Nu am apucat să petrec mult timp cu tata, dar odată ce m-am întors de la cumpărături, și după acea discuție aprinsă dintre McKenzie și Jax, mi-am lăsat lucrurile deoparte și am coborât scările pentru a petrece încă câteva clipe cu el.
I-am povestit despre toată treaba cu Kamron și cum s-a ajuns de la o nebunie să mă simt atrasă de acest bărbat, tata ascultând cu atenție și zâmbind din când în când. A fost uimit să mă vadă atât de captivată de cineva, mai ales că ultima dată am avut o relație de toată jena cu Demetrius.
Nu am să-l uit în veci pe tata cum a vrut să-și folosească una dintre mitralierele de la serviciu pentru a-l ciurui pe fițos.
— Dacă mă mai privești mult așa, o să cred că o faci doar pentru că m-ai surprins la mall îmbrăcată sumar.
Mă adresez lui Kamron, care acum conduce spre aeroport, deși ochii săi nu se pot muta de la mine aproape mai deloc. Nu îmi displace, ba chiar îmi oferă o căldură pe care nu aș vrea să o simt în anumite locuri. Probabil mă simt stânjenită pentru că bărbatul de care îmi place m-a surprins purtând așa ceva, când ar fi trebuit să-l surprind într-un moment intim.
Îl aud cum scoate un surâs sonor printre buze și una dintre ele se curbează ucigător de mult.
— Doar mă uit ca să-mi dau seama ce-aș putea face ca să treci de securitate, micuțo.
Mă ia peste picior și îi dau un pumn în braț, izbucnind apoi în râs într-o concordanță cu acesta. Eram deranjată la început de glumele pe seama fizicului meu atât de minion, dar eu n-am fost mai prejos de-atât.
— Exceptând glumele mele prostești pe seama înălțimii tale, mie chiar îmi place de tine așa cum ești.
Tresar subit la ultimele sale cuvinte și mă întorc cu mai multă precizie spre el, ochii lui fiind când la drum, când pe mine. E relaxat în tot ce spune și în faptele sale, iar ceva în inima mea începe să accelereze ritmurile acesteia.
Urmăresc cum limba lui iese nițel la iveală și trece agale peste buze, umezindu-le și simțindu-mi irisurile cum nu se pot stăpâni din a se uita atât de prudent înspre actul său.
Cum s-ar simți acea limbă în interiorul gurii mele, întâlnind-o pe-a mea?
Sfinte Pătrunjel, Baylee! McKenzie a spus bine când a zis că ai nevoie de un dildo ca să-ți stăpânești hormonii. Hormoni pe care Demetrius i-a făcut să fugă mai mereu când el era prin preajmă.
Normal că la Demetrius nu m-am simțit vreodată așa, deoarece el nu emana acest aer de masculinitate pe care Kamron îl posedă. Plus de asta, uriașul mi s-a remarcat și cu doza sa de nebunie, așa cum am spus mai mereu.
— Când spun că îmi placi, vreau să zic că nu m-a deranjat vreodată înălțimea ta. Atunci când ești aproape de mine, și te văd atât de mică, simt nevoia de a te proteja, nicidecum să mă leg de faptul că nu-mi ajungi nici până la umeri.
Dacă mai înainte mi-am simțit obrajii calzi, acum parcă clocotesc pe foc încins. Bărbatul ăsta mă face să uit de iarnă și să mă simt ca și cum aș fi într-o zi însorită de vară, la fel cum încep să-mi uit trecutul legat de relațiile mele eșuate și de momentul critic avut pe pârtia de schi, anul trecut.
— Am fost iritată la început, atunci când ne-am cunoscut în acele circumstanțe, dar tachinarea noastră a început să devină plăcută. Deci nu mai trebuie să-mi argumentezi ceea ce spui, Kam.
Îi zâmbesc timid și mă întorc rapid cu ochii către drum, sesizând că nu mai avem decât foarte puțin până când vom ajunge la aeroport.
— Știi, voiam să-ți spun de ceva vreme ceva. Și nu mă interesează că ne știm de atât de puțin timp, pentru mine e ca și cum ar fi trecut luni întregi de când te știu.
Dacă mai înainte inima îmi bubuia puternic, acum mai are foarte puțin și parcă ar vrea să-mi sfâșie pieptul, ieșind și luând-o la goană. Stomacul meu e la fel de afectat, încât fluturii din stomac sunt asemeni unor fulgi de nea ce cad cu rapiditate din cer.
Mașina trage pe dreapta pe marginea drumului, iar restul mașinilor trec pe lângă noi și își continuă mersul. Ridic o sprânceană de nedumerire, dar când îmi întorc privirea spre el dau de irisurile sale albastre, care mă privesc cu atenție și mă provoacă să înghit în sec din cauza emoțiilor prezente.
— Ai început să te cuibărești în mintea și inima mea, Baylee-un metru și o speranță.
Mă copleșesc cuvintele sale la fel de mult pe cât mă amuză finalul acestora. Să-mi mărturisească sentimentele pentru mine este ceea ce mie mi-era teamă s-o fac la adresa lui, dar apreciez enorm că și-a asumat rolul de bărbat și a recunoscut că mă place pe indirect.
