Changes.

Capitolul I

Amalia

Cu țoți ajungem la o etapă frumoasă din viața noastră,adolescența.

Oricât de încăpățânat ai fi,oricat de închis în sine sau deschis,în timpul adolescenței uiți de toate problemele,te îndrăgostești,greșești ,înveți și,ei bine,crești.

Liceu.

Locul unde te aștepți să duci o viață superbă,să faci tot ce îți trece prin cap fără să îți pese de consecințe.Ei bine,nu e așa.Cel puțin așa cred.

Stau în fața porții mari de fier și mă scutură un frig deși era destul de cald.Frunzele copaciilor încep încet, încet să prindă culorii galbenii.Copii intrau și ieșeau din curte arcă era casa lor.Mii de fete necunoscute zburdau în fața mea,unii singuri și speriați,alții în grupuri mării și cu zâmbetul până la urechii.

Părul meu lung,drept și negru ,se mișcă ușor în adierea plăcută de toamnă.Eu una urăsc fustele,dar în dimineața asta mama mă sfătuise să port totuși ceva mai elegant , nu blugi și hanorac ,ca de obicei. Nu sunt înaltă,deloc. Foștii mei colegii și prieteni era cu aproape un cap și jumătate mai mari ca mine,dar nu mă deranja.

O mână mă atinge ușor pe umăr și mă întoarce.O claie de păr roșcat,cret și un zâmbet cald mă întâmpină .Ochii ei de un verde că smaraldul strădulesc mai tare ca soarele pal de pe cerul arămiu.

-Sper că nu vrei să îți petreci restul aniilor tăi de liceu în fața porții nu? spuse arătându-și gropițele mării și adorabile .

-Bună dimineața și ție,Allison.

Allison e verișoara mea de gradul I dar și cea mai bună prietenă a mea în aceelași timp.Nu cred că există o persoană care să mă cunoască la fel de bine ca ea.E raza mea de speranță când simt că nu mai pot continua.Părinții mei au divorțat acum ceva timp,iar Allison a fost singura care mă ajutat să trec peste tot.E îngerul meu păzitor.

-Oh haide Amy,e liceul,e cea mai frumoasă perioada a vieții iar tu stai aici cu căștile în ureche date la maxim fără vreun pic de entuziasm pentru începerea unui capitol nou din viața noastră .

-Ally,zici asta la orice lucru nou,serios ,spun eu ușor amuzată de entuziasmul ei

Mă ia de braț și pornim împreună către clădirea cea mare în care urmează să ne petrecem 4 anii din viată noastră.

Ajunge în interiorul clădirii marii,totul era exact cu mi-am imaginat.Dulapurile în care noi urmam să ne ținem cărțile și obiectele erau aliniate pe rânduri,exact ca în filmele și serialele cu adolescenții la care obișnuiam să mă uit aproape zilnic.Copii de toată vârstele roiau pe holul lung care părea fără sfârșit.

-Care e dulapul tău?mă întreabă roșcata de lângă mine cu zâmbetul până la urechi

-38B,al tău?

-38A,se pare că nici aici nu scapi de mine Amy,spune jucăușă

Am zâmbit ușor.Gândul că singură persoana pe care o cunosc dintre sutele de persoana de aici e Ally iar noi urmam să avem clase și ore diferite mă speria teribil.Sunt o persoana destul de timidă,până ajungi să mă cunoști.

Ajunse la dulapurile nostre,observ că mai sunt încă 3 fete foarte zâmbărețe lângă noi.

O șatenă puțin mai înalță ca mine,îmbrăcată aproape la fel ca mine,cu brățării de diferite modele și culorii pe mână , cu niște cercei lungi de aur care se potriveau perfect cu inelele de pe degetele sale firave .Ochii ei erau negrii ca tăciunele ,plini de mister,dar într –un fel blânzi ,mă priveau de sus în jos,încercând să mă scaneze total.Parul ei,prins într –o codită perfectă strălucea în lumina slabă de pe holul școlii.

Lângă ea se află o blondă,suplă,firavă,înalță și bine dotată.Decolteul ei destul de decent atrăgea privirile tuturor baietiilor de pe hol.Ochii ei albaștri emanau căldură și bunătate.

-Wow,chiar ești micuță,spune figura din fata mea

-Mi sa mai spus,spun eu puțin rușină

-Sunt Belinda Anghel,iar aceste 2 fetele superbe de lângă mine sunt Ariel Anghel,surioara mea,și Melody Lockstern,spuse cu o anumita sclipire în ochii.

-Sunt Amalia Rosewood,iar ea e Allison Rosewood,verișoara mea .

-Wow,sunteți superbe,spune Melody cu un zâmbet de copilaș pe fată

-Scuză-mă,dar tu vorbești?Arăți extraordinar,spune Ally cu un ton jucăuș

Avea dreptate.Era o fata scundă,dar bine dotată,cu un par castaniu destul de lung,ochii aproape negrii dar cu o oare care sclipire în ei.Cercei lungii și argintii ii se potriveau perfect cu pantofii aurii și top-ul grii cel purta.

-Se pare că noi două vom fi colege , spune Belinda prinzându-mă ușor de braț.

-Iar noi trei suntem tot colege,spune Melody către Ally și Ariel

Sună clopoțelul care ne anunță că încep cursurile.Eu și Belinda ne luăm la revedere de la fete și pornim spre prima noastră oră,jurnalism.

-Și cum de ai ales jurnalismul?mă întreabă Belinda cu un zâmbet ușor

-Sincer,îmi place să mă bag în viată oamenilor și îmi place să cercetez si să descopăr lucruri,spun cu un zâmbet larg,dar tu,de ce ai ales jurnalismul?

-Sincer,vroiam la psihologie dar nu aveam medie,așa că era ori jurnalism ori mecanică ,și crede-mă,eu și mașinile nu le prea avem împreună,spune ea râzând.

-Ariel a intrat la psihologie,chiar dacă ea vroia la arhitectura

-Înțeleg,spun eu cu un zâmbet ușor

Prima oră trece repede,la fel și a doua,și a treia,într-un final ajungând la pauza de masă.Ne-am adunat toate și am pornit spre cantină ,să ne luăm mâncare.

Stăteam la coada,ca orice elev de aici,eu fiind primă,până când în fata mea se bagă o persoană cu aproape un cap și jumătate mai mare ca mine.

-Ahm,scuză-mă,dar trebuie să stai la coadă ca oricine de aici,spun cu un zâmbet mic. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Scuzați greșelile :)