Magia unui hotel de 3 stele.
Îmi trec degetele prin părul meu împrăștiat și deschid ochii, tot ce simțind în momentul acesta fiindu-mi corpul amorțit și patul tare de sub spatele meu. Mă durea totul în mine, simțindu-mi până și locurile de care nu aveam habar că există cum plângeau în durere. Era un sentiment nou. Doamne, ce inconfortabil era patul. Cine a ales paturile pentru acest hotel voia să-și ucidă clienții în somn cu durerea asta de spate. Alături de mine era Leo care continua să doarmă.
Răsuflu lung și îmi ridic palma în aer. Mintea-mi era încă în ceață, abia m-am trezit, dar tind să cred că acesta nu era singurul motiv de ce era confuz în momentul acesta. Casc larg și îmi lipesc palmele de față. Plapuma rece se freca de pielea mea fierbinte, iar Leo se întoarce spre mine, continuând sa doarmă. Mârâie în somn nemulțumit și trage pătura peste el mai bine. Dormea atât de strâns. Era adorabil. Mintea-mi era un haos total în momentul acesta.
Expir lung.
Privirea îmi fuge spre el. Un zâmbet mi se conturează incontrolabil pe buze. Nu am clarificat mai nimic, însă mă simțeam de parcă totul deja era rezolvat. Încă-i mai simțeam atingerea pe piele, iar amintirile nopții de ieri nu se vor pierde atât de ușor. Inima îmi bătea cu putere.
Nu i-am mai zis că-l plac. Dar în momentul în care se va trezi, îi voi spune tot. Orice s-ar întâmpla, va trebui să accept indiferent. Deoarece eu nu mai aveam răbdarea de a ascunde totul în continuare.
Indiferent de mă refuză. Sunt un bărbat matur ce poate accepta asta. Mă rog, într-o măsură sau alta.
— Arăt atât de bine? Îi aud glasul, iar colțurile buzelor mi se ridică într-un zâmbet.
Nu mă așteptam că o să se trezească atât de devreme.
— Nu. Doar sunt rare momentele când nu vorbești nonstop. Mă bucuram de ele.
— Oh, am sperat și eu.
Privirile ni se încrucișează, dar nici unul dintre noi nu îndrăznește să le mute. Înghit în sec și zâmbesc discret, iar apoi îmi întind degetele spre părul lui. Nu știu de ce am făcut asta, dar el îmi sărută încheietura moale. Mă folosesc de ocazie, apropiindu-mă mai aproape de el, sărutându-l apăsat pe buze. Roșcatul zâmbi peste buzele mele, dar îmi răspunde înapoi.
Palmele sale se regăsesc pe obrajii mei, trăgându-mă mai aproape de el.
— Goddammit, Chris, mă înnebunești.
— Poate acesta este scopul meu.
— Sper, zâmbește.
Fețele noastre erau literalmente la centimetri distanță, dar doar ne priveam în ochi. Voiam acum să-i spun tot ce aveam de spus, dar respirația mi se blocă, iar un nod mi se opri în gât. Spune-o, Chris.
Doar spune-o.
— De ce? Șopti el întrebarea, plimbându-și degetul pe linia maxilarului meu.
— E complicat, las o respirație lungă să-mi scape buzele.
Tot corpul îmi este cuprins de un fior. Dar nu știam dacă este de bine sau nu. Eram atât de aproape din a îi spune, dar bătăile inimii mă făceau să mă cutremur. Nici nu am realizat când s-a făcut atât de cald în cameră, dar cu el lângă mine— nu mai simțeam absolut nimic. Doar atingerea palmei sale peste obrajii mei.
— Ce este în mintea ta, Chris? Expiră lung și își umezi buzele. Aș vrea atât de mult să te înțeleg.
— Tu. Tu ești în mintea mea, îmi lipesc fruntea de umărul lui.
Nici nu am realizat când am pronunțat cuvintele astea, dar n-o regretam. Eram un haos total în momentul acesta, dar voiam să-i spun tot. Voiam să știe absolut tot despre mine în momentul acesta— iar dacă mi-ar pune o întrebare, indiferent de ea, lui i-aș răspunde.
Vreau să mă înțeleagă.
Am nevoie de el.
Își strânge brațele în jurul meu.
— Atunci… de ce m-ai evitat în aceste săptămâni atât de brusc? Încerc să-mi dau seama ce am făcut greșit, dar poate sunt un idiot. Nu-mi dau seama. Și încerc atât de greu să fac orice pentru a mă ierta, dar doar mă eviți. Sunt efectiv la limita din a veni la tine acasă și a nu pleca până nu-mi zici ce dracu s-a întâmplat, surâde.
Îmi dă câteva fire de păr de pe frunte la o parte. Încerc să spun ceva, dar mă simțeam atât de tensionat, iar faptul că stăteam lipit de el nu prea ajuta. Mă rostogolesc înapoi în locul meu și înghit în sec. Totuși, privirea nu mi-o mut pentru mult timp de pe el. Și nici el de pe mine.