Ăsta e Kamron care îmi place mie și e cel pe care l-am cunoscut. E glumeț, șarmant și mă omoară cu zâmbetul lui, alături de toată armura de viking.
Nu mă pot abține să nu-mi dezvelesc zâmbetul cu adevărat, să vreau să-l iau acum în brațe și să-mi lipesc buzele de-ale sale.
— Încerci cumva să-mi spui că mă placi, uriașule? îl dojenesc ușor și îmi apropii mâna de obrazul său, ciupindu-l cu finețe de acesta într-un mod jucăuș. Pentru că să știi că sentimentul este reciproc.
Pare că-și mijește subit ochii la declarația de la final, iar eu aproape că izbucnesc din nou în râs. De data asta aș face-o pentru modul amuzant în care arată acum. Arată ca și Oblio din desenele animate.
— Nu bulbuca ochii așa! Aproape că-ți ies din orbite.
Începe să zâmbească și el, persistând să se uite la mine cu atât de multă ardoare ce mi se împregnează în suflet și stăruie să fie acolo.
— Ce crezi despre ideea de a ne oferi o șansă unul celuilalt?
Întrebarea lui era așteptată de către mine, iar tot ce pot face acum este să-mi lărgesc mai tare zâmbetul și să mă apropii mai tare de el, ba chiar să trec printr-o nebunie de moment peste schimbătorul de viteze și cotieră, ajungând acum în poala sa.
Ochii lui devin din ce în ce mai largi și acum chiar sunt aproape de a ieși din orbite, cu siguranță neașteptându-se să fac una ca asta din cauza faptului că sunt pudică.
— Ce... ce faci? se bâlbâie în vorbe și pare atât de nătăfleț în momentul ăsta.
— Îți spun ce cred despre ideea unei șanse între noi.
Ridic nonșalantă scurt din umeri și îi urmăresc buzele cum se întredeschid ușor pentru a scoate alte cuvinte printre ele, dar îl iau în surprindere când îmi lipesc buzele de ale sale. Și nu doar pe el, ci și pe mine. Sunt uluită de curajul de care depind.
Îmi duc palmele pe capul său ca un sprijin, dar și pentru a-i îndepărta căciula ce astupă podoaba sa capilară. Vreau enorm de mult să-i simt părul între degetele mele, să-l masez cu diplomație și să văd că-i place modul meu stângaci de a coopera într-un sărut care începe să treacă limita celui obișnuit.
Fac ceea ce îmi propun și când îi iau părul în căușul mâinilor, aud un geamăt ca o vibrație provenită de la Kamron, care mă determină să zâmbesc peste gura sa.
Faptul că îmi sunt lățite buzele este privilegiul său de a reuși să-și strecoare cu agilitate limba printre ele și să o găsească pe-a mea, așa cum face de altfel și reușesc să-i simt aroma puternică de mentol. Ador menta în perioada de iarnă la fel de mult cum îmi place scorțișoara în orice.
Nu mai e absolut nimic intim în ceea ce facem noi, mai ales că ne sărutăm în modul pe care eu nu puteam să-l abordez cu nimeni. Lui Demetrius i se părea prostesc și dezgustător, dar mai mult ca sigur nu l-a deranjat când a făcut-o pe la spatele meu cu Stassie.
Degetele uriașului îmi traversează cu diplomație spatele prin materialul gecii pe care o port, menținându-mă stabilă deasupra lui. Disting abia acum cât de mică sunt chiar și în poala acestuia, ba chiar cum părțile noastre intime se presează una de cealaltă.
Oh, Doamne! Nici nu vreau să mă gândesc la asta acum, nu când mintea mea ar trebui să fie numai și numai la sărutul incitant cu el. Lipsa aerului este deja un impediment, dar nu ne oprim niciunul dintre noi. Persistăm să facem asta și să ne lăsăm sentimentele unul pentru celălalt cât mai la exterior posibil, pentru a ni le putea vedea mai bine.
Devin captivată de gustul, de finețea și de zgomotele minore ale actului nostru, dar se aude subit un claxon ce distruge totul. Tresar speriată și eu sunt prima care se desprinde din sărut, încercând chiar să mă dau jos din poala lui și să-mi reculeg locul de alături.
Dublu Sfinte! Cineva ne-a văzut oare? Sau a fost doar un claxon din partea cuiva care-i cunoaște mașina lui Kam?
Un ciocănit în geamul portierei sale se aude și nu pot să nu vreau să sar ca un ninja, vrând să mă așez pe locul de lângă.
— Stai aici! îmi ordonă și nu pare afectat de oricine ar fi persoana de dincolo de această ușă.
Geamul e aburit de când a oprit motorul mașinii și căldura a început să dispară, înlocuindu-se cu frigul pe care nu l-am simțit adineauri.
— Ești nebun?! aproape că țip de panică și nu îmi înțeleg starea de moment. Ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac acum, ar fi să fiu privită de persoana de afară cum stau în poala ta.
