Îngerul Rebel (4)

Saia

Vespasian intră în casă curios. Nu știa unde se află și ce căuta, dar oriunde era mai bine decât în celula cu îngerii ăia.

Sus în capătul holului era fetița care alerga. Și el alerga după ea. Și holul nu se mai termina. Pereții se lungeau și el continua să alerge. Ea se opri și intră pe ultima ușa. Vespasian intră și el.

Saia: Ah! Ce cauți aici? spuse ea întorcându-se la sunetul ușii.

Saia stătea într-o cameră întunecată, pe jos.

Vespasian: Cine ești tu?

Saia: Eu am întrebat prima.

Vespasian: Am urmărit o fetiță până aici. Acum câteva secunde eram în celula unor îngeri.

Saia: Vespasian? Tu ești? Acum te recunosc!

Și Saia îi sări în brațe aproape plângând.

Saia: CÂT MĂ BUCUR SĂ TE VĂD!

Vespasian: Ești... Saia?

Saia: Da! Eu sunt! Scuze, eu știu pe toți, dar uit că voi nu știți de mine.

Vespasian: Nu vreau să te fac mai tristă decât ești, pentru că observ că ți s-a întâmplat ceva, dar știi că lumea se duce naibii?

Saia: Știu Vespasian! Și nu știu ce să fac! E ceva ce nu am putut controla! Nu ține de mine asta și am și eu probleme... SUNT DISTRUSĂ VESPASIAN!

Vespasian: Am auzit de tine când eram cu Z. Mi-a zis ca ești o ființă puternică ce controlează Universul.

Saia: Așa e Vespasian... sunt Mama Universului. Dar al meu se dărâmă!

Vespasian: De ce nu-mi spui ce s-a întâmplat?

Saia: Nu știu dacă avem timp...

Vespasian: Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca am încercat să ma sinucid, deci probabil sunt mort.

Saia: Privește spre palmele mele Vespasian.

Saia creă un glob de lumină. Curând acesta luă forma clară a locului unde era Richo cu trupul lui Vespasian.

Saia: Acolo ești tu. Îngerii au grijă de tine și folosesc puterea furată să te regenereze puțin câte puțin.

Vespasian: Deci mai au nevoie de noi...

Saia: Sincer... mai au nevoie de Karla și Sebastian pentru că au prieteni morți și doar așa ar putea ajunge pe Tărâmul Morților.

Vespasian: De ce să ajungă acolo?

Saia: Ah, tu nu știi încă! Vespasian... nu pot să îți spun totul, dar având în vedere că te știu un demon de cuvânt, știu ca nu vei crea un haos cu aceste informații. Gabriel, îngerul mesager, a creat o revoltă în Rai și el conduce toți îngerii rebeli.

Vespasian: Cred că mi-am dat seama de asta din momentul în care a venit să ne ia pentru a ne apăra în Rai și am ajuns într-o celulă.

Richo: Ești un demon prost știai? Acum măcar taci și nu zici nimic! M-am săturat de toate întrebările tale! Și Lailah e doar a mea! Să nu îndrăznești să te atingi de ea!

Vespasian: Heh, se pare că îi lipsesc cuiva. Dar Karla e bine? Sebi? Will?

Saia schimbă imaginea din glob pe ceilalți, dar pe Wilhelm nu îl găsi.

Saia: Asta e ciudat. Simt ca e viu, dar nu pot să îl găsesc.

Vespasian: Oh nu... Will. Lailah avea grijă de el! Localizeaz-o pe ea!

Atunci globul o arătă într-o pădure cu copaci albi, plângând la tulpina unuia puțin tăiat.

Vespasian: Unde e Will? De ce Lailah plânge lângă un copac?

Saia: Săracul Will...

Vespasian: Ce e?

Saia: A devenit un copac din Rai pentru că a luat o floare din Grădina Înșelătoare.

Vespasian: Și ce? Nu poate reveni la normal?

Saia: Uhh... dacă e vreo modalitate, nu o știu. Grădina păzește un loc al minunilor. Îngerul minunilor este Micah, un alt înger de partea lui Gabriel.

Vespasian: Deci ar trebui să găsesc îngerul?

Saia: Vespasian nu știu! Dacă aș știi, te-aș ghida!

Vespasian: Bine scuză-mă că mă răstesc așa la tine... ar trebui să ma închin în fața ta?

Saia: Nu... de aceea nu vreau sa știe nimeni de mine. Să nu mă trateze diferit. Fac ceea ce fac pentru că îi iubesc...

Vespasian: Am înțeles. Spune-mi Saia, cu ce te pot ajuta să te simți mai bine?

Saia: Chiar vrei să mă ajuți?

Vespasian: Având în vedere că Wilhelm e ocupat cu fotosinteza și numai eu sunt pe aici, aș putea să mă ofer voluntar în salvarea Universului! Asta dacă vrei și tu.

Saia: Heh, ce amuzant ești. Bine Vespasian, sunt sigur că te vei descurca.