Într-un târziu ceas și-o vreme trecută de mai bine de douăzeci de ani, îți simt glasul ce-mi apasă conștiința scuturându-mi cordul. Îți simt respirația caldă a nopților de frenezie. Rătăcită printre ruinele unui loc arid, poteci înguste și alei reci, te caut. Am alergat în lipsa ta ore, ani întregi cautându-te, printre felinare stinse, un vânt rece și picături de suferință aspre ce-mi mistuie întregul. Obosită într-un sfârșit, cu picioarele tremurânde...m-am oprit pe o bancă veche, lipsită de culoare, trăgându-mi suflul obosită și încercănată. Te aștept, recrudescent de această dată nădăjduind că vei apărea.
Pustnice trăiri în lipsa unui amor care nu vrea să apară. De ce, motiv al trăirilor mele?! Te simt mângâind sufletul și pielea, oare vei apărea?! Mă las copleșită de jinduirea ce-mi provoacă supliciu în lipsa de tine și în lipsa unor șoapte imaginate cu o voce apăsată urmată de atingeri lăuntrice.
Puțin peste douăzeci de ani, limita dintre devreme și târziu.
YOU ARE READING
Limita dintre devreme și târziu
RomanceTe-am întâlnit la momentul potrivit. La limita dintre devreme și târziu. Această carte îți este dedicată ție, motiv al trăirilor mele.