— Poate trebuia să te gândești la asta înainte să-ți folosești abilitățile de ninja și să mă călărești, domnișoară pudică.
Mă ia la mișto și aproape că-mi vine să-i dau o palmă peste fățuca asta pe care mai înainte am devorat-o, jur.
— Nu mă face să regret că te-am sărutat, uriașule.
Mârâi la el și acesta nu apucă să-mi dea un răspuns și nici nu mă lasă să plec din poala sa. Îmi țintuiește fundul cu mâinile sale, dar gestul nu îmi dă impresia că ar vrea să mă atingă, doar să mă aibă în continuare lipită de el.
Nu apucă acel răspuns pentru că ușa se deschide dintr-odată și îmi simt inima de parcă s-ar afla în pântec. Portiera se deschide pe larg și șocul de moment se schimbă la vizualizarea persoanei care se află acum în fața noastră.
— Dacă veneam cinci minute mai târziu, Moș Crăciun intra pe ,,hornul" dintre cracii tăi, soro.
McKenzie. Se putea să fie altcineva?
Ea e una dintre stricătoarele de momente unice, la fel și glumele sale care mă fac să mă înroșesc ca o tomată.
Cum de nu e deja la aeroport?
— Tu nu trebuia să fii la aeroport... acum? aproape că mă bâlbâi și eu, stând în continuare în poala uriașului Kam.
— Ba da, voi nu? V-ați oprit la o hârjoneală scurtă, așa-i?
Ne face cu ochiul și noroc că nu i se vede chipul lui Kamron din cauza pletelor, altfel i-ar vedea și lui nuanța sângerie din obraji.
— În fine! schimbă subiectul și își dă scurt ochii peste cap. Am recunoscut mașina și credeam că există probleme legate de ea, dar se pare că voiați să vă reglați unul celuilalt ,,motoarele".
— McKenzie! atât eu cât și șatenul bărbos țipăm la unison și ea ridică mâinile în semn de pace.
— Bine, bine. O să plec acum ca să continuați guriceala, porumbeilor. De fapt reni, dacă tot suntem în perioada de iarnă.
Începe un dans din sprâncene și apoi ne face scurt cu mâna, închizându-ne ușa și mergând către mașina sa parcată în fața jeep-ului lui Kamron.
— Cred că mama ei a scăpat-o la naștere.
Concluzionează el și izbucnesc subit în râs, apropiindu-mă de chipul său pentru a doua oară astăzi și oferindu-i un sărut scurt pe buze.
— Mai mult ca sigur.
Zâmbetul său se lărgește dintr-odată și mâinile care îi erau adineauri pe fundul meu sunt acum postate pe spate, strângându-mă puternic și îngropându-și chipul în părul meu. Inspiră aroma și apoi îmi depune un sărut lung în acesta.
Slăbește strânsoarea și înțeleg că îmi oferă libertate, așa că îmi trec un picior peste schimbător și cotieră, întorcându-mă la locul meu. Când mi-am cuplat centura de siguranță, la fel și acesta, a pornit din nou motorul și a început să iasă din parcarea de la marginea drumului.
❅❅❅
— Uite-i și pe porumbeii noștri! exclamă nebuna mea prietenă și se apropie de mine și de uriaș.
Am ajuns la aeroport în urmă cu câteva minute, dar l-am așteptat pe Kamron să parcheze mașina și să mă ajute să-mi cobor de pe bancheta din spate bagajul.
Acum suntem în interior și grupul de prieteni ai lui Kam și Jaxon sunt adunați cu toții într-un singur loc, discutând între ei și câțiva uitându-se la noi.
— Trebuie să scuipi tot în legătură cu pupăceala voastră, îmi șoptește la ureche și un chicot îi părăsește gura apoi. Apropo, există o problemă pe care nu avem cum s-o rezolvăm.
Mă încrunt și o privesc ca și cum nu am nici cea mai vagă idee despre ce este vorba, dar apoi îmi face semn către grup. Acolo există două perechi de ochi care ne privesc de parcă ar vrea să înfigă în noi cuțite.
Cu răceală și o așa-zisă urmă de ură, Stassie și Demetrius sunt acum în fața noastră, fiecare cu bagajul lor și nici pe departe nu arată ca și cum vor merge altundeva. Jaxon este verișor cu dușmanca mea de pârtie, îl înțeleg într-o oarecare măsură, dar după discuția noastră de acum câteva zile, nu pot să nu mă gândesc acum la consecința de a distruge ceea ce eu și uriașul vrem să clădim între noi.
— Kam... ce caută amândoi aici?
Nu e ca și cum nu aș avea habar, dar sper să nu mi-o confirme.
— M-am luat cu treburile bune și nu am vrut să-ți vorbesc despre asta, dar acum că tot ai văzut, ei doi o să vină cu noi.
Fir-ar! Dacă Stassie nu-și va ține mâinile departe de Kamron, o să mă asigur că o fac una cu pământul. Deja se știe că Demetrius va face în pantaloni de frică, dacă el îndrăznește să se apropie de mine. Uriașul nu ar putea să-l lase, îl va domina numai cu înălțimea.