Fugind de destin

Cand inimile fac alegeri

Alice pov

-Ce ai patit Horatiu? izbucni in ras Boris cand il vazu. Cumva ai intrat cu capul in usa de la terasa cand te holbai la fete? 

-La ce se refera? intreb mirata si ma intorc spre fratele meu. Abia atunci realizez ca nici macar nu m-am uitat prea lung spre el. O vanataie de culoare inchisa i se intindea pe frunte. Vad cum i se intuneca chipul si cum arunca fulgere din priviri.

-Am venit aici pentru Maria sau nu?

-Nu o cheama Maria, prostule. zambi spre mine Boris amuzat. Chiar credeai ca am angaja pe una cu numele asta?

-Dar cum? 

-Poti sa taci si sa stai jos? Arati oricum oribil. Vrei sa iti dau trusa mea de machiaj?

-Va avea nevoie de ajutor cu unghiile sigur. zambi Boris catre Horatiu. 

-Ai spus ceva? replica tafnos fratele meu. Oftez prelung si il ating pe umar.

-Sunt serioasa, Horatiu.

-Si eu la fel. Vezi-ti de treaba si lasa-ma in pace. marai el cu mainile in san. Ma intorc spre Boris si intreb scurt.

-O vezi pe Clara?

-Clara? repeta Horatiu neimpresionat. S-au uitat prea mult la filme parintii ei? Sau e pe jumatate...

-E un nume frumos. continua melodios Boris. Stiam ca ii place sa il tachineze pana la limita rabdarii pe Horatiu. 

-Boris, mai da-i pace. spun bland.

-Nu am nevoie sa fiu ajutat. marai el scurt. Unde e trusa? 

-Aici. tun si dupa ce scormonesc prin geanta i-o intind. Vrei sa vin cu tine?

-Ma descurc. sosi replica neprietenoasa. Tranti scaunul cu forta. Si zambesc fortat spre oamenii din restaurant cand clatinara din cap nemultumiti.

-Deranjam linistea publica, nu vezi? Trebuie sa fim incatusati.

-Boris, fii serios.

-Sunt, nu ai vazut ce fata avea? Fac pariu pe orice ca e o fata cea care l-a adus in acea stare! vad cum rade pornit si imi dau ochii peste cap.

-E totusi fratele meu.

-Iar eu viitorul tau sot. sosi replica lui ghidusa. Dau din cap deloc multumita si inchid furioasa geanta. Apoi ii trag una cu ea, doar ca sa ma mai descarc, fara sa mai iau in seama privirile celor din jurul nostru.

-Asta pentru ce-a mai fost? ma intreba mirat Boris. Ma uit lung la el.

-Fiindca nu imi place fata ta. Cand te strambi.

-Macar ai fost sincera. vad cum isi arunca privirea in jur. Nici urma de vreo Clara. Sa mergem acasa.

-Si sa risc pe pielea mea mania bunicului?

-Grigoras va intelege.

-Esti vreodata serios, Boris? intreb exasperata.

-Vrei sa fiu serios? Fie, atunci te va bucura latura mea cinica, nu? 

Imi duc mana la cap si dau atunci cu privirea de o fata cu par castaniu cum patrunde in graba in restaurant.

-Clara aici! ma aud cum spun. Sigur ea este Boris! 

-Esti sigura? ma intreaba el sceptic. Stiam ca e trasatura nationala a lor, dar in acea clipa mi-a venit sa ii trag inca o geanta in cap.

Fata imi arunca o scurta privire si se apropie cu pasi ezitanti de masa mea.