,, I fell in love with the devil ''

Capitolul 1

       ,, Nu mai am de ce sa trăiesc, o sa pun capăt tuturor dezamăgirilor, jignirilor și singurătății.''
     Fata sta pe marginea acoperișului clădirii în care locuiește, plimbându-se ușor pe ia de la un capăt la altul. Acesta vrea sa se sinucidă din cauza oamenilor care i-au distrus orce speranța la viata, părinții ei care o jignesc din orce, preieteni ei care o batjocoresc și ceilalți oameni de pe planeta care se distrează pe seama unor oameni nevinovați, făcându-le viata un iad.
       Aceasta se întoarce cu spatele și închide ochii lăsându-se pe spate. Fata  cade în gol, dar dintr-o data apare o creatura cu aripi negre. Este un om, un diavol. Acesta o prinde, urcând o  înapoi pe bloc.
  - Am reușit. Am scăpat de tot. Totul de acum o fie bine
- Ce ai reușit?
- Am murit.
- Sa o crezi tu, nu realizezi ca ești în viata. Spune diavolul uitându-se la luminile clădirilor.
- Atunci, ce se întâmplă? De ce ai aripi?
- Eu... sunt un diavol.
- Hahaha, ce amuzant.
- Nu ma crezi? Acesta se întoarce spre fata uitându-se drept în ochii ei. Fata vede ca ochii lui se fac roșii ca focul... Acum ma crezi?
- De ce m-ai salvat?
- Nu intenționăm sa te salvez, eu doar zburam pe aici și ai căzut în bratele mele.
- Atunci, Scuză-mă, ma arunc din nou.
-Nu.
-De ce? Cine ești sa iei deciziile în locul meu?
    Fata se duce iar pe margine de piatra a acoperișului , pregătindu-se sa sară. Diavolul începe sa râdă.
- Razi de mine, nu-i asa?
- Da, pentru ca ești o prosta, cum sa renunț asa la viață? Toți oamenii sunteți la fel, nu va gândiți ca v-ați născut cu un scop pe acesta lume.
- Asta nu este lume, este iad.
- Vad ca voi îmi comparați iadul cu aceasta lume în care traiti cum vreți. Încă nu ați înviat din iad ca să știți cum este tărâmul meu.
- Atunci, cum este?
- Da te jos de acolo și vin-o sa îți povestesc. Fata se da jos. Vin-o mai aproape ca nu iti fac nimic. Bun, deci în iadul meu ajung oameni ca tine care vor sa renunțe la viață înainte sa le vina timpul, acolo oamenii sunt sclavii noștri, fac doar ce vrem noi. Acolo ii chinuim pentru păcatele de pe lumea asta, ai înțeles? Nu este ca aici.
-Dar nuimi mai suport viata. Vreau sa scap de ea.
- Vrei sa ne întâlnim ca salva și diavol sau vrei sa rămânem ca diavol și om?
-Care este diferența dintre om și sclav pentru tine?
- Om este acela care se teme de  diavoli chiar dacă nu ia văzut vreodată, și nu are cum sa se întâlnească cu ei asa ușor, iar sclav îndemână cel care se teme de noi văzându-ne cum ii chinuim.
- Dar eu te vad.
- Știu, tu nu mai ești om acum.
- Dar ce sunt?
-Vei vedea de acum încolo. Diavolul zâmbește la fata dădui o pana din aripa lui stânga. Ai grija de asta, dacă cumva o pierzi vei avea probleme cu mine. După ce ii spune aceste cuvinte pleacă, lăsând-o sub vreaja lui.

Va urma....