Îmi unesc pleoapele şi inspir
Alunec în jos, apoi expir;
Gândul îmi zboară
Şi asta mă omoară.
M-am lovit din nou de trecut,
Ceva ce este deja pierdut.
O simpla amintire
Disparuta-ntr-o clipire.
Las o lacrimă să curgă,
Sentimente să se scurgă.
Îmi trag genunchii spre mine
Şi iar ma gândesc la tine.
Tu, e doar un pronume personal,
Dar atât de emoțional.
Mă cuprind uşor fiorii
Şi mă las pradă terorii.
YOU ARE READING
Stele obscure
PoetryStele dintr-un întuneric subru. Versuri ce sclipesc în bezna vieții ce-o trăim.
