Inca ma mai gandesc la tine . In ciuda ta , ma gandesc frumos .
Ma gandesc frumos doar pentru ca , eu , eu de atunci am devenit un om frumos. De-asta te povestesc frumos pentru ca , povestind frumos despre tine este ca si cum as povesti despre mine.
Cu parere de rau , esti parte din legenda mea , ai fost acolo ca omul in alb si negru .Din pacate .... mintea mea cauta s ate picteze gri .Dar cu poate face asta cand negrul predomina ? Probabl , cand voi voi fi mai buna decat azi , tu , vei deveni gri .Imi doresc prea mult ca tu sa fii gri , insa cum poti fi cand azi , sunt ceea ce sunt din cauza ta . ..
Un alt fel de sentiment , sentimentul unei dureri pe care nu o inteleg , sunt sentimentul fericirii , multumirii pentru evolutia mea , mandra de capacitatea mea . Sunt puterea de a privi inainte , sunt eu , datorita tie. Tot ce ma doare acum este ca ma gandesc la mine datorita tie .
Mi ar fi placut sa fii fericit alaturi de mine , sa evoluezi alaturi de mine . In pictura asta , insa , nu am fi fost unde suntem azi .
Poate te am revazut mult prea curand ,te am privit omul in negru , privitor in alb . Cel privit n-ar fi vazut la fel ca mine , insa , ca inainte , la fel si acum , simteam aceeasi energie ...