Îngerul Rebel (4)

Grădina Edenului

Mihail: Gabriel! I-ai speriat! Puteam să îi conving!

Gabriel: Mihail... nu puteai, crede-mă. E un plan să te atragă de partea lor. Gândește-te puțin, au folosit deja puterea și sunt mai mulți. Ceea ce înseamnă că atacul viitor va fi și mai puternic.

Wilhelm: Gabriel are dreptate. Ar trebui să îi oprim înainte ca totul să ia o întorsătură urâtă. Unde e Creatorul?

Mihail: În camera lui... are grijă de lume Wilhelm... vezi tu... avem niște îngeri puși într-un loc de purificare și lumea se cam dezbina.

Wilhelm: Trebuie să îi fie greu Creatorului...

Gabriel: Îi este... și dacă îi mai spunem și de atacul ăsta...

Mihail: Și ce ar trebui să facem?

Gabriel: Eu propun să mergem în căutarea lor! Trebuie sa fie undeva în Rai.

Mihail: Și cine va păzi turnul?

Gabriel: Toți îngerii! Îi vom aduna aici! Și vom lua cu noi câțiva.

Mihail: Trebuie să îi spun Creatorului...

Gabriel: Sigur. Eu rămân aici sa păzesc.

   Mihail dispăru. Wilhelm se așeza pe scările palatului din Rai, urmat de Gabriel.

Gabriel: Wilhelm parcă te cheamă, nu?

Wilhelm: Da.

Gabriel: Hm... am auzit multe despre tine. Ai salvat lumea băiete, și ești atat de tânăr și neștiutor. Eu am mii de ani de când stau aici și... tot ce pot să spun este ca eșuez să salvez lumea.

Wilhelm: Nu fi atât de dur cu tine Gabriel. Ești un înger bun și ai un suflet pur, de aceea Creatorul te-a ales pe tine sa păzești Raiul.

Gabriel: Da Will, dar vezi tu... când ai atâtea responsabilități e greu. Toți îngerii se așteaptă ca tu să faci totul cum trebuie. Și dacă ceva nu merge, e vina mea...

Wilhelm: Știu cum te simți Gabriel... și mie îmi e greu. Nu sunt obișnuit cu Raiul. Am fost creat demon, dar mereu am crezut că există mai mult decât Infernul. Că pot să schimb lumea.

Gabriel: Da Wilhelm... ești așa norocos. Ai o viață minunată.

Mihail: Am revenit! Creatorul a spus că se va gândi mai mult la ideea ta, dar acum a zis sa ne liniștim și să-l duc pe Wilhelm înapoi. Nu vrea să te punem în prea mare pericol.

Wilhelm: Ah, pot să mai rămân puțin?

Mihail: De ce? Păreai ocupat înainte să te aduc aici.

Wilhelm: Vorbeam cu Gabriel despre ceva important!

Mihail: Sigur, um... cheamă-mă când terminați.

Gabriel: Ești bine îngeraș?

Wilhelm: Da, eu... am nevoie de puțină liniște.

Gabriel: Heh, înțeleg. Hai cu mine să-ți arat grădină Edenului.

   Și cei doi au luat-o pe un pod care ducea spre un Univers verde și viu. Aceasta era grădină Edenului.

Wilhelm: Ce verde e totul!

Gabriel: Da, e un loc foarte frumos. Aici au stat primii oameni.

Wilhelm: Deci aici vom găsi și mărul?

Gabriel: Vei găsi orice copac îți dorești tu Wilhelm. Nu exista mărul dacă te referi la Copacul Cunoașterii. Oamenii au fost mereu conștienți de ceea ce făceau. Dar vezi tu, totul e perfect. Ți-ar plăcea să locuiești aici?

Wilhelm: Da! Ador tot ce văd aici!

Gabriel: Poate așa gândești la prima privire. Dar cu cât stai aici, cu atât îți dorești ceva nou. O provocare, o ispită. Așa au fost izgoniți oamenii pe Pământ.

Wilhelm: Da Gabriel, dar eu nu sunt un om. Mi-ar plăcea totuși să păzesc locul ăsta pentru ei.

Gabriel: Atunci spune-mi Wilhelm, de ce eziți să te întorci pe Pământ?

Wilhelm: Ah, ți-ai dat seama că ma deranjează ceva, nu?

Gabriel: Cam așa pare.

Wilhelm: Vezi tu Gabriel, îmi e greu să am o viață dublă. Iubesc o fată și... trebuia să mă văd cu ea înainte să vin aici... acum e prea târziu să mă întorc...

Gabriel: Wilhelm, ești un băiat destul de matur să realizezi ce e mai important pentru tine.

Wilhelm: Dar și ea e importantă!

Gabriel: Știu. Ziceam doar că nu putem pune totul pe primul loc, nu? Uneori trebuie să ne gândim și la binele lumii, nu doar al nostru. Nu-i așa?

Wilhelm: Da... cred că ai dreptate Gabriel. Tu cum reușești să faci față la toate câte se întâmplă?

Gabriel: Mă gândesc că astfel pot face lumea un loc mai bun. Și așa voi fi si eu fericit.

Wilhelm: Înțeleg...