Capitolul »13«
-Bună dimineața. Vrei cafea?
-Mmmhmm.. Neața..
Am apucat cana de cafea cu ambele mâini, inspirând mirosul de cafea fierbinte.
-Cum ai dormit?
-Nu prea bine. Am avut dureri de spate.
-Mulțumesc..
-Pentru?
-Pentru ca ai avut grija de mine.
-Nu trebuie sa îmi mulțumești, considera asta o dovada de iubire sau ceva asemănător.
Sa așezat lângă mine pe marginea patului și a lăsat cana de cafea pe noptiera de lângă pat, mi-a luat fata în palmele ei și sa apropiat forte încet de buzele mele, privindu-le.
Mi-am închis ochi precum o fată care aștepta ca,, crush,, sa o sărute.
Și-a lipit buzele de ale mele apucându-mă de tricou. La final ma mușcat de buză privindu-mă copilăresc.
-Nu trebuie sa îmi mulțumești. Considera asta o dovada de iubire sau ceva asemănător.
Mi-a zâmbit strengar în timp ce își lua cana de cafea de pe noptieră.
-Mă iubești?
-Mai mult de cât dau de bănuit.
Ma privit cu o oarecare sclipire în ochii apoi mia mângâiat parul, zâmbind din nou.
-Ști... Tu ești primul prieten pe care îl am..
-Ma uimește faptul ca nu ai fugit de mine.. Acum.. Când ma gândesc.. Chiar ma bucur ca mai răpit.
-De ce?
-Pentru ca acum pot simți acel sentiment de care vorbea toată lumea.
-Ce sentiment?
-Iubirea. Sentimentul de iubire. Sentimentul de apreciere. Acel sentiment.
-Și? Cum te regăsești în acest sentiment. Ce înseamnă acesta pentru tine?
-Iubirea... Hmmm. Buna întrebare... Iubirea este acel sentiment frumos dar și urât in același timp. Spun asta pentru ca, cu iubirea poți construi imperii și tot cu iubirea le poți distruge.
Iubirea îți dă multe senzații.Cum ar fi ca,, plutești,, sau ca ai,, fluturi în stomac,,. Cu toți știu ca stările astea sunt create de euforia pe care o simțim din cauza iubiri.
Când ești îndrăgostit, mereu vei vedea acea persoană mai bună decât este în realitate.
Nu cred în iubire adevărata,,, iubirea adevărată, din punctul meu de vedere, nu exista. Iubirea adevărată ar fi atunci când te-ai îndrăgosti la,, prima vedere,,. Am citit cărți despre iubire.
-Ști destul de multe despre acest subiect.
-Da..
-Mă bucur ca suntem împreună.
-De ce?
-Pentru ca, ești o persoană minunată care nu poate fi înțeleasă de toată lumea.
-Mulțumesc. Mulțumesc ca mă înțelegi.
Ma îmbrățișat strâns apoi ma privit în ochii timp de câteva minute.
-Ai.. Niște ochii minunați. Sunt foarte frumoși. De la cine ai moștenit albastrul acesta?
-Mulțumesc. Posibil sa se fi transmis de la bunicul meu.
O scurtă perioadă de timp sa lăsat liniștea apoi ea a sparto.
-Cum crezi ca vom fi peste zece ani?
-O sa fi soția mea. O sa avem un, ba nu doi copii și o sa avem și un câine.
-So-soție?Nu gândim prea departe?
-Ce vrei sa spui?Dacă te iubesc, te iau.
-Ți-ai dori copii cu mine?
-Da. De ce nu?
-Știu și eu.. Nu cred ca sunt potrivita pentru a-ți fi soție sau mama copiilor tăi.
-Prostii. Om trăi și om vedea.
-Îți este foame?
-Nu. Ție îți este?
-Da.
-Hai sa mâncăm.
-Gătești tu?
-Bine, dar, nu e vina mea dacă dau foc bucătăriei.
-Bun.. Atunci o sa gătim împreună. Chiar țin la bucătărie.