— Eram gelos, Leo, îi spun adevărul, iar el ezită puțin.
— Pe… George? Pune întrebarea după câteva secunde.
— Mai există variante?
Bărbatul ezită câteva secunde, dar continuă să mă privească. Pufnește amuzat.
— Oh, doamne, ești adorabil, Chris.
— Doar adorabil? Îmi arcuiesc o sprânceană.
Roșcatul se ridică în fund și îmi zâmbi larg. Se apropie de mine și mă privește direct în ochi.
— Și de ce erai gelos?
— E evident, îi evit chipul jenat.
— Vreau să o spui cu buzele tale.
— Ce să spun? Că mă enervezi? Îl împing cu mâna, simțindu-mi obrajii roșii.
O făcea doar ca să mă enerveze. Dar nu puteam minți, la cum îmi bătea inima, simțeam că o va lua razna în curând. Și știa și el asta. Deși părea la fel de emoționat ca mine. Îmi prinde palma de încheietură și îmi sărută pielea ușor. Mă tachina, iar după rânjetul de pe buze, iubea asta.
— Ai putea spune și asta, dar vreau să te aud spunând ce este în mintea ta. Vreau să aud adevăratul tău motiv de pe buzele tale, Chris.
— Îți place să îți bați joc? Îmi retrag mâinile.
— Nuuu, nu o lua în nume de rău, iubire.
Pufnesc lung.
— Da, te iubesc, este ceva greșit în asta? Știai asta de acum 3 ani, chiar crezi că m-am schimbat prea mult? Și evident voi fi gelos pe iubitul tău. Mă enervează idiotul ăla, știi ce rănit m-am simțit când ai renunțat la întâlnirea cu mine pentru tipul ăla care a apărut pe moment?
Expresia îi îngheață pe chip, înghițind lent în gol. Mă urmărea cu privirea, de parcă se aștepta să citească altceva fe pe chipul meu. Dar nu, acesta era adevărul. Și probabil a fost întotdeauna. Mă privește uimit. Îl privesc și eu debusolat, de parcă bărbatul a fost luat brusc prin neștire.
Nu cred că nu a știut.
Nu cred.
Nu are cum.
Era mai evident decât lumina zilei.
— Ce? Îmi arcuiesc sprânceana.
— Eu mă refeream să spui că sexul cu mine îți place… dar mă refer, și asta merge, își ridică spatele, mai mult bâlbâindu-se.
Încercă să pronunțe cuvintele clar, dar îi luă câteva încercări. Mări distanța dintre noi, lăsând un gol între noi. Înghit în sec jenant.
— Oricum. Nu mai pot întoarce timpul înapoi și să-mi retrag cuvintele.
Drace, chiar am crezut că și-a dat seama. Oricum am avut de gând să îi spun asta, dar nu în acest moment. Am impresia că am făcut o prostie. Mă ridic pe marginea patului, scâncind la prezența durerii de spate. Trecuse ceva timp de când nu am mai avut-o.
Roșcatul era încă ușor surprins.
— Mă placi? Mă întreabă după câteva secunde de liniște.
— Mă rog, din câte știam, parcă asta înseamnă când cineva îți spune "te iubesc".
— De ce nu mi-ai zis mai devreme?!
Mă întorc spre el și îmi arcuiesc o sprânceană.
— Mă întreb de ce. Nu eu eram cel cu iubit.
Bărbatul clipi apăsat și se apropie de mine. Îmi mușc agitat interiorul obrazului. În imaginația mea era cu mult mai ușor. În realitate, simțeam cu fiecare secundă în care el nu-mi oferea răspunsul său definitiv, cum îmi crește anxietatea. Modul confuz în care mă privea, nu știam dacă să-mi fie pe plac.
— Nu-i adevărat. M-am despărțit de el de o grămadă de timp, se încruntă.
— Poftim?
— M-am despărțit de George.
— Când? Întreb șocat.
— De… um, săptămâni bune. În ziua aia la sală. Voiam de ceva timp să pun punct, dar presupun că întoarcerea ta a fost ultima picătură și am vorbit cu el. Mă rog, a insistat să încercăm măcar o pauză, am acceptat, dar deja era gata pentru mine și o știam. De aceea a vrut să ne întâlnim de ziua mea și de câteva ori ne mai întâlneam. Mă simțeam prost. El chiar credea că rezolvăm ceva.
Buzele mi se întredeschid.
— Dar atunci ai anulat cu mine pentru el-
— Ca să pun punct chiar la tot. Nu mai suportam presiunea asta. De unde știi totuși că am fost cu el?
— Eram deja acolo. Te așteptam. Și te-am văzut, pronunț ușor pierdut, încercând să mă gândesc la tot.
