Vampirii exista!

Capitolul 2

Dis de dimineata, cand lumina blanda a soarelui ar trebui sa imi invadeze fata, ceea ce nu se intampla ma trezesc speriata. Ma asez in cur si incep sa cercetez camera, care deobicei avea draperiile trase, ca lumina soarelui sa o poata invada, nu erau deloc trase.

Ma ridic si o iau cu pasi inceti spre living. In living nimeni, verific usa nimeni, cercetez orice cale de acces, orice nimic si nimeni. E ceva ciudat. Nu stiu de ce am tras draperiile.

Desi confuza de situatie, incep sa ma pregatesc de scoala, imi iau perechea de blugi negri putin rupti, un flanel larg si alb, cu o pereche de adidasi albi nike. Iau tot ce mai am nevoie pentru scoala, uit sa mai mananc deoarece era foarte tarziu, si alerg inspre scoala.

Ajung in clasa inainte cu 2 minute, ca profesorul de stiinte sa isi faca aparitia. Nici nu bag in seama faptul ca, in spatele meu, se afla maimuta in calduri, cu ochii reci ca un ghetar.

Nu ma misc deloc din banca, ma cufund in lumea muzicii si a cartilor. Orele trec repede parca nici nu as fi dat doua lucrari si as fi scris romane.

Ma ridic si pornesc inspre casa. In drumul meu inspre casa simt cum picioarele incep sa imi cedeze cum incep sa transpir si deodata in fata mea vad negru, nu mai pot sa imi controlez nici o bucatica din corp si cad, dar sunt prinsa de doua brate puternice.

Aud tot, dar nu pot sa deschid ochii, simt corpul rece care ma cara cu cea mai mare grije, dar corpul meu e inghetat nu pot sa il misc. Dupa 10 minute in care sunt carata ca un copil de 2 ani, reusesc sa ma misc, si imi deschid usor ochii. Acea persoana care ma cara, se opreste. Imi deschid incetul cu incetul ochii, si dau peste oceanul inghetat.

Cum e posibil? Maimuta hormonala plina de paduchi si puricei care danseaza in creierul sau, ma ajutat. Imi revin in mai putin de 2 minute si ma desprind din stramtoare, punandu-ma pe picioarele mele. Plec capul in jos, stanjenita de situatie.

-Multumesc. Atat am avut de spus si ma intorc cu spatele pentru a ma indrepta spre blocul in care locuiesc, fara sa ma mai uit la el nici macar odata.

Doua maini ma prind de talie si ma trag inspre un piept destul de bine lucrat, dar rece asa il simt rece. Intoarsa cu spatele la acel piept, acele doua brate nu imi dadeau drumul.

-Asa imi multumesti? Se aude vocea aceea plina de... de... nu stiu de ce mama masi e plina ca imi provoaca fiori doar cand o aud. La auzul acelor cuvinte incep sa ma foiesc vroiam sa imi dea drumul dar nu puteam sa ma desprind. Pana laurma oftez.

-Ce vrei? Il intreb destul de iritata stiind ca acel raspuns ma va enerva la culme si ma va duce intr-o gaura neagra, plina de un intuneric nesfarsit.

-Vreau un sarut. A spus atat de simplu. Ceea ce am auzit m-a uimit, ba nu m-a enervat, cine se crede maimuta asta imputita!

-Nici gand!

-Daca nu mil oferi tu tot o sa il iau. Mi-l oferi sau il fur!? Ma intreaba destul de serios. Fii atenta iti dau usor drumul din imbratisare si te intorc cu fata la mine ai doua minute sa te hotarasti, nu as vrea sa refuzi si de data asta acest sarut. Ma intoarece cu fata la el, nu vreau sa fug si sa ajung mancare la sobolani, se apleaca pentru a ma saruta vazand ca nu fac nici o miscare, asa ca pe ultima suta de metri, ii prind fata in palmele mele ceea ce il surprinde si il sarut. Cum sa va zic nu pot minti ca nu mi-a placut. Si-a revenit imediat din soc ma strans si mai tare in brate, adancind sarutul mult, prea mult, cand vreau sa ma desprind, limba lui imi invadeaza gura, era o senzatie noua, si imi placea la nebunie. Am citit in carti dar nu stiam ca asa se simte cu adevarat. Fluturi in stomac si furnicaturi in tot corpul, era ciudat si enervant de placut, dar tocmai cu el?

Ma desprind de el, impimgandu-l usor, si ma uit in ochii lui care nu mai erau de gheata, parca doua flacari ardeau de incantare.

-Acum pot pleca?