Tabara John Smith

CAPITOLUL 1

                Odată cu terminarea anului școlar , elevii de toate vârstele intra in atmosfera de vacanta mult așteptata . Cei mai mulți adorau vacantele deoarece nu mai exista stresul temelor si lecțiilor pentru acasă așa ca aveau tot timpul sa si-l petreacă împreuna cu prietenii. In schimb , in cazul meu , lucrurile stăteau diferit . Eu adoram scoala . Iubeam sa învăț si sa descopăr lucruri noi . Totuși aveam si eu timp liber , iar pe acesta îl ocupam citind .Adoram sa ma scufund in lumea imaginara a unei cărți. Ieșitul împreuna cu prietenii nu mă tenta deloc . Preferam sa mă așez comod undeva in liniște cu o carte in brațe si cu glasul pasarelelor ciripind de zor . Așa eram eu , o adolescenta de 17 ani ,pe nume Mia Smith , cu par roșcat si creț , puțin cam plinuță , ochi albaștrii si un stil vestimentar lejer . Nu mă chinuiam sa îmi aleg hainele sau sa îmi fac parul . Preferam primele haine din dulap si sa îmi fac un coc simplu . Totuși exista un lucru care întotdeauna îmi trezea un sentiment foarte ciudat . Mă umplea de energie : "taberele" . Deși eram o fire sfioasa căreia nu ii plăcea prea mult sa socializeze, ideea de tabără mă făcea sa îmi doresc sa îmi fac prieteni si sa îmi ocup timpul si cu altceva înafara de citit .

              In fiecare seara înainte de culcare îmi imaginam cum aveam sa îmi fac prieteni noi si sa avem competiții intre noi . Cu toate acestea , nu apucasem niciodată intr-una , ceea ce insemna ca tot ceea ce stiu despre acest domeniu este doar din carti, iar acest lucru nu se datora faptului ca nu as fi vrut , ci faptului ca aveam niște părinți foarte protectivi . Pana acum considerau ca sunt prea mica si ca este mult prea periculos sa merg într-o asemenea tabără .

               Totuși , acum câteva săptămâni , intr-o dimineața , se purtau foarte ciudat . Nu înțelegeam ce se întâmpla , însă nici nu mi-am bătut capul cu asta , când , deodată m-au lovit cu "vestea" :

              -Vezi ca peste o luna mergi in tabără la ferma . spune mama, pe un ton serios dar indiferent in același timp.

              -Ce ? întreb eu nedumerita .

              Mama surâde , iar tata învârte un pahar de apa , schițând un zâmbet . Mama își drege vocea apoi spune :

              -Sa știi ca daca nu vrei nu trebuie sa mergi . spune aruncandu-i tatei o privire cu subinteles.

              -Chiar vorbești serios ? Întreb eu la fel de nedumerita si neîncrezătoare deoarece părinții mei nu au mai venit niciodată cu asemenea propuneri

              Tata își ridica ochii din pahar si spune :

             -Uite , eu împreuna cu mama ta , ne-am gândit ca ar fi bine sa mai socializezi , iar cum ai mai crescut , credem ca ești destul de mare si responsabila ca sa poți merge într-o tabără . spune mai mult cu jumatate de gura, semn ca mama a fost cu ideea .

             Deși eram încă nesigura întreb :

             -Ce tabără ?

             -Este o tabără la munte , la o ferma . Este o tabără făcută pentru sportivi însă nu s-au ocupat toate locurile , iar locurile libere care nu au fost ocupate au fost scoase la vânzare. Ne-am informat puțin despre tabără si ni s-a părut ca ti se potrivește . Plecarea este peste 4 săptămâni . Mergi ?

             Din ceea ce aflasem pana acum nu vad ce li se paruse parintilor mei ca mi s-ar putea potrivi insa merita sa ii dau o sansa, mai ales ca nu stiu cand voi mai da de o astfel de ocazie.

              -Ammm, d...da...cred. Adică mi se pare puțin ciudat . Voi ați fost mereu împotriva taberelor .

