Îngerul Rebel (4)

Wilhelm o Revede pe Karla

Lailah: Imposibil Will! Ești înger și gata!

Wilhelm: Atunci nu mă iubești cu adevărat...

Lailah: Cum adică? Vrei sa îți demonstrez că te iubesc?

Wilhelm: Când iubești cu adevărat pe cineva, ai face orice pentru el.

Lailah: Te iubesc Will! Dar nu pot face prostii din astea pentru tine! Acum încetează cu subiectul ăsta! Te crezi mare cunoscător? Ai salvat si tu lumea o dată! Acum de ce nu o mai salvezi?

Wilhelm: Nu mai ține de mine... sunt terminat aici... și curând voi muri și eu...

Lailah ieși furioasă din cameră. L-a pierdut pe Will. Nimic nu-l mai putea readuce la realitate. O iubea pe fata aia cu tot sufletul lui și știa si ea asta. Nu avea cum să intre în sufletul lui, dar oare... Karla ține la fel de mult ca el?

Karla stătea pe pat ghemuită și tremurând.

Cassiel: Ce faci scumpo?

Karla: ...

Cassiel: Ah deci încă nu vrei să vorbim? Bine!

Karla: BA DA! M-am saturat de celula asta! De liniște! Îmi pierd mințile!

Cassiel: Hai să ți le pierzi cu mine.

Karla: NU!

Cassiel: Atunci ne întoarcem la tăcere...

Karla: Nuuuu! Cine ești tu să mă controlezi așa?

Cassiel: Eu sunt Cassiel, îngerul răbdării. Și pot aștepta toată viața ta sa renunți la seturile tale morale și să te bucuri de mine. Dar iubesc când oamenii mă surprind.

Karla: Cum te surprind?

Cassiel: Cedează. Și atunci așteptarea mea ajunge la final. Și după trebuie să mă gândesc la alte tactici... asta e slăbiciunea mea Karla...

Karla: Atunci cred că poți veni în celula mea...

Cassiel: De ce nu vii tu la mine? E mai confortabil patul ăsta.

Karla păși către ușa celulei. Era deschisă. Nici nu o încercase în tot acest timp. Oare era deschisă de mult? Nu mai conta. Îi era dor să fie iubita și Wilhelm nu era aici. Uitase de el. Cassiel era acum cel care îi putea oferi iubire. Acesta o lua în brațe și o sărută.

Cassiel: Spune-mi, Wilhelm făcea asta? Te mângâia așa cum o fac eu?

Karla: Wilhelm...

Cassiel: Acum nu mai e aici Karla. Și nici nu va mai fi. S-a îndrăgostit de Lailah. Un alt înger.

Karla: Alt înger? M-a lăsat pentru... o alta?

Cassiel: Karla, ce naivă ești! El e un înger ce se roagă, tu, un demon ce suspină. Nu puteți fi împreună!

Karla: Dar ne iubim...

Cassiel: Ascultă fetiță, îți dau un sfat. Uită-l. Era normal să se îndrăgostească de un alt înger.

Karla: Nu se poate! Cum să renunțe la mine?

Cassiel: Shh, liniștește-te scumpa mea. Lasă-mă să te fac să uiți.

Cassiel își dădu tricoul jos și după i-l dădu și pe al Karlei, cu mișcări ușoare, lente. Îi studia corpul. Îi plăcea pielea ei fină și caldă. Apoi o trase peste el, în brațele lui fierbinți. Karla se pierdu în privirea lui. Curând scăpaseră de haine. Doar lenjeria îi mai despărțeau. Cassiel o săruta fierbinte pe fată, iar ea, era ca o bijuterie în mâinile lui.