costumul.
Ploua.
Picăturile de apă loveau puternic geamul mașinii, stropind întreg geamul din jurul lor. Cerul era înnorat, nici o rază de soare. Iar afară bătea un vânt monstru, făcând întreaga situație de câteva ori mai groaznică.
Ușa se deschide, iar Leo intră rapid, tremurând îngrozitor. Din părul său se preling câteva picături de apă, iar el se scutură rapid.
— Doamne, ce groaznic e afară!! Se plânge el, trecându-și degetele peste obraji, ștergându-i cu încheietura.
— Cât de brusc s-a schimbat vremea, murmur convins și pornesc mașina.
— Azi e o zi complet oribilă pentru asta.
— Dar altădată nu am timp… putem după să ne ducem să bem ceva cald, ar fi relaxant.
Roșcatul îmi aruncă o privire neconvins și dă din umeri, rezemându-se de geam plictisit. Nu mai spuse nimic, doar își scoate telefonul din buzunar și începe să scrie ceea ce era probabil un mesaj.
Astăzi era al naibii de plictisitor. Doar gândul îmi displăcea, deoarece deobicei Milena era cea care se ocupa de toate aceste lucruri: adică de hainele mele. Săptămâna asta era ceva legat de modă se pare? Îi prezentam toți designerii și magazinele de unde îmi cumpăram eu haine… dar mie deși îmi plăcea să mă îmbrac bine, nu însemna că-mi plăceau și cumpărăturile.
Oare cu cine vorbește? Îmi pun singur întrebarea, privindu-l cum tasta constant ceva pe telefonul său. Părea concentrat, dar concomitent ușor relaxat. Oare îmi mai are numărul de telefon? Avea alt telefon, însă oare mi l-a trecut și pe al meu după atât de mult timp? Eram chiar curios, dar doar nu puteam să-l întreb direct.
— Iubitul tău îți duce deja dorul? Abia ai plecat de nici 5 minute, ar trebui să aibă răbdare, surâd mai mult forțat.
— Nu locuim împreună, îmi răspunde pe un ton ușor apăsat.
— De ce? E păcat.
— Ca să întrebi tu, îmi replică rece. Locuiesc cu Ava, cum să-mi aduc pe cineva să trăiască cu mine. Nu vreau să o pun într-o poziție inconfortabilă.
— Nu ai încredere în iubitul tău sau ce? Îmi arcuiesc o sprânceană.
— Nu e vorba aici de încredere. Suntem împreună de 2 ani, nu am mai fi fost împreună dacă nu aș fi avut încredere.
Strâng ușor volanul în palmă, puțin frustrat. Tocmai 2 ani, se cunoșteau bine presupun. Mă bucur pentru el, a reușit peste un an să fie mai bine încât să-și găsească pe cineva pentru el. Suficient de bun sper.
Oare dacă aș fi fost eu acum 2 ani… cum ar fi fost? Aș fi avut oare vreo șansă? Oare ar fi putut să-mi ofere o încercare?
Nu voi ști niciodată răspunsul.
— Mă bucur pentru tine.
— Se vede, îmi răspunde sarcastic.
— Vorbesc sincer, deși săracul om. Dacă aveți de gând să vă căsătoriți, aștept atunci invitație, chicotesc.
Se strâmbă la prima remarcă, împingându-mă ușor cu încheietura. Mă privi puțin sceptic și se rezemă de ușa mașinii de lângă el. Dă să spună ceva, dar ezită puțin.
— Dacă ar fi să mă căsătoresc, mi-ar plăcea să invit doar oameni deștepți. Ceea ce înseamnă fără de tine, nu te vreau ca oaspete.
— Mă vrei ca mire sau?
— Te oferi ca variantă sau ce?
Un zâmbet mi se schițează pe buze.
— Am șanse?
— Nu poți concura cu el, Chris.
