Simt cum aproape leșin când îi răspund. Nu vreau. Nu mai vreau. Mă doare sufletul. Îmi simt inima grea și nu mai am voce.
Se așază lângă mine și mă îmbrățișează. Încep să plâng cât de tare pot. Suspin încontinuu și plâng fără întrerupere.
— Nu pot! Nu pot! îi spun împingându-l.
— Te rog! îmi ridică bărbia și închid ochii.
— Nu. Nu accept așa ceva. M-ai tratat ca pe un obiect, nu ți-a păsat ce fac sau... sau pur și simplu, cum mă simt... ai ales să pleci, Harry. Tu! Tu ai ales să pleci, să mă părăsești! Te iubesc cu toată ființa mea, dar nu mai vreau să te văd nici măcar o secundă...
— Dacă vrei să te las, îți promit că te las.
— Bun. îmi șterg lacrimile și îl privesc în ochii lui verzi.
— Vrei să te las? mă întreabă nesigur.
— Da, te rog.
— Ok. se îndepărtează de mine. Iese afară și mă lasă singură. Îmi vine să sparg tot. Mă ridic cât pot de repede și ies în urma lui.
— Nu vreau să mă lași pentru că nu te iubesc, vreau să mă lași tocmai pentru că te iubesc prea mult și nu trebuia să ajungem aici niciodată! Poate că și tu mă iubești, dar acum tot ce vreau e să mă lași pentru că tu ai deja scris viitorul, iar eu nu îl am. Și viitorul meu o să fie scris doar de mine. mă așez lângă el și îi iau o țigară din pachet.
— Iubito... deja ți-am scris viitorul. Împreună. îmi întinde bricheta.
— Îl șterg. îmi aprind țigara.
— Și?
— Sunt obosită psihic. Trăiesc o traumă ciudată si necunoscută. Îmi este luat bărbatul iubit. încep să râd. Totuși, am o frică.
— Că ce?
— Că nu o să știu să îmi scriu viitorul fără tine, Harry. Am devenit dependentă de tine. De ochii tăi, de buzele tale, de inima ta, de brațele tale care mă protejau, de sufletul tău care era sincer, de corpul tău pe care îl contemplam. Sunt dependentă.
— Așa cum și eu sunt de tine.
— Droguri. Persoane nocive, toxice. Nu mă mai suport! îmi șterg lacrimile și îl privesc.
— Te iubesc prea mult, Sophie. Prea mult ca să renunț la tine.
— Eu te iubesc atât de tare încât pot să renunț la tine. Pot să suport durerea, Harry. Pentru că ora cale nu e pentru noi.
— Vreau să fii egoistă! Vreau să îmi spui că nu mă lași! Să îmi spui că sunt doar al tău! Soph... vreau să fiu doar al tău. își așază fruntea pe genunchii mei.
— Nu poți, iubitule... mă joc în părul lui roșcat. Iar eu nu pot să te țin lângă mine. Nu mai este vorba despre noi, au intervenit alte suflete pe care le vom răni dacă nu terminăm.
— De ce te gândești la alții?
— Pentru că eu nu am învățat să mă iubesc si pentru că sunt născută dintr-un sacrificiu.
— Te iubesc atât de mult! îmi spune plângând.
Vreau să mor. În acest moment, vreau să urlu, să dispar și să nu mai știe nimeni nimic de mine. Ochii lui sunt atât de triști. Mă privește dezamăgit și spulberat de vorbele noastre.
Vreau să trăiesc. Îi prind obrajii cu palmele și îi strivesc buzele cu putere. Îi simt buzele pline și dulci cum le frământă pe ale mele. Tremur. Mă trage deasupra lui și mă ține strâns la piept. Buzele noastre nu se opresc. Inima mea nu se oprește și bate mai rapid. Ne oprim o secundă și ne privim. Îi șterg lacrimile și îi zâmbesc.
— Te iubesc, Harry! îi sărut fruntea.
— Te iubesc mai mult decât îți imaginezi, Sophie. îmi sărută iar buzele.
*
— Iartă-mă! îmi șterg lacrimile după ce îi povestesc tot lui Peter.
Lacrimile lui sunt înghețate pe obraji. Fața lui este identică cu cea a unei statui. Nu schițează nimic.
— Peter...
— Am înțeles. Ok. Asta este. Suport asta.
— Nu. Nu e bine.
— Dacă așa te-ai convins că mă iubești... că mă iubești și pe mine adică. Sophie, tu mă iubești?
— Da! Normal că te iubesc!
— Și vrei să sacrifici iubirea pentru Harry pentru iubirea mea?
— E sacrificată, Peter...
— Ok.
— Nu ești supărat?
— Ba da... sunt dezamăgit mai mult, însă apreciez faptul că mi-ai povestit ce s-a întâmplat. Nu mă așteptam. Asta dă dovadă că pot să te cred. Oricum, nu numai tu ești egoistă. Nici măcar Harry nu e egoist. Eu sunt cel mai egoist.
— Poftim? rămân pur și simplu fără cuvinte.
— Pentru că eu profit de iubirea ta. Mă hrănesc cu ea. Îmi faci bine, mă motivezi, vreau să fiu bărbatul pe care ți-l dorești. Și să devin perechea ta. Pentru că sunt obsedat de tine, de frumusețea ta, de inteligența ta, de sinceritatea cu care îmi povestești lucruri urâte, de felul tău unic de a fi. Te iubesc, pur și simplu, te iubesc!