tsurune

/

nu mai pot -

am crescut pe acoperiș

flori de viață

ca să ți le scriu pe mâini și în mâini

să le cânt

să le ard

să le ață

să le știu între noi poezii

am crescut zece ani margarete

în albatru de foc armă-soc

am crescut dimineață-n buchete

de copil și de vânt și de șoc

am crescut amintire de floare

am crescut în iubire și nori

oare oare oare mai doare

să mai crești între unghii cocori?

am crescut printre piele și clape

niște roiuri de vânt și de fulgi

poate azi să le ard peste noapte

grădinuțe de șoapte în dungi

pe obraji mi-am sădit albăstrele

să miros a camelii în tălpi

am crescut și albeți și amelii

poate chiar și albițe de ploi

am crescut și mai cresc pe retină

amintirea sărutului mort

amintire de glastră-amină

o iubire de șoapte-ntr-un port

am crescut vești de viață

pe buze

am crescut și pe stele-n prundiș

am crescut amitire și scuze

într-o ceață 

pe acoperiș.