Si de fiecare data cand ma stingi,
Mai tare ma reaprinzi,
Si de fiecare data cand ma misti
Venele ma gadila
Iar ploapele imi cad
Rapuse de calmitatea,
Nuantata de vorbe si iluzii
Care reiau viata
Iar si iar
Si e totul un labirint,fara scapare
Si simt,umbland prin el
Cum florile imi zambesc,
Soarele ma imbratiseaza
Iar lumina aurie a cerului
Da o speranta infinita
Luandu mi fricile
Ascunzandu le in paduri intunecate
Aflate in subconstientul mintii mele
In care mie frica sa mai calc,
Pentru ca talpile ma ard,
Si era sa mor de atata foc,
La un momendat.