Eu: Da!*spun și fac o față de cățeluș plouat*
El: ...Eh.
Eu: În fine! Doar spune-mi de ce nu ai fost la concert.
El: Nu am ajuns la timp pentru concert.
Eu: Ăm...am să te cred. Chiar nu mai vreau ceartă. În fine...eu am să plec. Probabil Kevin se întrebă unde sunt!
Spun ridicându-mă, dar Jimin îmi prinde încheietura mâinii stângi. Se ridică și el, și-și apropie fața de a mea. El insistă că ar trebui să mă conducă până acasă pentru a nu întâmpina probleme în drumul spre casă. Eu cedând până la urmă.
În drumul spre casă niciunul dintre noi nu a scos niciun sunet. Liniștea dintre noi era una de mormânt. Ajunserăm și acasă, eu deschizând porțile... fiind paznici au pauza de biscuite se pare. Jimin intră rapid în curte și rămâne stană de piatră.
Jimin: Ai câine Doberman? De ce?
Eu: Da! Păi îmi plac animale.
Jimin: Văd! Și mie îmi plac, dar nu crezi că e cam feroce.
Eu: Stai să vezi leopardul.
Auzind spusele mele Jimin se panichează și mă trage după el până în casă. Acolo văd o mini petrecere.
Jimin: Mișto! Cât plătiți de lună la chirie?
Namjoon: Nu plătim taxe, sperăm.
Jimin: Păi și atunci?
Yoongi: Păi și atunci este casa Zendayei și ne lasă să stăm aici până plecăm în America... și plecăm ca Zendaya să lași premiul care reprezintă America acolo în țara ei. Mai ai întrebări?
Jimin: Da, logic! Zendaya de unde ai casa?
Eu auzind întrebarea lui mă retrag ușor din încăpere, dar putând să-i văd pe băieți râzând. Urc în camera mea și a lui Jungkook. Merg spre dulap și încerc să-mi aleg niște haine potrivite vremii de afară. Pe noptieră se află telefonul lui Jungkook, bâzâind în truna, semn că primește mesaje și câte o dată apeluri. Cedez nervos și ridic telefonul de pe noptiera de culoare neagră.
Îl deschid, din fericire nu are parolă și mă uit în secțiunea de mesaje, văzând că mesajele primite sunt de la cineva trecut "Numărul 5". Întru și în secțiunea de apeluri și contacte. Îmi scapă un mic râset văzând că aproape toate numerele de telefon care aveau poză cu fete erau numerotare de la 1 la 20. "Sper că pe mine nu mă are numerotată"- gândesc eu. Într-un final zâmbesc când văd că nu mă are trecută așa. Curiozitatea mă apasă, asta făcându-mă să intru din nou în secțiunea de mesaje. Când încerc să deschid primul mesaj, cineva mă oprește.
Acel cineva fiind Jungkook. El încercă să-și ia telefonat din mână mea, părând rușinat.
Din greșală mă împiedic de pat și cad Jungkook căzând peste mine. Apropiindu-și buzele de gâtul meu. Îmi imobilizează mâinile deasupra capului, și începe să-mi sărute și muște mici porțiuni ale pielii. Dintr-o dată intrând Jimin în cameră spunând: "Oh... scuze. Nu știam că aveți treabă. Iertați-mă." Spune și pleacă. Îl dau jos pe Jungkook de pe mine și cobor jos, văzându-l pe Jimin pe canapea stând bosumflat. Merg și mă așez lângă el.
Eu: Jimin nu a fost ce-a ce crezi. Crede-mă!
El: Serios? Nu prea cred.
Eu: Îmi pare rău. Eu n-am nici o legătură cu Jungkook, el este un nesimțit. Scuze.
El se ridică brusc de pe canapea și zâmbește, astfel făcând și eu. Mă ridic pe vârfuri ca să fiu la acelaș nivel cu el.
El: Ce păcat.
Eu: Ce-i păcat?
El: Că ești atât de scundă. Nu-mi plac fetele scunde! Îmi plac fetele înalte.
Eu: Înalte ca bradul, proaste ca gardul.*spun băgându-mi mâinile-n sân*
El: Geloasă!
Eu: Nu-s geloasă!
El: Dacă zici tu. În fine. Plec, mă așteptă iubita.
Eu: A, ok. Hai, ieși, ieși! Oricum nu mai vreau să te văd.
El: De ce?
Eu: Ochii care nu se văd, se uită.
El: În cazul nostru nu se uită.
Eu: Ba se uită... când cineva îmi va pune inelul pe deget, se va uita.
Îl văd încruntându-se, zâmbind forțat. Mă ia de mână și mă trage după el până în mașină. Mă trântește pe scaunul de lângă șofer, iar el lângă și blochează ușile.
Eu: Jimin! Deschide! Lasă-mă să ies.
