Larisa in lumea povestilor

Capitolul 1. Prieteni noi

- Hai papusa Elsa sa iti cautam o tinuta pentru ziua de azi, e o zi calduroasa de vara, poate vrei sa mergi la piscina sa inoti cu fetele.

Asa se juca Larisa linistita cu papusile in dormitorul ei, in timp ce mama pregatea o ciorba in bucatarie. Insa, deodata auzi ceva, se uita in stanga, apoi in dreapta si nimic, era singura in camera, iar mama isi vedea de mancarea ce o pregatea.

- Hmm, cred ca mi s-a parut ca aud ceva! zise ea, si se puse iar pe jucat.

- Hey! E cineva aici?

- Da, eu ! Se trezi raspunzand Larisa.

- Ce ma bucur ca am cu cine sa vorbesc, zise vocea...

- Dar cine vorbeste? Nu vad pe nimeni. Si cand isi indrepta privirea pe birou observa ca, caietul de Comunicare in Limba Romana isi misca foile fara ca cineva sa faca asta, si ramasese uimita.

- Sunt Romanica si iti vorbesc din acest caiet, sunt nerabdatoare sa imi fac prieteni noi acum ca mai e putin si incepe scoala.

- Eu sunt Larisa, incantata de cunostinta!

Mama ii cumparase Larisei 2 caiete speciale pentru ca urma sa intre in clasa pregatitoare: Comunicare in limba romana si Matematica si explorarea mediului, si le lasase pe birou.

- Esti fericita ca o sa incepi scoala in curand? O intreba Romanica.

- Mai degraba sunt curioasa, raspunse Larisa, cand deodata se auzi o alta voce mai pitigaiata.

- Scoala? A zis cineva cuvantul ala oribil?

- Vai! Nici aici nu scap de tine? Chiar ma urmaresti peste tot? Se stramba Romanica.

Se pare ca Romanica se mai intalnise cu el.

- El cine e? Intreba Larisa sfioasa.

- Eu sunt Scolarel, tu esti?

- Larisa, incantata de cunoștință, nici nu apuca ea bine sa raspunda ca o si intrerupse Romanica.

- Da, da chiar de Scolarel nu aveam eu chef acuma.

- Eram prin zona si am auzit o conversatie, dar nu de alta, dar numai cand aud cuvantul Scoala, mi se ridica tensiunea.

- Ce haios esti Scolarel, rase Larisa cu pofta, auzi la el, i se ridica tensiunea...pai de ce?

- Iti raspund eu la aceasta intrebare, pentru ca il cunosc foarte bine, Scolarel e un baiat care uraste scoala.

- Asa e, afirma Scolarel.

- Urasti scoala? Ramasese Larisa incurcata.

- Da, eu urasc scoala! Si m-am gandit serios , eu de azi fac greva, nu mai vreau sa merg la scoala, eu vreau din nou la gradinita pentru ca acolo ma simt mai bine, zise Scolarel cu voce tare.

- Greva? Faci greva? Se minuna Romanica

- Da, asta fac!

Larisa se uita la cei doi si nu ii venea sa creada ce ii auzeau urechile.

- Eu nu inteleg de ce nu iti place la scoala, eu abia astept sa incep scoala,in schimb.

- Bravo Larisa, bine i-ai zis-o! Continua Romanica.

- Pai de ce, tie nu ti-a placut la gradinita? O intreaba curios Scolarel.

- Ba da, mi-a placut foarte mult la gradinita, acolo am invatat sa imi fac prieteni, la gradinita am invatat sa ma joc cu copiii si am invatat jocuri noi si multe poezii si cantecele si doamnele educatoare au fost ca niste mame pentru mine.

- Pai vezi, de asta vreau eu inapoi la gradinita, sa ma mai pot bucura de toate astea, o intrerupse Scolarel.

- Draga Larisa, i se adresa calma Romanica, la scoala vei continua cu ce ai invatat la gradinita, acolo ai facut cunostinta cu literele, in schimb la scoala vei invata sa te folosesti de ele, sa scrii cuvinte, sa inveti scrisul de mana, ai sa vezi ca dupa ce le vei invata foarte bine ai sa reusesti sa citesti carti singura. La gradinita ai invatat multe poezii dragute, ai sa vezi ca la scoala vei invata sa le si intelegi si le vei iubi mai mult, ba chiar mai mult vei putea tu singura sa compui o poezie sau o poveste, nu e minunat?

- Nu, nu e minunat Larisa, te pacaleste, se baga Scolarel in discutie, nu se compara scoala cu gradinita, acolo nu poti alerga in voie trebuie sa stai in banca, si sa asculti de doamna invatatoare si apoi cand te intorci acasa ai si teme de facut pentru a doua zi.

- Asta inseamna sa treci la un alt nivel Scolarel, continua sa il contrazica Romanica, oamenii evolueaza, lucrurile se schimba, timpul trece, inveti lucruri noi, nu e ok sa te intorci la gradinita sa inveti tot timpul acelasi lucru, trebuie sa cresti.

- Hapciu! Se auzi de undeva de dupa birou. Ce se petrece aici?

- Hey! Bine ai venit prieten drag! Il saluta Romanica.

- Tu cine mai esti? Intreba Larisa curioasa.

- Numarel iti fac cunostinta cu noua mea prietena Larisa, pe Scolarel il stii deja, si rase Romanica.

- Buna, zise toti in cor!

- Vorbeati cumva despre scoala? Intreba Numarel curios.

- Da! Exact! Raspunse Larisa.

- Tu ce parere ai, unde e mai frumos la scoala sau la gradinita? Il intreba Scolarel.

- La scoala, bineinteles!

- Tu vorbești serios? Îl întreba Scolarel supărat.

- Da! Vorbesc serios, zise Numarel. La școală e mai frumos! La gradinita abia ai învățat cifrele de la 1 la 10, și câteva socoteli, dar ai sa vezi câte vei învața la școală, eu iubesc matematica, e materia mea preferata, și de când am învățat sa adun, sa scad, sa înmulțesc și sa împart viata mea e mult mai ușoară, de exemplu acum ma pot duce sa fac singur cumpărături fiindcă știu sa număr banii. Nu mai râde nici un prieten de mine fiindcă acuma nu mai socotesc pe degete fac totul mult mai ușor.

- Bine, bine! Zise Scolarel puțin încurcat. Eu cred ca am sa încerc sa ii dau o șansă scolii și nu o sa mai fac greva sa ma întorc la Gradinita.

- Foarte bine faci! Zise Romanica, hai sa ii arătăm Larisei cât de frumos este la școală.

- Haideți! Strigara cu toții în cor!