Fluturi și nopți nedormite

Capitolul 1

,, Să ști că ești stăpân pe viața ta și că deții siguranța în orice împrejurare este o percepție optimista spre puerilă la prima vedere,dar în adânc rațiunea care nu tronează te distruge. Si NU! NU scapi niciodată de imprevizibil"
Asta notasem cu o seara in urma,dintr-un film,monologul unui băiat înrolat pentru cel de-al doilea Război Mondial.Nu au fost cuvinte chiar atât de neobișnuite dar e dimineața și eu m am trezit tot cu asta în gând.De ce? E vreun mesaj din Univers? Mă atrage orice înșiruire de cuvinte ,bine înlănțuită.Consider că e cel mai frumos mod de a transmite emoții și câteodată îmi notez replici originale prinse în zbor. Mica mea comoară!
De afară se aude un schelălăit și gheare care zgârie ușa de la bucătărie.A doua mea comoară! Brutus este câinele meu Ciobanesc Caucazian,prietenul meu ,confidentul meu ,partenerul meu de alergat. Si mă avertizează că vrea să și facă siesta.....și cât mai repede. Ei hai!!
Mă îmbrac ,ii pun botniță și zgarda și plecăm.Locuiesc Intr o zona liniștită a Bucureștiului: sectorul 2 ,mai precis aproape de Lacul Tei. Casele , căci blocuri nu prea sunt ,aranjate cumva că Intr o poveste ,se disting estetic printre flori și mulți pomi plantați de a lungul trotuarelor..Undeva in centru se întinde un parc vechi numit Ștrandul Studențesc înconjurat de ulmi. Vara ii conferă o strajă verde-aprins și toamna creează un covor de frunze cu care  acoperă la propriu trotuarul .Miroase a natura și simt cum aerul rece al dimineții îmi intră în plămâni pe măsură ce alerg. Pornesc de la panta pentru role,terenul de fotbal,trec pe langa locurile de joaca cu nisip,terenurile de tenis ,cobor după sălciile bătrâne și ajung jos pe platforma debarcaderului. E o minunăție să privești lacul în toată splendoarea lui și soarele cum rasare de pe  celălalt mal. Câteodată simt că natura e tot ce mi trebuie ca sa fiu eu..Și astfel fac cale întoarsă și nu mă opresc din alergat până acasă.
Nu deschid bine ușa și simt mirosul divin de cafea in fața căruia cedez de fiecare dată.
-Buna dimineața,Nana!
-Ce faci ,iubită mică?Azi ai stat mai mult ca de obicei...
-Da,nu știu de ce ...am simțit nevoia pur și simplu să rămân ..sa contemplez..Fac un duș și revin...
...................
Cobor scările in bucătărie spălată și uscată dar moarta de foame.
-Tu și taică-to ..Ști? Îmi aduc aminte că ne am certat o data..dar ceartă rău de tot. A doua zi a vorbit cu șeful meu,să mă lase liberă..nu știu nici până în ziua de azi ce minciuna o fi scornit,și m-a dus la munte ..ca sa mă împace.Asa ai apărut ! Îi plăcea așa de mult in natura și era recunoscător pentru orice ieșire în verdeață
-Dar nu cred că era recunoscător și pentru păpădii,am zis eu amintindu-mi de alergia lui gravă și de cat de caraghios strănuta când dădea de ele.
-Da, spune ea și începem să râdem împreună.Se întâmplă să mi fie atât de dor de strănuturile alea....
Tata a murit în urma cu 10 ani pe vremea când eu aveam 9 ani. Era polițist și a încercat să aplaneze un conflict dintr-un local. Dar a fost împușcat! Nana a ales sa-i cinstească memoria fără a se recăsători și dedicandu-se creșterii mele și pacienților ei( este asistenta medicală Intr un centru pentru bătrâni)
O îmbrățișez încercând să i transmit afecțiunea și susținerea mea.
Se zice că cine creste fara tată creste mai puternic decât un leu . Recunosc că m a marcat considerabil moartea lui și ce a marcat mai rău a fost drumul ăla până să devii leu. Au existat permanent persoane care să mă facă să mă simt inferioară și demna de mila dar fiind privită cu aroganță.Au existat și unii copii care au ras de mine și deși eram mică îmi aduc aminte perfect durerea îndurată in urma unor glume care chiar nu își aveau rostul. Școala a pus presiune pe umerii mei și faptul că m- am închis în mine a atras cu sine un comportament negativ din partea lor- pe românește discriminare și bârfa.
Am găsit un refugiu în cărți,in lumi paralele in care gândurile mele sa se focuseze pe subiecte fictive,idilice. Itinerariul adolescenței a fost parcurs  de interesul pentru istorie- o poveste paralelă dar Intr o lume reală de data asta. Bazat pe astea și pe instinctul de a analiza minuțios caractere și evenimente - instinct moștenit de la tata- am ales sa urmez Facultatea de Istorie la Universitatea din București.Pentru viitor as avea în gând relații internaționale dar pentru moment ceasul se pare că mi a devenit dușman și dacă nu mă grăbesc voi întârzia la cursuri.
Torn restul de cafea in termosul pe care l iau la pachet și o mai îmbrățișez o data pe ființa asta atât de dragă sufletului meu.
-Sunt aici și te iubesc ! O pup pe frunte și plec .Asta fac de fiecare data când ne despărțim .Tata  obișnuia să mă pupe pe frunte și mi se pare cel mai nobil gest, mai nobil decât sărutul însuși.Exprima posesia și promisiunea siguranței atâta timp cât va fi posibil.
×××××××
Intru in amfiteatru pentru cursul de ,,Integrare Euro-atlantica" al domnului Chivu. Dar se pare că ceasul meu a rămas  cu 10
minute în urmă.
N au venit decât niște fete cu care în general evit sa comunic. Genul net superior care ia diploma pe șpagă.Mai grav, genul de fete care judecă în funcție doar de ce las eu la suprafață .. și fac comentarii răutăcioase și glume aluzive.
In general oamenii mă lasă rece pentru că înglobează răutate și ipocrizie sub toate formele și nu ezita sa atace .Ulterior când roata se întoarce își ridică mâinile spre Cer dând vina pe Dumnezeu ! Dar pentru o schimbare n-ar aplica în ruptul capului!!! Să cauți să treci prin viață auzind când trebuie sa auzi și vorbind puțin și oportun e  una din devizele  pe care mă bazez și tocmai de asta prefer să mă cufund in lectura până la începerea cursului singura și departe de ele.
Citesc până într-un moment în care ,din spate,cineva îmi acoperă ochii cu mâinile. Inspir miros de mosc și ceva de nedeslușit.
Ne jucăm de-a ghicitul deci?

Salut, aceasta este o dovadă de curaj din partea mea,după încercări eșuate timp de 5 ani de a publica pe vreundeva material scris de mine.
Îmi doresc mult de tot părerea voastră sinceră și eventuale critici unde e de criticat..