Las un râset să-mi scape buzele și îmi mut privirea înapoi spre drum, înghițind în sec. După trei ani, continua să doară în continuare. Întotdeauna aveam de concurat cu altcineva, dar pierdeam. Simțeam cum mă lovea fix sub centură, acolo unde durea mai tare. Constant. Cu fiecare cuvânt.
— O să încep a plânge, surâd sarcastic.
— Lasă, ești băiat mare, te susține soția ta, chicotește și își încrucișează brațele la piept.
Murmur un răspuns sec și mă las pe spatele scaunului, relaxându-mă. Ce prostie.
///
— Încântat, numele meu este Tom Rizzo, mă bucur să vă cunosc, se prezentă bărbatul, iar Leo îi strânge mâna, zâmbind politicos.
— Bună ziua, mulțumesc de oportunitate. O să vă deranjeze dacă după mai târziu o să mai vorbim încă puțin? Mi-ar face plăcere o conversație mai detaliată, îl salută roșcatul.
Mai târziu? Rezultă că plec singur…
— Mhm, desigur!
— Haide că nu am toată ziua după voi, mârâi nemulțumit. Ia-mi măsurile odată și lasă-mă să aleg ceva, zic dezinteresat.
— Oh, oh, imediat! Spune Tom și fugi în altă cameră.
Leo se întoarce spre mine și mă privi ușor încruntat. Oftă zgomotos și își încrucișează brațele la piept.
— Nu cred că te-ar durea să fii puțin mai politicos cu oamenii, nu? Are vreo 50 de ani, puțin respect ai?
— Leo, oftez lung, vezi să nu-ți muști limba când vorbești.
Își dă ochii peste cap neimpresionat și se întoarce cu spatele la mine, în timp ce italianul reveni rapid în cameră. Îmi face semn să mă ridic, iar eu chiar îl ascult. Îmi întinde un catalog, apoi începe să mă măsoare în timp ce eu răsfoiam catalogul.
Leo face câteva poze fugitiv, dar nu reacționez.
Privirea mi se oprește asupra unui costum clasic. Zâmbetul mi se rotunjește ușor pe buze.
— Asta ar sta bine pe tine, îi întind poza, el arcuindu-și sprânceana.
— Glumești?
— De ce aș face-o? Vorbesc serios, spune-i și tu, mă întorc spre Tom care dă pozitiv din cap. Plătesc eu, consideră-l un cadou.
Dă negativ din cap.
— Nu, merci, își flutură palmele prin aer.
— Ia-i măsura, îi fac semn italianului, iar roșcatul mă privi urât și face un pas în spate.
— Nu vreau, insistă.
Îmi dau ochii peste cap.
— Pentru mine vreau numărul 23, dar vreau și pentru Leo ceea ce am ales.
— Am zis deja nu.
— Dar mie nu-mi pasă? Vreau să văd cum stă pe tine. De ce să refuzi?
— Pentru că nu mă interesează asta, desigur?
Gesticula destul de calm, dar tonul său era ușor agresiv, părând destul de nemulțumit de alegerile mele. Oftez zgomotos.
— Am un costum de acesta la comandă chiar în momentul acesta, poate să-l încerce. Dacă nu mă greșesc, este aproximativ în mărimea sa, mă anunță italianul.
— Perfect, vreau să-l văd, zic interesat.
— Imediat.
— Christopher, chiar nu am chef de fazele tale.
Îmi dau ochii peste cap și mă ridic spre el. Îi apuc bărbia și îl apropii de mine. Simt cum inima începe să-mi bată puternic.
— Sunt sigur că iubitul tău ar considera că arată sexy pe tine. Eu am gusturi bune, deci crede-mă când îți spun că arată bine.
— Hai mai taci, îmi replică rece și își trage fața din palma mea.
— Deci vei accepta? Întreb entuziasmat.
— Doar măsurătorile. Nu am de gând să mă îmbrac cu nimic acum.
A acceptat dubios de rapid.