Mă luase prea din scurt cu toată informația asta bruscă. Încercam să sortez totul în mintea mea, dar parcă era și un haos mai mare. El tot timpul acesta nu a fost cu nimeni?? Iar eu credeam că el îl înșală, de fapt? Doamne, ce confuz era totul.
Îmi apucă bărbia și mă sărută cast pe buze.
— Îmi pare rău. Îmi pare sincer rău. Nu am vrut să te simți așa. Nu sunt genul ăsta de om.
Inconștient, zâmbesc.
— Doamne, și mie îmi pare rău, Leo, pentru cum m-am comportat. Când sunt gelos, nu am idee nici eu cum să mă comport. Sunt un nerod. De ce nu mi-ai spus mai devreme?
— Deoarece voiam să te aud cum spui că ești un nerod, surâde. Nu am avut șansa. Am vrut să-ți spun adevărul. Dar te-ai supărat brusc pe mine.
— Drace. Iar eu eram atât de confuz dacă îl placi cu adevărat sau nu.
Chicotește.
— Voiam doar să te frustrez, deoarece aveam impresia că doar te distrezi pe seama mea.
— Doamne, și cât de bine ți-a reușit.
Își lipește fruntea de a mea și zâmbi larg. Stomacul îmi este cuprins de fluturi, mi se strânge puternic, iar degetele încep să-mi transpire. Îi simțeam respirația pe pielea mea, iar dacă nu s-ar fi simțit atât de viu, aș fi fost convins că este doar un vis. Dar nu era.
Era probabil mai bun decât unul.
— Știi, Chris, de ce ți-am zis că nu poți concura cu el? Pentru că ai câștiga de fiecare dată.
Simt cum sângele mi se urcă repede înspre obrajii.
— Deja am impresia că este doar o halucinație, pufnesc amuzat.
— Știu că parcă sunt scos dintr-un vis, dar nici chiar așa.
— Exact, ești mai bun.
După cuvintele mele, el tăcu și mă trase în brațele sale. Îi simțeam pielea dezgolită și înfierbântată, lipită de a mea. Fiecare loc pe care îl atingea el, îmi era cuprins de fiori. Buzele îi tremurau, iar eu îmi apropii bărbia de a sa.
— Înainte să apari tu, eram convins că timpul meu este cel mai prețios lucru pe care îl am. Acum l-aș putea da pe tot doar pentru a fi lângă tine, îi șoptesc cu degetele peste umerii săi.
— Iar eu nu o să-l refuz, îmi răspunde zâmbind larg.
Îmi las capul în jos, expirând lung.
— Știi ce înseamnă asta, Leo? Îl întreb.
— Ce înseamnă asta?
— Că nu mai scapi de mine. Niciodată. Odată ce mă accepți, sunt ca un scai. Voi sta lipit doar de tine.
Un surâs vioi îi părăsi buzele, iar el mă strânse mai aproape de mine.
— Iar eu îmi asum responsabilitatea. Cu toată inima. Nu văd decât plusuri.
Iar cu cuvintele astea, îl sărut. Sau el pe mine. Nici nu mai am habar, dar buzele sale erau lipite de ale mele într-un sărut lent— Dar al dracului de dulce. Și parcă ne-am mai sărutat de multe ori înainte, dar acum aveam impresia că este diferit. Inima îmi bătea puternic în piept, iar corpul său tremura și el în brațele mele, în timp ce plămânii îmi sunt captivați de parfumul său.
Pielea sa se freca de a mea, iar eu îl împing în pat, în timp ce continui sărutul înflăcărat. El gemu gutural peste buzele mele și își încrucișează brațele în jurul gâtului meu, trăgându-mă mai aproape de el. Tot corpul îmi ardea, iar cu fiecare secundă, voiam și mai mult din el. Voiam totul. Să-mi aparțină. Să nu mai aibă voie absolut nimeni, absolut niciodată, să se mai atingă de el.
— Hai să ne întâlnim pentru o perioadă ca să vedem dacă va funcționa, șoptesc cu respirația haotică, iar el își arcuiește o sprânceană.
— Cât timp? Întreabă amuzat.
— Habar nu am. Nici o perioadă de timp nu va fi suficientă. Hai să începem cu întotdeauna.
Îi privesc expresia, simțind cum totul izbucnea în mine. Dar el, împotriva fricilor mele, mă trase mai aproape.
— Prea puțin. Dar presupun că merge. Te iubesc, Chris, pronunță cuvintele clar.
Tot ce mai puteam auzi erau bătăile inimilor noastre. Băteau puternic, haotic, amestecându-se perfect.
— Leo, îi pronunț numele abia auzit.
— Și mereu am făcut-o. Și voi continua să o fac.
///
N/A: dacă sunt greșeli plz zice ți mi, deja îmi era mult prea somn ca să verific normal dar o sa încerc mai trz