Sacrificii

Capitolul 12

— Îmbracă-te, sunt în fața blocului.

— Mda, și eu sunt fiica Reginei.

— Înseamnă că ești fiica ei. Uită-te pe geam! spune și mă duc grăbită pe balconul din camera mea. Hai, prințeso! strigă cât poate de tare și îmi pun mâna în cap.

— Ești nebun! strig și eu la el. Rămâne uitându-se în sus cu ochelarii de soare la ochi. Închid telefonul și mă îmbrac imediat.

— Spune-i să urce! îmi zice Daiana, dar n-o bag în seamă. Vino sus! o aud strigând de pe balcon.

Îmi pun într-o geantă de voyage câteva haine, îmi iau o pereche de cizme joase, tenișii albi și o umbrelă în caz de orice.

— Unde vă duceți? o aud pe Daiana în bucătărie.

— La Boston. îi aud și vocea lui Harry.

— Aha! Poate nu mai vine plângând că nu mai pot să beau cu ea atâta! oftează Daiana și Harry începe să râdă.

— Mersi pentru reclamă! o împing și râde.

— Ești gata? mă întreabă Harry.

— Nu mă vezi? îi arăt geanta.

— Distracție plăcută! mă îmbrățișează zâmbind cu gura până la urechi.

Coborâm scările și ne urcăm în mașină.

— Ce ți-a venit să mă iei cu tine?

— Dorul.

— Dorul de țară?

— Dorul de tine! se uită în ochii mei și mă aplec peste schimbătorul de viteze ca să-l pot săruta.

Îmi era atât de dor de buzele lui, încât îmi vine să plâng de fericire că i le simt. Îmi mângâie ușor obrazul și se uită fix în ochii mei după ce mă sărută cu dor.

— Știu că ai avut o perioadă grea. Toată luna a fost un calvar atât pentru tine, cât și pentru mine. Apreciez tare mult faptul că ești cu învățatul la zi. Mi-am dat seama imediat că stai și înveți în Weekenduri și m-am gândit că amândoi avem nevoie de două zile liniștite. Ești de acord?

— Sunt de acord. Dar...

— Există un dar. oftează scuturându-și capul.

— Dar nu îți bate joc...

— Îți promit! zâmbește sincer și îl sărut iar.

Mergem treizeci de minute cu mașina lui Harry și ajungem pe un câmp imens, paralel cu Atlanticul. Deși este Noiembrie, este destul de cald. Mai mergem vreo zece minute și se vede o casă imensă, cu o grădină uriașă și cu un hambar în spate. Priveliștea este uimitoare, iar briza oceanului îmi taie răsuflarea.

— Bine ați venit! ne deschide poarta un om îmbrăcat într-o salopetă de muncă.

— Salut, John! Ce faci?

— Vă așteptam!

Dă noroc cu bărbatul și parchează mașina în fața casei. Coborâm și văd un cal negru intrând în hambarul imens. Merg repede până la ușile hambarului și intru. Mi se umple inima de bucurie când văd doi cai superbi, plimbându-se liberi. Îmi întind palma către calul alb care este, de fapt, o iapă, și îi mângâi botul. Nechezatul ei nu mă sperie, ci mă încurajează să o mai mângâi.

— Sunt blânzi! tresar când aud vocea lui Harry. Se apropie de mine și o mângâie și el. Fetița lui tata! A trecut o lună de când nu v-am mai văzut! îi îmbrățișează pe amândoi și caii se bucură atât de tare când îl văd.

— Vai, nu pot să cred! Sunt preferații mei! Îi ador! îi spun atât de fericită.

— O să mergem mai târziu să ne plimbăm cu ei. John a pregătit ceva de mâncare. Mergem? îmi prinde mâna și îl urmez.

— Masa este gata! Ne vedem mâine după-amiază! dă noroc cu Harry și pleacă, lăsându-ne singuri în toată casa.

— John are grijă de proprietate și de cai când nu suntem noi aici. A fost ferma uriașă a bunicului cu foarte multe animale, însă, de când a murit, bunica a le-a dat rând pe rând. A păstrat caii pentru că dorința bunicului a fost ca eu să am grijă de ei. I-a cumpărat de când erau mici și au crescut frumos. zâmbește puțin trist și îi prind mâna.

— Este superb aici! Ai avut foarte mare noroc cu bunicii tăi și ai învățat multe de la ei. E unul dintre lucrurile care îmi place la tine.

— Să nu mă deochi! glumește.

— Îmi place aici!

— Și mie îmi place aici cu tine!

— M-ai rănit... las capul în jos.

— Și am fost prost. Nu pot să stau fără să te știu lângă mine. Luna asta a fost oribilă. M-am abținut cât de mult am putut, dar am cedat. Mi-ai furat inima deja și nu mai pot face nimic.

— Nu, Harry, tu ai furat-o pe a mea și o ții închisă, doar pentru tine.

— Te iubesc! îmi spune serios și se așază în genunchi în fața mea, trăgându-mă într-un sărut lung și plin de fericire.