El nici măcar nu se uita la mine. Începusem să mă zbat, el văzând asta apăsă un buton care mă imobilizează de scaun cu centurile, și-mi pune o bucată de bandă la gură. După câteva ore ajungem la o casă. Jimin se dă jos și vine lângă mine și-mi desface centurile luându-mă în brațe stil mireasă. Mă duce în casă, unde mă așează pe un pat dădu-mi banda de la gură jos.
Eu: Ești nebun?!*spun ridicându-mă de pe pat*
El: Da, sunt! Ești mulțumită?!!
Eu: Nu, nu sunt! Dar lasă-mă să plec și voi fi.
El: Nici gând! Vei sta aici cu mine, doar noi doi... pentru totdeauna.*spune punându-și mâinile îi jurul taliei mele*
Eu: Ai fost vreodată la un psiholog?
El: Da!
Eu: Păi cereți bani înapoi!!
El: Nu crezi că vorbești cam mult?!
Eu: Nuuuuu! În fine. Mă lași să plec?
El dă negativ din cap asta enervându-mă. Văd pe o măsuță un cuțit. Mă dau încet în spate pentru a ajunge la măsuță și i-au cuțitul.
Eu: Viața mea, viața ta sau mă lași să plec. Alegerea îți aparține.
El se apropie de mine vrând să-mi ia cuțitul din mână, dar eu mă dau în spate. Îndreptând cuțitul spre gâtul meu.
El: Nu face asta!
Eu: De ce n-aș face o?
El: Păi gândește-te dacă vei muri cu cine va rămâne Kevin? Nu crezi că-l va durea că numai are mama? Nu va plânge când nu te va vedea dimineața lângă el? Ție nu-ți va fi lipsi acel: "'Neața mami!". Nu-i vei duce dorul? Nu-i vei mai simți mirosul. Nimic. Gândește-te bine la ce vei face, Zendaya...vei vărsa sânge și vei aduce lacrimi...Nu vrei asta, nu? Rămâi lângă mine... rămâi lângă noi.
Eu: Nu! Totul sa întâmplat din vina mea. De când m-am născut am fost un eșec. Din neatenția mea tatăl meu nu mai este. Am dezamăgit o pe mama. Știu că și tata de acolo de unde este...e și el dezamăgit. Mama mi-a spus:" Nu te îndrăgosti... nu-ți arăta sentimentele...fi rece" au ascultat o? Nu! Iar tata mi-a spus: "Dacă nu este el, e altul" ce semnifică asta? Ce însemnă asta?
Totul este distrus în viața mea... totul. Nu pot zâmbi...nu pot uita, Jimin...nu mai pot duce atâtea. Mai bine plec, va fi mai bine pentru toți.
El: Dacă pleci tu, plec și eu. Dacă tu cazi, cad și eu...Dar întotdeauna ne vom ridica împreună. O iubire imposibilă. Ști poți pleca dacă vrei, doar nu fă ceva ce poți regreta după bine?
Auzind cuvintele lui las cuțitul jos, inspirând adânc și lăsând niște lacrimi amare să-și facă apariția.
Eu: Sunt confuză...cine suntem noi? Ce trăim noi? De ce suferim atâta? Poate așa ne este destinat?
El: Nu știu, dar știu că putem schimba asta...putem zâmbi. Putem fi fericiți.
Eu: Da! Dar împreună nu. Rămânem prieteni?
El: Da, sigur!
"Niciodată nu vom putea fi doar prieteni"
______________________
Hello! Ce mai faceți? 😂
Deci vreau să vă mulțumesc pentru absolut toate... pentru comentariile frumoase 🤧 pentru aprecieri 🤧. Absolut tot. Sunteți niște persoane minunate. ♥️
Chiar dacă nu vă cunosc pe toate vă consider prietenele mele. 💜 Acum vreau să vă pun o întrebare: Ați vrea să fac un cont de Instagram unde să postez edituri? 🤔
Scrieți răspunsul vostru în comentarii. 🤗
Și am o rugăminte la voi: Dacă vedeți pe Wattpad cărți care par copiate după ale mele, vă rog să mă anunțați 👀 Chiar nu vreau ca altcineva să-mi "prelucreze" munca și s-o de-a drept munca lui. 😣 Eu chiar mă chinui să scriu aceste cărți, și anul acesta am Evaluarea Națională și o simulare și mi-e greu să mă împart în ambele cazuri. 😩 Încă o dată vă mulțumesc pentru tot. 🤗💜 Vă pupiki! 😘😌 Aaa...am uitat să spun că voi nu aveți idei ce fericită sunt când văd că primesc noi followers și comentarii frumoase. 😭💜. Cam atât. 🤫
P.S: Evitați greșelile gramaticale dacă sunt, binențeles. 😳🙂
Și nu uitați de votul care-mi dă încredere. ⭐