și așa, oricât de mult nu o suport pe tipa aia, acum că mi-am readus aminte de existența ei, nu voiam să fiu eu cel care îi va pricinui durere. Indiferent că ea mă voia mort. Nu suport gândul că tipul din fața mea avea iubită, iar el plănuia să o înșele atât de lejer.
Aveam și eu un anumit nivel la care mă clasificam, iar eu încă nu eram atât de jos încât să mă culc cu femeile (sau în cazuri excepționale cu bărbații) care aveau deja pe altcineva.
Dă să mă sărute, dar mă mișc fix înainte să reușească, simțindu-i buzele în schimb pe obrazul meu. Și le mișcă spre colțul buzelor mele, dar îl împing înainte să o facă.
— Nu, Acosta, mă strâmb.
— De ce?
— De aia. Ce a fost între noi e ceva de domeniul trecutului, nu mai vreau să o fac, îi răspund puțin frustrat.
— Care e rostul dacă ți-a plăcut? Se încruntă.
— Are. Acum nu fi enervant și lasă-mă în pace.
///
— Ce vrei să faci? Îl întreb debusolat.
— Păi mor de plictiseală aici. Deci vino cu mine sau vrei să putrezești aici? Își arcui o sprânceană.
Mă gândeam să accept, dar când îmi amintesc ce s-a întâmplat ultima dată când am ieșit împreună, mă ia cu fiori. Nici nu am habar ce îi poate trece lui prin cap, nu am în planuri să mă revăd din nou în astfel de scenă că data trecută. Abia am scăpat de visele urâte. Însă concomitent, avea dreptate, muream și eu de plictiseală aici și poate ieșitul printre oameni nu era atât de rău. În special pentru că Axel a dispărut cu totul din cadru și cine știe când voi revedea lumea din nou.
Oftez lung și îmi încrucișez brațele la piept.
— Dar îmi dai voie să îți iau din hainele tale. Nu am ce purta.
— Păi îți dau voie să le îmbraci, dar de dezbrăcat, sunt hainele mele, deci doar eu am-
— Mai taci, îl tai repede și îl las în hol singur.
De data aceasta nu mai iau haine la nimereală, dar verific vremea și realizând că este o căldură de îți venea să mori afară, iau ceva mai subțire. Urme încă aveam, dar deja ajungeau să dispară, nu mai erau o problemă atât de mare. Semănau doar cu mușcături de țânțari care deja și-au pierdut din culoare, nu mai era atât de grav.
După o serie lungă de refuzuri, Acosta a lăsat-o mai moale cu propunerile sale 'decente'. Probabil s-a săturat să mă bată la cap fără nici un rezultat și în sfârșit scăpasem de toate apropourile sale, acum doar abținându-se la câteva glume. Era un rezultat. Mai bine decat nimic.
După ce mă îmbrac, ies din cameră și ies afară cu el. Am ajuns la concluzia că el era era mult mai degajat decât câinii lui. Putea literalmente să mă lase singur pe afară indiferent fără ca măcar să se gândească de două ori, în timp ce când eram cu câinii lui, le tot dădea sarcina de a mă urmări constant.
Apreciez mai mult libertatea asta totuși.
În mașină drumul dură doar câteva minute, în jur de 20, timp în care el era bucuros că nu era la fel de cald precum ieri. Vântul de astăzi era mai răcoros și cu mult mai plăcut, fiind temperatura ideală.
— Un parc de distracții? Îl întreb curios în momentul în care el își așeză șapca peste ochi după ce parcă mașina.
Se întoarce spre mine și îmi așeză și mie una în cap zâmbitor.
— Este destul de popular și nu am fost niciodată, deci am zis că vreau și eu să-l văd.
— Avem peste 20 de ani, Acosta.
— Yeah, și? Are multe locuri interesante și pentru adulți. Plus că are o cafenea genială, am mai mâncat într-un loc asemănător, cu aceeași denumire, acum câțiva ani și vreau să văd dacă-mi place în continuare.
— Clar, doar la mâncare te gândești.
— Îmi trebuie stamină pentru tine, îmi zâmbi ștrengărește.
— Desigur. Ca să mă enervezi 24 de ore din 24 chiar trebuie energie, dragule.
Luă o gură adâncă de aer pășind afară, întinzându-și mușchii și căscând larg. Trânti ușa de la mașină și își aranjă ochelarii pe ochi. O închid și eu pe a mea făcând înconjurul mașinii până la el.
— Arăți ca un ciudat și cu ochelari, dar și cu șapcă.
— Ca un ciudat sexy, mă rectifică el și zâmbi.
— E bine să visezi.
Chicoti scurt, dar nu mai comentă nimic, luând șapca și aranjându-și mai bine părul înainte să o așeze înapoi.
Intrăm în parc, eu scrutând cu privirea împrejurările. Erau chiar foarte mulți oameni. M-aș fi așteptat la mai puțin într-o zi lucrătoare, dar era împânzit cu copii și adulți peste tot. Ultima dată când vizitasem un parc de distracții fusese în România, astfel că probabil se și explică diferența. Totul părea ca nou, chiar și strălucea, iar toată lumea zâmbea sau râdea.
Era o atmosferă chiar foarte pozitivă.
— Când ai fost ultima dată într-un parc de genu ăsta? Îl întreb.
— Habar n-am, probabil când eram încă adolescent, dă din umeri. Dar tu?
— Și eu.
— Uite acolo, îmi face semn.
Îmi îndrept atenția și îmi ridic privirea. În fața mea era unul dintre aparatele de la acest parc, dar doar văzându-l, mi se făcea rău. Te învârtea, te ridica la înălțimi și te scutura. Trei lucruri înfricoșătoare în același timp. Părea mai degrabă invitație la moarte decât ceva distractiv.
— Nici mort nu intru în aia. Încă țin la viața mea, mă strâmb.
Se auzeau țipetele oamenilor din mașinărie.
— Pare distractiv.
— Du-te singur și poate mori acolo.
— Singur nu e distractiv, se strâmbă.
Dau din umeri.
— Sună ca o problemă de a ta. Eu prefer să rămân cu picioarele pe pământ și—îmi plimb repede privirea prin jur—de exemplu acolo la ținte. Mi-ar plăcea să văd cât de bine nimeresc.
— Ce plictisitor ești, mă privi neinteresat. Hai cu mine acolo, nu vei regreta. Vreau cu tine acolo, mă apucă de braț.
— Nu vreau, mă împotrivesc.
— De ce?
— Pentru că pare înfricoșător. Nu consider normali oamenii care se bagă în ceva de genu.
Își dă ochii peste cap și pufni lung. Mă apucă de talie și mă trage mai aproape de el, eu încercând să îl împing cu cotul. Mă enerva că se atingea de mine în public, era de câteva ori mai stânjenitor decât în privat.
— Vii cu mine acolo.
— De ce aș face asta? Îl fulger cu privirea. Ți-e frică singur?
— Pentru că așa ți-am zis eu, glasul îi era mai moale, privindu-mă în ochi.
— O să-mi vărs stomacul, iar dacă o fac, o voi face pe tine.
Drace, ce idiot. Știam deja după tonul glasului său că făcea iluzie la faptul că eu încă eram sub controlul lui. Nu prea aveam de ales. Dacă zicea Acosta că trebuia să îl urmăresc, nu prea îmi oferea decizii.
Îmi ridică bărbia cu două degete.
— Îți țin eu părul.
— Tâmpitule, mârâi printre dinți.