Am fost trezit cu un pumn în maxilar. Am vrut sa ma ridic dar un pistol a fost îndreptat înspre Mara care era legată de alt scaun în cealaltă parte a încăperii. În spatele ei mai erau încă trei bărbați, și ei aveau arme.
-Dacă nu vrei sa pățească ceva, te sfătuiesc sa nu te miști.
Nu aveam cum sa riposteze pentru ca însemna să o omoare.
-Atacați!
Doua dintre matahale sau dus în părți diferite ale camerei căutând doua bâte.
Marei i sa dat jos eșarfa de la ochi.
Cele doua matahale se apropiau într-un mod lent, strângând și mai tare bâtele în mâini.
Unul dintre ei mi-a împins scaunul de pe care stăteam astfel frânghia lărginduse.
Un pistol încărcat sa auzit în fundal asta însemnând,, Dacă te miști o omor,,
Mara a deschis ochi și sa uitat la mine.
Am încasat o lovitură în abdomen de toată frumusețea.
-Dylan, Nu!
-Nu ma privi.
Am încasat alta lovitura doar ca de data asta a fost un pumn în maxilar.
Mara nu se oprea din plâns și sughița într-una țipând sa ma lase în pace.
Dupa ce am mai încasat încă trei lovituri am auzit-o cum se îndrepta înspre mine.
-Mara.. N..nu.tr..trebuia sa faci asta.
-Dylan... Îmi pare rău.
Un bătut din palme sa auzit în fundal. O persoana sa apropiat de noi la fel de lent precum matahalele. M-am ridicat cu ultimile puteri pe care le mai aveam și am tras-o pe Mara în spatele meu astfel protejând-o.
-Mă uimești pe zi ce trece.
-Ce?
-Mara.
-D.. Da?..
-Mara? In sfârșit te-am găsit.
-Tata?
-Hai acasă.
-Nu tata.
-Nu? De ce nu?
-Răspunde-mi la o întrebare.
-Da..
-Asta e mâna ta?
-Mara eu..
-Tu ce? Mi-ai rănit prietenul în ultimul hal.!
-Știu ca nu îți e prieten. Știu tot despre el.
-Tata! De când stau cu el suntem prieteni.
-Mara! Cum sa fiți prieteni? Tatăl lui era dușmanul meu de moarte. Cu este posibil asa ceva? Familiile noastre se urăsc între ele.
-Tata, tu, trebuie sa înțelegi ca asta a fost în trecut.
-Mara, hai sa mergem.
M-am ridicat de jos cu ajutorul ei și am pășit încet.
-Hai sa mergem.
-Dă-mi cheile de la mașină.
-Mara!Dacă pleci, te decad din acțiunile companiei.
-Tata! Tu ești chiar obsedat? Crezi ca ma interesează bani companiei sau acțiunile ei? Dacă tu ești materialist nu înseamnă că am luat asta de la tine.
-Hai Mara.
-Dă-mi odată cheile alea!
Tatăl ei ia întins cheile de la mașină și am mers încet pana la ea.
-Haide.. Încet.. Încet.
A urcat la volan și ma ajutat sa îmi pun centura.
Am pornit la drum. Timp de zece minute nimeni na zis nimic.
-Dy.. Domnule. Vreau sa știți ca îmi pare sincer rău. Nu am vrut sa va creez probleme.
-Mara.. Nu e vina ta. Nu aveai de unde sa ști ca o sa fim răpiți..
Tăcerea sa lăsat din nou asupra noastră pana când un gând nesuferit ma frământa.
-Mara?
-Da?
-Crezi ca suntem prieteni?
-Da domnule. Cred.
-De ce?
-Pentru ca atunci când ar fi trebuit sa va apărați, ma-ți apărat pe mine. Ați gândit cu capul nu ați acționat fără gândire.
De ce ați făcut asta?
-Mara, sincer sa fiu. Acum șase luni mi se părea ca ești o persoana care iubea bani, luxul și bogăția..
Te credeam o persoana materialista care nu se gândește decât la ea însuși dar, după șase luni de locuit împreună am început sa te cunosc.
Din punctul meu de vedere pentru mine ești mai mult decât o prietenă. Pentru mine ești ca o iubită. Nu știu cum dar, mi-ai ajuns la suflet.
-Wow. Ma-ți impresionat. Cred ca va fost greu sa o ziceți.
-Da... A fost puțin.
-Si... Acum? Ce o sa faci?O sa ma părăsești?
-Nu știu, domnule.
-Mara. Sunt confuz. Nu știu cum și ce ar trebui sa fac.
-Domnule, trebuie sa aveți răbdare. O sa mă mai gândesc la ce o sa fac. Deocamdată sunt la fel de confuză precum dvs.
-Mara?
-Da domnule.
-Ești interesată de mine?
-P-Poftim?
-Îți plac?
-Da domnule. Dar, nu în acel gen, mi se pare ca sunteți de treabă.
-Doar atât?
-Da..Dvs simțiți ceva pentru mine?
-Las-o baltă.
-Simțiți?
-Da Mara! Simt. Simt ceva pentru tine. Nu știu cum sa întâmplat asta dar simt ceva pentru tine.
-Am ajuns, domnule.
Am coborât din mașină trântind ușa în urma mea.
A coborât și ea apoi am intrat în casă.
M-am așezat pe canapeaua din living in timp ce îmi desfaceam nasturi cămăși.
Mi-am ridicat maieul iar pe abdomen eram vânat și sangeram .Posibil aveam și pe spate câteva.
Încă mai aveam sânge la gură iar la mâna dreaptă cred ca aveam o luxație.
-Va simțiți bine?
-Ți se pare ca ma simt bine?
-Doar v-am întrebat.
-Scuze. Ma doare. Sunt nervos din cauza a ceea ce sa întâmplat.
-Îmi pare rău domnule. Dacă eu nu vroiam să părăsesc conacul nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.
-Mara. Serios acum, este înregula, nu te panica sunt doar câteva vânătăi.
-Lăsați-mă sa va îngrijesc.
A părăsit încăperea apoi sa întors cu o trusa de ajutor.
-Dați-vă maieul jos.
Am aprobat din cap urmărindu-i fiecare gest.
-O sa va usture.
-Rezist.
Am simțit o usturime pe abdomen iar apoi un pansament.
-Va puteți întoarce cu spatele?
-De ce?
-Vreau sa va pansez.
Am simțit o alta usturime pe știrea spinării iar apoi la fel ca înainte, un bandaj.
-Va puteți întoarce acum.
-Mulțumesc.
A picurat putina apă oxigenata pe un bețișor de ureche apoi sa apropiat încet de mine.
-O sa usture.
A apropiat acel obiect înspre mine apoi am făcut contact vizual pentru câteva minute.
M-am uitat la buzele ei pentru câteva minute apoi am început sa îmi frământ buzele.
Privirile noastre erau arat de intense încât ne sorbeam unul pe altul.
În acel moment a întrat Remus în casă.
-Bun... A ziua... Am întrerupt ceva?
-Nu..Tocmai ma pregăteam sa fac cina.
-Da. Și eu am ceva treaba în birou.
Am urcat scările nervos. Eram la un pas de următoarea etapă iar Idiotul de Remus a stricat momentul.
-Domnule. Cina e gata.
Am deschis ușa iar în fata mea era ea. Am tras-o de mână astfel încât sa pot vorbi cu ea în privat.
-Domnule.
-Taci.
-Dar, domnule.
-Am spus sa taci.
Iam luat mâna în palma mea. M-am aplecat și am sărutat-o pe obraz.
-Îmi poți aduce mâncarea aici?
-D-da domnule.