             - Pai ti-am zis , ai crescut si ești si o fata responsabila . Pe langa asta esti mai tot timpul cu nasul in carti .

             - Nu îmi vine sa cred . Da, normal ca vreau sa merg . Abia aștept . Spun eu entuziasmata, fericita, dar si nedumerita.

             Am început sa rad in hohote datorita entuziasmului , gândindu-mă la tot timpul pe care aveam sa îl petrec in tabără. Titasem deja de prima impresie pe care mi-o lasase descrierea tatei. Era prima data când nu îmi mai stătea gândul la cărți sau la scoală . Mă surprindeam de multe ori visând cu ochii deschiși la momentele pe care aveam sa le petrec in tabără si mă întrebam mereu daca va fi așa cum îmi imaginam eu .

             In urmatoarele saptamani nu am mai reusit sa mai citesc aproape deloc . Mi-am petrecut majoritatea timpului cu Anna, singura si ce mai buna prietena a mea. Desi ne intelegem foarte bine suntem caractere extrem de diferite . Anna este cea mai volubila si sociabila persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Este posesoarea a unor ochi albastrii superbi pe care poat doar sa fiu invidioasa, dar sa ii si apreciez in acelasi timp. Face parte din echipa de majorete a scolii, are un corp incredibil si are o coada de baieti care o curteaza constant , desi ea ii refuza pe toti. Cu toate acestea ea este singura persoana careia pot sa ma deschid , sa spun tot ce simt si tot ce am pe suflet . Cand a aflat ca aveam sa merg intr-o tabara a ramas gura casca pentru cateva momente apoi s-a bucurat foarte mult pentru mine. Impreuna cu ea mi-am facut bagajul. Deși am primit o lista cu strictul necesar pe care ar trebui sa îl luam cu noi , din partea taberei, am sentimentul ca uit ceva. După ce îmi verific ghiozdanul a nu știu câta oara încerc sa ignor sentimentul . Bineînțeles ca pe lângă lucrurile menționate pe lista , mi-am strecurat o carte pe care sa o citesc in timpul liber ( daca voi avea ) si un pachet de cărți . Telefoanele , laptopurile si alte gadgeturi ne sunt strict interzise ceea ce nu pot sa spun ca mă deranjează foarte tare deoarece nici acasă nu prea le folosesc . De asemenea pe lista cu lucruri interzise se regăseau : țigările , alcoolul ,drogurile, obiectele contondente si ni s-a precizat ca ne vor fi verificate bagajele la intrarea in tabăra , iar orice lucru care este interzis va fii confiscat si înapoiat la terminarea taberei . Îmi termin bagajul si îl las intr-un colt al camerei mele cam dezordonate .

            In ultima seara dinaintea plecarii am rugat-o pe Anna sa ramana la mine peste noapte ca sa imi treaca timpul mai repede . In general mi se parea ca timpul zboara insa acum sunt de-a dreptul plictisita uitandu-ma la un film istoric ales de Ana.

            -Macar te uiti la film ? ma intreaba Anna incruntata cand ma vede cazuta pe ganduri .

             -Mda. mint eu

            -Serios ? Atunci despre ce e filmul ? ma intreaba ea deja stiind ca am mintit

            -Scuze Anna , nu imi pot lua gandul de la plecare si mi se pare ca fiecare secunda dureaza o ora . Nu mai bine ne culcam ? Ar trece timpul mai rapid .

            -Bine , oricum nu prea imi placea filmul. Spune cu o voce intelegatoare .

             -Noapte buna ! ii spun bagandu-ma pana la gat sub plapuma .

             -Somn usor, copilas de 10 ani ! spune ea chicotind

             Imi inghit replica rautacioasa pe care o aveam pregatita ca raspuns si imi trag plapuma peste umeri.

             Somnul ma prinde cu greu, dar intr-un final reusesc adorm intr-un somn greu cuprinsa de vraja unui vis pe care nu reusesc sa mi-l amintesc .