Prezentul meu ești tu

CAPITOLUL VI - Eu ce poreclă am, prințișorul?

     -Bună seara, domnule Quinn, aveți o casă superbă! Doamnă Quinn, arătați fabulos! îi complimentez eu, în timp ce ne îmbrățișăm și sărutăm pe obraz.

     După ce trec de ei, ajung în fața gemenilor, care vorbesc cu părinții mei.

     -Calypso, arăți magnific! o aud pe mama.

     -Mulțumesc, răspunde ea zâmbind. Dumneavoastră sunteți de o frumusețe răpitoare, ați descoperit cumva secretul tinereții veșnice?

     Wow... Mă așteptam la orice compliment, numai la ăsta nu. Calypso dispare în spatele tatălui meu, care o îmbrățișează binedispus, iar Rye se apropie de mine și îmi întinde mâna, pe care o strâng ferm.

     -Bine ați venit! îmi urează el.

     În sfârșit părinții mei s-au dat la o parte și o pot privi pe Calypso Quinn în toată splendoarea ei. E îmbrăcată cu aceeași rochie pe care o purta și la restaurant, dar asta nu mă deranjează și nici nu mă miră. Se simte vizibil mai bine în această rochie lungă, care îi permite să se miște în voie. De data asta nu și-a mai întins părul cu placa și constat că are un păr ondulat superb, care îi cade peste umeri. Văd accesorii sclipind pe pielea ei maro deschis și așteaptă să mă apropii de ea, sfioasă și zâmbitoare ca o școlăriță. Dintr-un pas sunt lângă ea și îi pot simți parfumul dulceag, iar ea mă prinde ușor de umeri și își lipește obrazul de al meu, drept salut simbolic. Se depărtează de mine la fel de brusc cum s-a apropiat și mă privește cu ochii săi mari și verzi, în timp ce eu încerc să îmi întipăresc bine în memorie momentul de adineauri.

     -Bun venit, îmi urează ea pe un ton blând, iar eu îi ofer brațul meu, în timp ce părinții deja pășesc în interiorul casei.

     Mă prinde cuminte de braț și trecem pragul de la intrare, cu Rye în urma noastră. Traversăm holul și ajungem într-o sufragerie destul de mare, unde ne așezăm la o masă ovală. Mă așez în dreapta tatălui meu și pentru o secundă am impresia că voi sta lângă Calypso, dar Rye trage scaunul de lângă mine și se așează pe el, între mine și sora lui. O privesc pe furiș prin spatele lui Rye și îi observ postura elegantă și zâmbetul larg de pe chip. Părinții încep o discuție legată de grădina familiei Quinn, apoi trec la afaceri. Rye ascultă destul de interesat și deși n-ar fi o idee rea să fac la fel, nu pot să nu mă uit la Calypso și mă enervează faptul că Rye s-a pus în așa fel încât să nu o pot vedea. Imediat începem să gustăm mâncarea și se lasă liniștea. Nu știu ce am, dar nu mă pot concentra la nimic. Am o mulțime de gânduri care mă preocupă și revin la realitate abia atunci când îmi dau seama că mi-am scăpat furculița pe jos și toată lumea tresare. Mă aplec după ea, în timp ce o angajată îmi aduce o alta și o ia pe cealaltă.

     -Mă scuzați, mormăi eu și revin la farfuria mea, mâncând mai mult din politețe decât de foame.

     -Îmi place inelul dumneavoastră, o aud pe Calypso.

     -Mulțumesc, răspunde mama și eu abia acum realizez că îl poartă pe cel cumpărat de la licitație.

     -E platină?

     -Da, este din platină. Ai o privire ageră.

     -Am ochi buni când vine vorba de metale și pietre prețioase, răspunde Calypso zâmbind. Am dreptate când spun că acela este unul dintre cele mai scumpe diamante din lume?

     -Da, chiar este. Știi multe despre bijuterii.

     -Nu chiar atât de multe, dar recunosc ceva prețios atunci când îl văd.